17054 vizualizări 23 mar 2010

Românii au văzut sărut, incest, ba chiar şi crimă din păcat încă din 1924, când Jean Mihail a realizat un film după nuvela omonimă a lui Caragiale, "Păcatul".

Proiecţia a fost chiar sistată, spune pentru Gândul criticul de film Marian Ţuţui, şi asta pentru că un preot din Iaşi a protestat, spunând că filmul face de ruşine tagma preoţească. "Păcatul" spunea povestea preotului Niţă, care-şi descoperă fiica naturală întreţinând relaţii cu fratele ei nelegitim, adunat de popă de pe uliţă. Tulburat de amintirea unui păcat din tinereţe, Niţă îşi împuşcă copiii la revărsatul zorilor.

Altfel, goliciunea nu şi-a avut locul în cinematografia românească, cel puţin în perioada interbelică, susţine criticul de film. Abia din anii 60 au apărut femeile dezgolite, iar scenele de sex din filme precum "Răscoala" sau "Mihai Viteazul" sunt antologice. Ţuţui aminteşte scena din "Mihai Viteazul", pelicula lui Sergiu Nicolaescu în care personajul Cristina, soţia lui Sigismund Bathory, face sex cu generalul Basta. "I se vede goliciunea", spune Ţuţui, "dar e acoperită cu un văl". Aşadar, o sugestie, realizată cu mijloacele tehnicii de atunci.

Răscoala. Scena violului

Când se gândeşte la scenele de nuditate din peliculele româneşti de dinainte de 89, prima care îi vine în minte istoricului de film Manuela Cernat este cea a violului din filmul "Răscoala", regizat în 1965 de Mircea Mureşan. "Îmi apare trupul gol al Nadinei, interpretată de Adriana Bogdan, alergând pe o ţarină, în scena violului, superb filmat de operatorul Nicu Stan. I se vedeau şi sânii, era apoi filmată din spate, un corp splendid, o siluetă de amforă. Era o imagine foarte îndrăzneaţă, cred că a fost prima şi ultima de o asemenea îndrăzneală", crede Manuela Cernat. În rest, nuditatea şi dragostea erau sugerate doar, iar camera nu pătrundea niciodată între cearşafuri.

"Iubirile erau platonice, femeile erau ori soţii de domnitor, înveştmântate în odăjdii, ori activiste de partid, ori mame", zice Manuela Cernat. Îşi mai aduce aminte de imaginea unei femei în bikini, în "Reconstituirea", dar trupul ei era atât de adolescentin, atât de lipsit de forme, încât nu avea nimic sexual în el. Nici la Tora Vasilescu, care se dezbrăca frecvent, mai ales în filmele lui Mircea Daneliuc, nu vedeai mare lucru. "Se dezbrăca, dar nu total, întotdeauna aveai senzaţia că regizorul spune stop undeva", conchide istoricul de film. Marian Ţuţui aminteşte de alte scene fierbinţi pentru epocă - filmele din seria "Haiducii", în care juca Marga Barbu sau de Vasilica Tastaman, cu "Asta seară dansăm în familie", în regia lui Geo Saizescu.

Corpul bărbaţilor n-a prea prezentat interes pentru cinematografia românească şi asta pentru că, explică Marian Ţuţui, "aveam de-a face cu o anumită pudicitate a autorităţilor comuniste, care nu considerau trupul masculin ca fiind relevant". "Oricum, publicul considera orice bucată de piele descoperită drept un act de curaj la acea vreme". E drept, au existat şi legende răutăcioase create în jurul unor actori, precum Vasilica Tastaman, mai ziceŢuţui.

Revanşa bărbaţilor - după 1989

După 89, goliciunea a explodat pe ecrane. "Dintr-un elan compensatoriu", spune criticul de film. "Era un indicator al libertăţii depline a realizatorilor", spune pentru Gândul Marian Ţuţui. "N-a fost doar nuditate şi sex, ci şi violenţă, macabru şi mizerie, toate pentru a surprinde realitatea în goliciunea ei", mai zice criticul. După Revoluţie, cineaştii români şi-au luat revanşa, inclusiv la nivel verbal, spun criticii.

Tot de atunci, pe ecran îşi fac loc nuditatea masculină - în "Balanţa" lui Lucian Pintilie, sodomia - "Cel mai iubit dintre pământeni", în regia lui Şerban Marinescu, după romanul omonim al lui Marin Preda, necrofilia - "Neînvinsă-i dragostea", în regia lui Mihnea Columbeanu, fetişismul - în "Trei fraţi de belea", în regia lui Theodor Halacu- Nicon, ori lesbianismul, e drept blând - în "Legături bolnăvicioase", al lui Tudor Giurgiu, după romanul omonim al Ceciliei Ştefănescu, aminteşte Marian Ţuţui.

Sexul e bătut de comedii

Să fie scenele de sex reţeta succesului unui film? Depinde, susţin criticii. Potrivit lui Marian Ţuţui, "regizorii sunt adesea tentaţi să aducă actori la modă şi femei frumoase în distribuţie, mai ales cei care urmăresc succesul facil. În acest caz, şi nuditatea poate atrage. Dar, privind topul încasărilor şi al succesului la public pentru producţii realizate înainte de 89, comediile, filmele istorice şi seriile cu haiduci au luat faţa producţiilor cu scene de sex". "Nea Marin Miliardar", "Păcală", "Mihai Viteazul", "Dacii" şi "Haiducii" sunt filme de referinţă în acest sens, spune Marian Ţuţui, completând lista cu alte două producţii de dragoste, dar fără scene erotice: "Liceenii" şi "Declaraţie de dragoste".

Cum convinge Nicolaescu femeile să se dezbrace

Jojo, alias Cătălina Grama, este actriţa care se dezbracă în cea mai recentă producţie a regizorului Sergiu Nicolaescu, "Poker", unde intră în pielea personajului Monica, iubita unui senator. Despre scenele nud, actriţa spune că au fost destul de dificil de realizat, dar că: "a intrat foarte bine în mintea personajului meu, din a cărui perspectivă nu am mai avut absolut nicio problemă, mai ales că m-am bucurat de susţinerea echipei. Am lucrat cu foarte puţini oameni în jur în acel moment, doar eu şi echipa de care aveam nevoie pentru a filma scena respectivă".

O scenă la care s-au aflat pe platou doar 5 oameni, spune pentru Gândul regizorul Sergiu Nicolaescu. "Jojo a fost o surpriză plăcută. I-am spus ce să facă, ce şmecherii să facă ca să nu se vadă nimic din corp, dar totuşi să se vadă, mai ales sânii - care sunt frumoşi". Cât despre secvenţa de la piscină, ea a existat de la început în scenariu şi este perfect justificată de personaj, spune Nicolaescu. Maestrul vorbeşte despre "încredere şi relaxare", ca fiind cheia unei relaţii reuşite între regizor şi actor. Aminteşte de o altă frumoasă pe care a reuşit s-o dezbrace, Ileana Lazariuc, în "Supravieţuitorul". "Dezbrăcatul fetelor s-a făcut natural. Ambele sunt frumoase şi relaxate. Scenele astea nu se realizează cu 20 - 30 de oameni pe platou care îşi dau coate ori cu actori stresaţi".

Nicolaescu povesteşte cum a reuşit s-o dezbrace pe o actriţă italiancă în "François Villon", în 1987. "Trebuia să iasă goală din cadă şi nu voia. I-am zis că trebuie să facă asta pentru că era prevăzut în contract, dar am insistat să înţeleg de ce nu vrea să iasă din baie. Mi-a zis că are sânii căzuţi, dar i-am promis că am s-o feresc. Aşa că la filmare am sărit sânii. Trebuie să ajungi la o anumită intimitate cu actorul respectiv. Orice se poate ocoli", conchide regizorul filmului Poker.

INFO PLUS

Unde vedeau românii femei goale pe vremea lui Ceauşescu

"Îmi aduc aminte de perioada copilăriei când mergeam cu autobuzul, în anii 80 şi mă strecuram, în faţă lângă şofer. Ceea ce mă fascina cu adevărat erau acele fotografii stângace, prost tipărite si super colorate cu tot felul de doamne mai mult sau mai puţin îmbrăcate, care-i tapetau cabina. Priveam uluită aceste fotografii, spre disperarea mamii şi a bunicii, care mă luau de la şcoală.La un moment dat am intrat în posesia unor mini-calendare de la Adesgo, cu domnişoare care erau fotografiate doar cu niste ciorapi pe ele şi acoperite, destul de insinunat cu un şal. Nu aveam voie să mă uit la aşa ceva, cel puţin la şcoala ar fi fost un scandal uriaş dacă aş fi arătat cuiva un astfel de calendar", mărturiseşte pentru Gândul analistul de film Antoaneta Banu.

"Până în 89 era foarte clar că exista doar dragostea platonică, iar sexul era un subiect tabu, în România."

Citește și: