434 vizualizări 17 aug 2007

Persoanele empatice, adică cele care se identifică mai bine cu sentimentele celuilalt, sunt mai predispuse la „contagiozitatea” căscatului, susţin cercetătorii britanici. În cadrul studiului, copiii cu autism, care au probleme în a-şi arăta empatia, nu au „prins” nici un căscat. Oamenii de ştiinţă ştiau de mult timp că o persoană care cască va fi urmată şi de altele, dar nu ştiau ce fenomen duce la această manifestare, a spus dr. Atsushi Senju, cercetător la Universitatea din Londra.

Unii au considerat că este pur şi simplu un reflex. Alţii au sugerat că acelaşi mecanism din creier care îi face pe oameni să fie empatici cauzează şi căscatul atunci când îi vede pe alţii făcând acelaşi lucru. Echipa de cercetători a testat reacţia copiilor cu sau fără autism în timp ce priveau clipuri video ale unor persoane care căscau sau pur şi simplu îşi mişcau gura. În urma studiului, cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că empatia este „cheia”. „Rezultatele susţin ideea că totul se bazează pe capacitatea empatică a persoanei şi de aici reiese contagiozitatea căscatului”, au subliniat oamenii de ştiinţă.

Contagiozitatea căscatului există doar la câteva alte primate, iar alte studii au sugerat că modul de comportare a jucat un rol evoluţionar în ajutarea grupurilor de a evita pericolul, ţinând animalele treze şi în alertă. Cercetătorii susţin că ultimele descoperiri le vor oferi un punct de plecare în studierea naturii sociabilităţii şi problemelor de comunicare la persoanele care suferă de autism. (L.S.)

Citește și: