80 vizualizări 23 oct 2007

În 1996, când a fost publicat Jurnalul lui Mihail Sebastian (cel scris între 1935 şi 1944) undele de şoc ale scandalului s-au întins până departe. Şi au rămas încă active, provocând polemici în presă, dezbateri, alte scrieri. Născut la 18 octombrie 1907, Mihail Sebastian a rămas în memoria celor ce l-au cunoscut ca un om plin de calităţi, dincolo de scriitorul de talent, care s-a confruntat de-a lungul timpului cu toate greutăţile tipice întâmpinate de scriitorul interbelic: nu putea trăi din scris, piesele îi erau montate cu greu.

În plus, era martorul lucid al presiunilor în creştere exercitate asupra evreilor într-o societate tulburată în profunzime. Analizele politice incluse de Sebastian în Jurnalul său sunt şi azi revelatoare pentru cei ce studiază epoca. Cele 9 caiete păstrate de familia lui Sebastian de-a lungul timpului au fost publicate de Humanitas abia în 1996, iar acest moment a marcat exegezele legate de această perioadă tristă. 

Poate chiar mai interesant decât polemicile, este „efectul Sebastian asupra tinerilor”. A fost aproape de ei întotdeauna, ca profesor la liceul evreiesc unde legile vremii îi trimiteau forţat în 1940 pe tinerii din familiile evreieşti, deşi nu părea convins că are stofă de pedagog. Cu toate astea, elevii de atunci îl apreciau pentru că nu era afectat de rutina pedagogică, ci era un spirit liber, împărţind cu elevii ceea ce îl interesa. Tinerii de azi îl redescoperă şi ei pe Mihail Sebastian într-un blog dedicat cărţilor înfiinţat de câţiva studenţi ce şi-au făcut un hobby din a scrie recenzii de carte. Pentru a marca Centenarul Sebastian administratorii book­blog (www.bookblog.ro) au postat o „integrală de autor” conţinând recenzii la 5 dintre cărţile semnate de scriitor: Jurnal II – Jurnal 1926-1945, Accidentul. Jurnal 1935-1944, Oraşul cu salcâmi, Cum am devenit huligan.

Radio România marchează şi ea Centenarul Sebastian prin premiera unui serial bazat pe dramatizarea romanului „De două mii de ani”, avându-l pe Marius Stănescu în rolul prin­ci­pal. Iată ce spune acto­rul Marius Stănescu despre întâlnirea cu acest rol: ’’...Prin acest personaj nu descoperi doar trăirile lui interioare, ci şi lumea în care trăieşte el; înţelegi lumea românească din anii aceia în toată complexitatea ei. Intelectualul, artistul...sunt persoane neliniştite. Chiar în condiţii de pace socială, exterioară, ei au propriile nelinişti creatoare; cu atât mai mult, au o existenţă tensionată în condiţii sociale tulburi. […] Actorii sunt nişte mângâietori de suflete pentru cei care intră într-o sală de teatru. Dar, în acelaşi timp, actorii provoacă întrebări şi nelinişti spectatorilor pentru a-i întoarce cu faţa către propriile lor destine, poate şi către Dumnezeu.’’


Mihail Sebastian
(Jurnal 1935-1944)

”Obiectiv vorbind, nimic, absolut nimic nu se schimbă, şi pentru treburile grave, esenţiale ale timpului, înlocuirea unei duzini de miniştri cu altă duzină de miniştri este un detaliu dintre cele mai mărunte. Fiindcă, dacă în politică oamenii sunt instabili şi trecători, problemele sunt permanente. Falsificarea vieţii noastre publice vine însă tocmai de acolo de unde noi punem accentul pe ceea ce este trecător şi ne dezinteresăm de ce este permanent. Ne-am învăţat, adică, să socotim o situaţie politică după oameni, nu după probleme.”


Marius Stănescu
(actor):

„Prin acest personaj nu descoperi doar trăirile lui interioare, ci şi lumea în care trăieşte el; înţelegi lumea românească din anii aceia în toată complexitatea ei. Intelectualul, artistul...sunt persoane neliniştite. Chiar în condiţii de pace socială, exterioară, ei au propriile nelinişti creatoare; cu atât mai mult, au o existenţă tensionată în condiţii sociale tulburi”

Citește și: