Ionela SAMOILĂ
1685 vizualizări 10 ian 2012

Multă vreme, teoria potrivit căreia animalele ar avea puterea de a anticipa dezastrele a fost ignorată de oamenii de ştiinţă din Occident. Aceasta ar putea fi însă validată de un studiu publicat de www.sheldrake.org şi citat de Daily Mail, potrivit căruia monitorizarea comportamentului animalelor ar salva multe vieţi.

Un exemplu în acest sens ar putea fi cel al pisicii care mieuna la uşa de la intrare cu câteva ore înainte ca stăpânul ei, un tânăr marinar, să se întoarcă dintr-o misiune de pe mare, înştiinţând-o astfel pe mama acestuia că este cazul să-şi întâmpine fiul cu o masă caldă. Tânărul nu obişnuia să-i comunice mamei sale data la care trebuie să se întoarcă din misiune, pentru a nu o îngrijora în cazul unei întârzieri.

Acesta este doar un exemplu de comportament anticipativ al animalelor de companie, care manifestă uneori o intuiţie mult mai bună decât cea a oamenilor. Spre exemplu, se pare că pisicile îşi dau seama când urmează să fie duse la veterinar şi se ascund în speranţa că stăpânii lor se vor plictisi căutându-le şi vor renunţa la idee.

Există însă şi cazuri mult mai dramatice, în care animalele de companie presimt că stăpânii lor au avut un accident sau au decedat. Acest lucru este validat de mai bine de 5.000 de cazuri reale consemnate în istoria fenomenelor cu caracter paranormal în care au fost implicate animale.

177 de câini au reacţionat la moartea, suferinţa sau absenţa stăpânilor, scheunând, scâncind sau chiar urlând, iar alte 62 de pisici au manifestat semne similare de suferinţă. Drept replică, în alte 32 de cazuri stăpânii şi-au dat seama atunci când animalele lor de companie au murit sau erau în dificultate, chiar şi atunci când se aflau la distanţe mari de acestea.

Aceste puteri paranormale prezintă potenţial de a anticipa catastrofele naturale, cum ar fi cutremurele sau valurile tsunami. Cu toate acestea, biologii refuză să ia în serios introducerea acestor fenomene în câmpul ştiinţific. Fără o aprofundare a acestora, va fi dificil să înţelegem pe deplin comportamentul nu doar a câinilor şi pisicilor, dar şi a altor animale din sălbăticie, cum ar fi lupii, se arată în studiu.

Aceştia au fost studiaţi de specialistul în ştiinţele naturii William Long, care într-o carte apărută în 1919 descria comportamentul lupilor dintr-o haită pe care a urmărit-o în Canada. Astfel a ajuns la concluzia că lupii care se separau de haită păstrau contactul cu ceilalţi membri chiar şi de la kilometri depărtare. Spre exemplu, la un moment dat, o lupoaică care şchiopăta s-a izolat timp de mai multe zile de haită, timp în care restul membrilor şi-au mutat teritoriul. După ce s-a vindecat, femela a dat de urma haitei din care făcea parte, ajungând să se reintegreze în grup.

Acest comportament depăşeşte abilitatea lupilor de a urmări după miros urmele lăsate de celelalte animale sau auzul fin care permite recunoaşterea urletelor şi a altor sunete. Potrivit biologului, aceste manifestări ar fi trebuit să fie studiate îndeaproape şi în cazul animalelor de companie. Long a mai descris şi un experiment simplu realizat pe câinele unei cunoştinţe. Animalul avea capacitatea de a anticipa sosirea de la muncă a stăpânului său. Cu puţin timp după ce acesta pleca spre casă, animalul se posta în faţa uşii de la intrare.

Din păcate, de atunci şi până acum nimeni nu a demarat un proiect de cercetare pe baza concluziilor la care ajunsese Long, deoarece multă vreme telepatia a fost un tabu printre oamenii de ştiinţă. Începând cu anii 90 a fost demarată crearea unei baze de date pe baza sesizărilor culese de la oamenii care au sesizat că animalele lor de companie puteau să anticipeze întoarcerea acasă a stăpânilor. În 2011 se strânseseră în jur de 1000 de mărturii privind câinii cu un astfel de comportament anticipativ şi peste 600 de sesizări legate de pisici.

Un sondaj de opinie realizat în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii arată că 50% dintre stăpânii de câini şi 30% dintre cei care au pisici au declarat că animalele lor pot anticipa sosirea la domiciliu a unui mebru al familiei. Acelaşi sondaj arată că nu doar câinii şi pisicile dau dovadă de un astfel de comportament, ci şi alte 20 de specii cum ar fi papagalii, caii, dihorii, mieii sau gâştele crescute ca animale de companie.

Datele culese arată că reacţiiile animalelor de companie nu erau doar simple răspunsuri la sunetul familiar al motorului unei maşini sau a paşilor pe care îi auzeau. Aceste comportamente se manifestă cu mult înainte ca stăpânul să ajungă acasă, dar nu cu maşina personală, ci cu mijloacde de transport precum autobuzul sau cu trenul. Nu este vorba despre rutină, având în vedere că vorbim despre oameni care au meserii cu program neregulat, care nu ajung acasă la ore fixe, cum ar fi avocaţi, instalatori sau şoferi de taxi. Cu toate acestea, ei au declarat că animalele lor de companie anticipează momentul când apar pe uşa casei şi îi înâmpină.

Experimente personalizate

Aceste date, au dus la demararea unor experimente personalizate. Cel mai relevant a fost cel la care a participat Jaytee, un terrier din Manchester, şi stăpâna lui Pam Smart. Observaţiile au arătat că în 85% dintre cazuri, Jaytee îşi aştepta stăpâna la fereastră atunci când aceasta se întorcea acasă. Pentru a fi siguri că animalul nu se comporta astfel doar din cauza faptului că învăţase programul stăpânei şi că nu acţiona în funcţie de anumiţi indicatori, cercetătorii au pus la cale şi un program mai elaborat de teste.

Astfel, stăpâna terrierului, Pam Smart, trebuia să se afle la cel puţin 8 kilometri distanţă de casă în timpul experimentului şi să vină acasă la ore diferite şi cu taxiul, pentru ca terrierul său să nu poate reacţiona pe baza unui comportament învăţat. Concluzia a fost că în doar 4% din timpul în care Pam era absentă de la domiciliu, câinele ei stătea la fereastră şi că în 55% dintre cazuri stătea în acel loc atunci când ea urma să se întoarcă acasă.

Un experiment similar a fost făcut şi cu un câine de vânătoare, tot din Manchester, pe nume Kane. Acesta se aşeza la fereastră doar atunci când stăpâna lui era foarte aproape de casă, spre deosebire de Jaytee care o aştepta pe Pam încă de când această pornea spre locuinţa ei. Aceste descoperiri au dus la concluzia că între animalele de companie şi stăpânii lor se stabileşte o legătură telepatică foarte profundă.

Pe lângă înzestrările telepatice, se pare că animalele de companie au şi o capacitate incredibilă de a anticipa catastrofele. De-a lungul istoriei, oamenii au sesizat comportamente neobişnuite în cazul animalelor înainte de cutremure, iar odată cu acest studiu datele au fost completate şi actualizate. Comportamentul agresiv al animalelor domestice şi sălbatice înainte de astfel de fenomene naturale ar putea fi explicat de faptul că acestea au capacitatea de a simţi vibraţiile de sub scoarţa terestră şi că pot detecta schimbările care au loc în subteran.

Potrivit studiului, există şi posibilitatea ca animalele să se bazeze pe anumite simţuri care încă depăşesc limitele de înţelegere ale ştiinţei. Spre exemplu, în cazul valului tsunami din decembrie 2004, animalele au manifestat un comportament ciudat cu o jumătate de oră înainte de producerea catastrofei. Potrivit locuitorilor din Bang Koey, Thailanda, mai mulţi bivoli care păşteau în zona de coastă, şi-au ridicat la un moment dat capetele, privind către mare şi ciulind urechile. Aceştia s-au întors şi au luat-o la fugă sub privirile dezorientate ale localnicilor, ale căror vieţi au fost astfel salvate.

Unele animale au reuşit să anticipeze pe lângă dezastre naturale cum ar fi avalanşele şi unele catastrofe provocate de oameni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, multe familii s-au bazat pe comportamentul animalelor pe care le deţineau, întrucât acestea anticipau raidurile aeriene, înainte de a fi lansate avertismentele oficiale. Necuvântătoarele reacţionau când avioanele inamice erau încă la sute de kilometri distanţă, înainte ca sunetul produs de acestea să poată fi auzit. Un exemplu relevant este cel al rachetelor supersonice germane a căror atac a fost anticipat de mai mulţi câini din Londra, cu toate că acestea sunt proiect special pentru a nu fi auzite.

Cu toate că în Occident aceste semnale sunt ignorate, în zonele din China unde se produc frecvent cutremure, oamenii au fost încurajaţi încă din anii 70 să raporteze orice comportament ciudat al animalelor. În multe situaţii, semnalarea lor a ajutat la evacuarea localităţilor cu câteva ore înainte de dezastru, salvând zeci de mii de vieţi.

Un sistem similar ar putea fi aplicat în întreaga lume, în special în zonele predispuse la catastrofe naturale, unde oamenii ar putea fi îndrumaţi să apeleze un număr de urgenţă în cazul în care ar sesiza comportamente suspecte la animale.

Citește și: