160 vizualizări 17 dec 2007

Videoclipuri, muzică, industrie şi vedetism. Când vorbim despre promovare, artiştii fac aproape orice pentru a ieşi un pic în evidenţă şi a mai vinde câteva discuri. Sau pentru a-şi adăuga un concert în plus la agendă. Promovarea se face cel mai bine pe canalele media.

Cândva, de mult, unii dintre noi jubilau la aflarea veştii ca MCM va apărea şi în România, cu producţie proprie, prezentatori români, artişti români promovaţi de propriii conaţionali şi videoclipuri produse tot de noi. Ne bucuram că un videoclip ca Vine vara de la Parlament putea fi vizionat pe MCM-ul de la francezi, şi, mai mult, că îl vom vedea la MCM-ul nostru. Artiştii, la rândul lor, se bucurau mult mai tare, pentru că acum aveau unde să-şi promoveze în heavy rotation melodiile şi videoclipurile, pe lângă radio.

„Vremurile bune” de la Atomic

Aşa cum MTV-ul a educat o generaţie întreagă şi a însemnat libertatea exprimării în muzică, aşa a venit şi la noi Atomic TV. Un post cu nerv, cu oameni curajoşi, înţelepţi şi bine informaţi pe zona lor. Exista aici Club Bizzare, o emisiune produsă de Mihai Dobre, membru Şuie Paparude, în care se difuzau Future Sound of London şi Aphex Twin, poate cel mai controversat artist britanic al muzicii electronice din toate timpurile.

Tot atunci exista şi Metropolis, care îmbina rock-ul alternativ cu muzica electronică de dans, cu Marika, actualmente un DJ renumit, pe post de creier creator. La toate astea adăugăm Vibraţii, prezentată de Mircea Turcan, poate primul om cu prestanţă de prezentator al unui post dedicat muzicii. Să nu uităm nici de Rockada, emisiune atât de regretată şi în zilele noastre. Toate aceste show-uri permiteau artiştilor independeţi să creeze, să producă şi să lanseze piese.

Privind în trecut, ne amintim de piese ca Dezorientat, Copilul rebel sau Razna, de la OCS, de Zboară, piesă lucrată de Viţa de Vie cu Şuie Paparude, de discurile vechi Şuie, de albumul de dub al lui Michi, Stele, prima şi ultima creaţie românească de acest tip şi de artiştii de hip-hop ca Deceneu, Paraziţii şi Mafia în zilele bune, Ghetto Dacii, Methadon 3000 sau chiar R.A.C.L.A. Rock-ul, hip-hop-ul şi muzica electronică prinseseră un drum extraordinar, iar dance-ul mergea într-o direcţie nu tocmai favorabilă. Versurile se epuizaseră, liniile melodice sunau la fel, masterizarea nu era făcută aproape deloc şi toţi artiştii păreau traşi la indigo.

Moga - artizanul unei noi epoci

Pentru ca lucrurile să se schimbe era nevoie de un Marius Moga. De când cu acest trend, televiziunile dedicate muzicii s-au umplut de creaţiile unui singur om, uitând aproape complet de artiştii independenţi.

Casele de producţie merg doar pe un singur tipar, videoclipurile se axează, în mare parte, doar pe silicoane, iar piesele sunt în marea lor majoritate cu şi despre amoruri pierdute sau revenite. Restul se scufundă într-un anonimat nemeritat, un anonimat atât de adânc, încât a scos de pe piaţă anumite trupe sau artişti.

În România nu mai este loc şi deschidere pentru mai multe genuri, pentru mai mulţi artişti şi nimeni nu vrea să investească şi în oamenii care nu ţin de trend. Emisiunile dedicate unui gen muzical au dispărut, fiind înlocuite cu show-uri în care tinerii se dau în spectacol, îşi caută parteneri la televizor sau imită tot soiul de vedete expirate, uitând de propria personalitate. Cine vrea, în zilele noastre, să găsească şi altfel de muzică sau altfel de oameni trebuie să acceseze youtube.com sau myspace.com. Afară e loc pentru toţi.

 

Citește și: