Silviu Bănilă
4637 vizualizări 23 iun 2019

Josef Goebbels a coordonat una din cele mai bizare iniţiative de propagandă din al Doilea Război Mondial, scrie dailystar.co.uk.

Germania lui Hitler era un stat absolutamente rasist, unde minorităţile sufereau reprimări şi persecuţii. Legea purităţii rasei a fost instituită în 1933, când rasismul Partidului Nazist a devenit „funcţional”.

Populaţia mică de negri a Germaniei, în număr foarte mic, a fost exclusă şi i s-a dat cele mai scăzute „grade sociale”. Oamenii de culoare nu aveau voie să aibă relaţii cu germanii albi.

Pseudoştiinţa nazistă în privinţa muzicii jazz a dus la ostracizarea acestui gen, pe care germanii îl considerau „animalistic” şi primitiv”, dar chiar şi regimul hitlerist nu a putut eradica definitiv apetitul oamenilor pentru sunetul exuberant al „Americii de culoare”.

Jazzul a ajuns pe lista nazistă a artelor „degenerate”. În acelaşi timp, şeful propagandei naziste, Goebbels, a înfiinţat o formaţie de jazz, care cânta melodii ce reflectau sentimentul antisemit, rasist şi dispreţul faţă de Aliaţi.

Trupa era condusă de un german care cunoştea limba engleză. Winston Churchill asculta cu plăcere melodiile parodii la adresa lui, considerându-le amuzante.

„Mă scoţi din minţi” era o melodie comică, unde un foarte slab imitator al lui Churchill intona piesa „Germanii mă scot din minţi”.

Churchill a fost „victima” unui cântec intitulat „Bărbatul cu trabuc mare”:

„Cine este bărbatul cu trabuc mare?
Al cărui cel mai bun prieten este URSS.
Este cunoscut aproape şi departe
Acel actor cu trabuc mare.
Pufăie
Zi şi noapte
Având un tic la ochi
Şi în spatele zâmbetului
Se ascund multe minciuni
În Whitehall
O să-i vezi maşina
E aici, e acolo, e peste tot,
Acel prieten al URSS!”

Propaganza jazzistă nu era transmisă voluntar pe calea undelor, dar trupa se încadrase în curentul Reichului şi „vărsa” ritmurile meschine la radio.

Discurile au dispărut după eşecul lui Hitler şi trupa „Charlie şi Orchestra” s-a făcut uitată în istorie.

Spre deosebire de alţi lideri nazişti proeminenţi, cei care au format trupa secretă a lui Hitler au reuşit să trăiască discret şi după război.

Adolf Hitler s-a sinucis prin împuşcare în aprilie 1945, după ce a pierdut războiul.

Citește și: