Silviu Bănilă
9094 vizualizări 27 iul 2015

Helmuth Leif Rasmussen, voluntar nazist de origine daneză, a fost gardian al unui lagăr de muncă din pădurea Waldlager din Bobruisk, Belarus, unde evreii prea bolnavi, obosiţi şi nemâncaţi erau obligaţi să-şi sape gropile, să se dezbrace şi apoi erau împuşcaţi în cap.

După război, presupusul criminal şi-a schimbat numele de familie pentru a-şi ascunde trecutul odios şi a devenit tehnician de lumini în domeniul cinematografiei.

În prezent, Rasmussen are 90 de ani şi este văduv, locuind la Copenhaga, unde se relaxează alături de alţi bătrâni, departe de trecutul său.

Rasmussen ar putea fi următorul nazist judecat pentru implicarea în genocidul asupra evreilor. "Vânătorii" de nazişti ai Simon Wiesenthal Center negociază cu procurorii danezi pentru a permite judecarea fostului călău nazist.

Voluntarul Waffen SS a fost unul dintre cei 6.000 de danezi care s-au înrolat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rasmussen a recunoscut că s-a aflat la Waldlager, dar a insistat că a luptat pe front şi nu a luat parte la atrocităţi.

Lagărul a fost deschis în 1942, după ce naziştii au invadat Brobruisk, unde locuiau 30.000 de evrei. Unii evrei au reuşit să scape de invazie, dar circa 20.000 au fost ucişi în lunile ce au urmat. Evreii rămaşi în viaţă au fost închişi în lagărul de muncă de la Waldlager.

Într-un interviu acordat poliţiei daneze în data de 6 iunie 1945, Rasmussen - membru al FCD (Free Corps Denmark) - a povestit ororile din lagărul unde a activat.

El a povestit că prizonierii care nu mai puteau munci erau forţaţi să-şi sape mormintele şi apoi soldaţii îi executau cu sânge rece.

1.500 de evrei au fost aduşi în Waldlager din ghetoul Varşoviei în 1942 şi doar 90 au supravieţuit până în anul următor. Doar trei supravieţuitori au vorbit despre cele întâmplate în lagărul nazist.

Yizhak Wasserstein, din Varşovia, bucătarul lagărului, a povestit că brutalitatea era maximă în lagăr şi a supravieţuit doar datorită meseriei sale.

Un criminal nazist pe nume Lambertus Loyen, pe atunci soldat danez al SS, şi-a recunoscut crimele şi a susţinut că nu a mai închis un ochi de atunci. Acesta a fost condamnat la închisoare pe viaţă de un tribunal danez în 1976 şi s-a sinucis în celulă.

Mărturia sa cuprinde unele din cele mai îngrozitoare relatări despre lagărul morţii. Gropile comune erau atât de frecvent utilizate, încât soldaţii nu se mai oboseau să acopere cadavrele cu ţărână între execuţii. Totodată, naziştii obişnuiau să se "distreze" înecând prizonieri.

Alţi prizonieri erau îngropaţi doar până la gât şi colegii de suferinţă erau obligaţi să-i lovească până îşi dădeau duhul.

Cazul lui Rasmussen a ajuns în atenţia opiniei publice după ce autorii danezi Therkel Straede şi Dennis Larson au investigat trecutul acestuia şi i-au luat două interviuri în 2009 şi 2010.

Straede, profesor de istorie la University of Souther Denmark, a povestit pentru Daily Mail: "Rasmussen a făcut parte din maşinăria de exterminare. Nu ştiu dacă va putea fi condamnat după legea daneză, dar cu siguranţă cea germană permite acest lucru. Oskar Groning (un alt criminal nazist) a fost judecat şi condamnat pe acelaşi principiu", a declarat Straede.

Straede a povestit că membri Free Corp erau implicaţi în genocid şi acest lucru făcea parte din antrenamentul lor. În 1948, Rasmussen a fost încarcerat şase luni în Danemarca după ce a rănit prin împuşcare un tânăr danez. În 1944, Rasmussen, aflat în permisie, a mers la cinema alături de un alt soldat SS şi o fată, moment în care un alt bărbat "i-a deranjat".

În confruntare, cei doi soldaţi SS au început să tragă în direcţia mulţimii adunate în jurul lor. Rasmussen şi camaradul său au scăpat cu ajutorul soldaţilor Wehrmacht. După încarcerare, Rasmussen şi-a schimbat numele în Helmut Rasbol şi şi-a continuat viaţa.

Acesta s-a angajat ca tehnician de lumină pentru studiourile Nordisk Film. S-a căsătorit şi a avut doi copii şi a locuit liniştit în cartierul Gladsaxe din Copenhaga.

Citește și: