1444 vizualizări 19 feb 2017

De multe ori, persoanele care nu suportă singurătatea preferă să rămână captive  într-o relaţie toxică. “Astfel de persoane cred foarte mult în iubire, chiar dacă au fost dezamăgite în trecut, aşa că vor dărui confort emoţional partenerilor. Chiar dacă vor observa cât de puţin primesc, vor avea tendinţa de a plusa. În timp, se vor epuiza psihic şi vor tinde să-şi piardă motivaţia şi să devină la rândul lor dezamagiţi, reci, distanţi. Mai există cazuri în care o persoană " dezamăgită" se va simţi agresată de iubirea celuilalt şi va avea tendinţa să se retragă şi mai mult, iar această trăire va veni ca urmare a unei suferinţe anterioare. O astfel de relaţie este departe de a avea şanse să devină una constructivă. Este o relaţie toxică ce aduce doar suferinţă în timp. Persoana care nu a învăţat cum să-şi acceseze resursele şi puterea va trage în jos şi persoana de lângă ea”, crede psihologul Laura Maria Cojocaru.

În general, persoanele greu “iubibile” sunt acelea care au suferit, de-a lungul timpului, dezamăgiri, nu doar în viaţa sentimentală, dar şi pe celelalte planuri. Acestea au încetat pur şi simplu să mai creadă în oameni, în nevoia lor necondiţionată de a iubi şi vor vedea în orice o piedică în drumul către fericire. “Poate au tot dreptul să fie dezamăgite, pentru că au eşuat într-o relaţie anterioară sau în viaţa profesională. Cu toate astea, dacă acea atitudine de blazare continuă mult timp după eveniment, şi chiar se accentuează, nu viaţa mai e problema acelor persoane, ci atitudinea lor faţă de viaţă”, crede specialistul.

“Experienţa de viaţă înseamnă, de fapt, să învăţăm ceva util din întâmplare, nu neapărat să bifăm multe pe agenda vieţii, pentru ca mai apoi să ne găsim scuze şi să devenim din ce în ce mai speriaţi. E important să devenim mai atenţi la nevoile şi dorinţele noastre, nu să renunţăm la "întâmplările" pe care viaţa ni le scoate în cale. Experienţa de viaţă înseamnă să ne dăm voie să trăim tot ce vine spre noi şi să transformăm acea situaţie în ceva benefic. Persoana care nu mai crede în iubire consideră că: iubirea nu există, că nu va dura, că va fi din nou dezamagită, că s-ar putea s-o doară, că totul este trecător etc. Astfel, ea nu va fi dispusă să mai acorde o şansă, deoarece nu este dispusă să-şi acorde ei însăşi o şansă reală”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

Specialistul consideră că trei paşi sunt vitali ca să nu cădem în cele două capcane: a persoanei care nu mai vrea să audă de iubire sau a celei care preferă să se sufoce într-o relaţie toxică.

1.  Vindecarea emoţională necesită timp. “În primul rând trebuie să aşteptăm un timp pentru a ne vindeca emoţional, să nu ne aruncăm în următoarea relaţie, pentru că sunt şanse mari s-o determinăm să fie toxică! Cât timp să aşteptăm? Vom simţi când suntem vindecaţi atunci când vom crede din nou în iubire. Nevoia de iubire este o chestiune instinctivă şi va reapărea când nici nu ne aşteptăm”, este de părere psihologul.

2.  Dezamagirea, doar o capcană. “Trebuie să învăţăm să renunţăm la dezamăgire, deoarece este doar o capcană, o scuză ce ne face să renunţăm la a învăţa, a ne dezvolta, a căuta soluţii! Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne vindeca rănile emoţionale şi trebuie să ne reformulăm credinţele care ne menţin suferinţa”, declară specialistul.

3.  Rolul observatorului. “Cea mai eficientă metodă este să ne punem din când în când în rolul observatorului, asta pentru a vedea dacă persoana de lângă noi  a făcut tot ce ţine de ea (sau este măcar dispusă să facă) pentru a-şi vindeca rănile anterioare, pentru a evita o relaţie toxică. Detaşarea emoţională ne permite o mai mare claritate şi un acces rapid la resurse, respectiv la soluţii”, conchide psihologul  Laura Maria Cojocaru

 

Citește și: