Departamentul Corespondenţi
9155 vizualizări 15 feb 2014

O buzoiancă a împlinit, sâmbătă, 100 de ani, femeia spunând că succesul longevităţii sale este că ”nu a pus în gură strop de alcool”, dar şi ”mersul pe jos, care face piciorul frumos”, ea adăugând că a pierdut demult numărul nepoţilor şi strănepoţilor, dar că ştie că are doi stră-strănepoţi.

Angelica Dragna, din satul buzoian Nişcov, comuna Verneşti, a împlinit, sâmbătă, 100 de ani. Centenara a povestit că a ajuns la această vârstă, în condiţiile în care soţul său s-a stins în urmă cu 30 de ani, întrucăt nu s-a abătut niciodată de la principiul său de a nu consuma niciodată alcool, indiferent de ocazie, chiar dacă toată viaţa a muncit din greu şi a mâncat ce a apucat. Femeia a adăugat că mişcarea şi munca au ajutat-o să trăiască 100 de ani, transmite corespondentul MEDIAFAX.

"Am dus-o cât am fost tânără şi bine şi rău şi aş munci şi acum, că am inimă de muncit, dar nu mai am putere. Sunt învăţată de la părinţi să fac treabă, dar nu mai pot la 100 de ani. Am muncit ani de zile cu cobiliţa în spate şi, cu toate astea, am ajuns la 100 de ani. Am mâncat mai mult rău decât bine, pentru că trăiam cu zeamă de varză şi mămăligă. Cred că am apucat vârsta asta pentru că nu am băut. Nu mi-a plăcut deloc băutura şi poate de asta am ajuns la etatea asta. E bine că trăiesc, că am prins vremurile astea, dar sunt multe suferinţe”, a declarat Angelica Dragnea.

Buzoianca a avut patru copii, însă doar trei mai trăiesc. Ea spune că a pierdut demult numărul nepoţilor şi strănepoţilor, dar se mândreşte că a ajuns să aibă doi stră-strănepoţi.

"După război, la vreo trei ani, fost o secetă mare. Mi-am luat copiii şi am plecat la un inginer la Bucureşti, unde am fost servitoare câţiva ani fără să fiu plătită. Fiind cu trei copii după mine ne ţinea omul cu casă şi masă şi nu mai putea să îmi dea şi bani. Apoi, a venit bărbatul şi m-a luat acasă. Mergeam pe jos de la Nişcov până la Buzău, vreo zece kilometri, cu cobiliţa în spate, vindeam fructe, iar cu banii câştigaţi luam carne şi peşte de la Buzău. Veneam apoi pe jos acasă, cu cobiliţa în spate, să aduc mâncare la copii. Vorba ceea: mersul pe jos, face piciorul frumos. Dar e şi sănătos”, a mai spus centenara.

La 100 de ani, bătrâna este mâhnită doar că nu mai poate munci ca pe vremuri şi că depinde de copiii ei. Femeia locuieşte, de altfel, în casă cu una dintre fiice şi cu ginerele ei care o ajută şi o susţin la bătrâneţe.

”Acum trăiesc mai bine că nu mă mai supără nimeni, copiii îmi aduc lemne, din pensia de 460 de lei îmi cumpăr ceea ce îmi trebuie şi pot spune că este bine doar că nu mai am putere de muncă”, a mai declarat Angelica Dragna.

Sâmbătă, la împlinirea vârstei de 100 de ani, buzoiencei i-a călcat pragul primarul comunei Verneşti, Daniel Năstase, care i-a oferit un tort, un buchet de flori galbene, dar şi 500 de lei din partea Consiliului Local. Alături de alesul local s-au aflat şi reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, care i-au adus femeii o scrisoare şi o icoană din partea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi o a doua icoană din partea Înaltpreasfinţitului Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.

 

Citește și: