4093 vizualizări 7 mar 2010

Marius era în faţa calculatorului. Cu mâna dreaptă făcea click să semneze o petiţie pentru salvarea balenelor, cu stânga tocmai ducea la gură un copan gras. "Stai puţin, ce fac eu aici?", şi-a spus. Şi a rămas ca trăsnit, cu copanul în aer. S-a uitat la ciolan, s-a mai uitat o dată la petiţie: "Nu cumva sunt un ipocrit?". Şi în secunda aia s-a hotărât să devină vegetarian. Nu-l impresiona prea tare suferinţa animalelor, dar gândea etic. "I-am zis mamei să nu-mi mai trimită carne. Vreo două luni mi-a tot trimis, pe urmă am ameninţat-o că arunc tot dacă mai trimite. A durat un an până când am devenit cu adevărat vegetarian... mai mâncam pui, că uneori mi se părea mie că e o specie proastă. Când mai mergeam cu vaca la păscut vedeam eu că mai are o urmă de inteligenţă, dar la pui nu vedeam nimic", povesteşte Marius. Oricum, crescut la ţară, în copilăria lui nu se legau câteva lucruri; de pildă, de ce avea voie să rupă gâtul porumbeilor, dar nu şi să bată pisica? Acum a împlinit 28 de ani, este programator şi de ceva vreme s-a făcut vegan. Nu mănâncă absolut nimic de origine animală, nici ouă, nici lapte, nici brânză, nici peşte, nici măcar miere... e într-un post continuu, de fapt. Nu poartă haine din piele sau din lână, are încălţări sintetice, nu foloseşte săpunuri cu grăsimi animale.

De ce nu mai poate Mariu să mănânce lapte şi ouă

A fi vegan e mai mult decât a fi vegetarian - nu e numai o dietă, ci un stil de viaţă. Multora li se pare dur, de nesuportat. Unii au încercat să trăiască aşa, n-au reuşit. În România există peste 120 de vegani înscrişi în Asociaţia Vegetarienilor, plus restul, neînscrişi. Cu toţii sunt oameni perfect obişnuiţi, cu studii şi joburi bune. Par sănătoşi tun şi sunt tot timpul plini de energie. În străinătate veganii sunt personaje aproape comune, ba se întâlnesc la con­grese cu restul vegetarienilor din lume. Şi Asociaţia Vegetarienilor din România participă la astfel de întruniri. Deosebirea este că occidentalii au zeci de restaurante pentru vegetarieni într-o singură capitală, iar noi - vreo 10, 15 în întreaga ţară.

Dar, ca vegan, de ce să nu mănânci lapte sau ouă? Nici un animal nu este omorât pentru asta. Păi, e simplu, explică Marius. "Nu mai poţi să o faci când ştii că puii masculi sunt omorâţi pur şi simplu în fermele cu găini pentru ouă. Căci ei nu vor putea face niciodată ouă. Şi găinile stau în cuşti, fiecare într-un spaţiu cât o coală A4, nu văd niciodată soarele, nu calcă niciodată pe iarbă. Şi apoi când ştii că vacile trebuie să rămână însărcinate continuu ca să ne dea nouă lapte!. Ăla e de fapt laptele viţelului şi i-l bem noi. În esenţă este vorba despre supraexploatarea animalului, ca şi când rostul lui pe lume ar fi numai să ne hrănească pe noi. Nu! Are şi el o existenţă a lui, în sine, pentru el".

Câteodată mai are mici pofte, dar se abţine: "Mama fierbea lapte şi veneau două mirosuri contradictorii: unul de vanilie, dulceag, care mă atrăgea, celălalt - respingător, de animal". Când le spune că e vegan, oamenilor li se pare chiar interesant. Unii îi întind şi "capcane". Şi atunci, râde Marius, le răspunde aşa: "Sunt vegan fiindcă urăsc plantele".

Glumă de ultras: "Sunt vegan (...)"

Ruxandra e cercetător (fizician), are 33 ani, este vegetariană din '96 şi vegană din '97. A fost un copil cu adevărat carnivor: "Pur şi simplu, la masă luam cu mâna carnea din farfuriile oamenilor. Tata ne spunea mereu mie şi surorii mele că ar trebui să fim vegetariene. Tata crescuse la ţară, ştia ce înseamnă cruzimea faţă de animale. Odată am fost în vizită, iar oamenii aveau iepuraşi. Aveam opt ani, m-au trimis să mă joc cu iepuraşii. La masă... aveau friptură de iepure. N-am putut să mănânc nimic. Şi mă speria şi puiul tăiat, fără pene. Când îl spăla mama, ţipam: nu-l atinge, nu-l atinge, ia mâna de pe el! Apoi, mai târziu, îmi spuneam că eu n-o să fiu niciodată vegană. De ce să merg la această extremă? Dar doar nu eram informată". Acum i se pare straniu că omul e singura specie din lume care continuă să bea lapte şi după ce nu mai este bebeluş. Uneori parcă i se mai face poftă de omletă, dar nu de ouă în sine. N-ar mai putea mânca un ou de când a văzut poza găinii căreia îi creştea o sârmă din picior. Ce se întâmplase? Într-o fermă s-a rănit la picior o găină din alea multe şi înghesuite în cuşti de sârmă şi cu podea tot de sârmă. N-avea unde să se mişte şi a rămas pe loc zile întregi, până când a început să i se întindă carnea în jurul ghimpelui de sârmă şi să crească aşa. Mulţi care află că este vegană o privesc admirativ. Excelent, dar ce mănânci, întreabă lumea. Dimineaţa, cereale cu sirop de arţar şi nucă, ori pâine cu unt de arahide şi dulceaţă, ori pate vegetal sau salată de vinete. La prânz, legume fierte, paste cu soia, cu năut. Sau direct pastă de năut, falafel... la desert prăjitură din cus-cus cu cacao, sirop de arţar, nuci, cremă ciocolată. Şi mai sunt o mulţime de alte feluri: orez cu ciuperci, chifteluţe de năut, ciuperci pe grill şi rondele de roşii, paste gătite în toate felurile, humus, unt de soia sau măsline.

Cum îşi alege îmbrăcămintea un vegan adevărat

"Ce e o supă? Sângele unui animal, fiert în apă. Şi cu legume. Nu exagerez deloc, este realitatea. Acum găina e aici, lângă mine, iar peste două ore este în farfuria mea", cred tinerii. Cam aşa vede lucrurile şi Andrei, student la psihologie. S-a decis să devină vegan de două săptămâni, după ce a văzut nişte filmuleţe cu animale jupuite de vii. "N-o duceau prea bine nici porcii dezmembraţi de vii în abatoare. Şi am zis: eu, clar n-o să mai particip la asta!", ne spune Andrei.

Dintre ei toţi, nici unul nu a devenit extremist. "Altfel, ar trebui să nici nu mai calci pe asfalt, căci e făcut din cenuşă de oase. Sau să nu mai atingi niciodată un film fotografic, căci conţine zeamă de oase fierte. Şi chipsurile conţin zer, pentru volum", explică Ruxandra.

Dar viaţa de vegan nu e uşoară nici in afara dietei. De pildă, după ce şi-au dat toate hainele din piele sau lână, şi-au dat seama că nu prea găsesc paltoane frumoase din material sintetic. Şi nici bocancii sintetici, dar buni, nu prea se găsesc în ţară. În plus, orice vegan trebuie să se obişnuiască să citească întotdeauna pe produse etichete şi ingrediente... s-au făcut chiar bancuri pe tema asta. "Dar cel mai greu e să refuzi mesele întinse, pline de carne. Te simţi prost că trebuie să te explici de fiecare dată, te simţi delimitat de ceilalţi, ca şi cum te-ai erija într-o categorie elitistă. Mereu eşti în alertă să nu jigneşti, să nu superi", spune Ruxandra. Ca vegan, trebuie să-ţi faci periodic analize şi să iei neapărat vitamina B12, căci altfel nu se găseşte decât în produsele de origine animală. Altfel, veganii sunt sănătoşi ca toată lumea. Unora doctorii deja le-au spus că, dacă le mai vin câţiva pacienţi sănătoşi ca ei, vor da faliment.

Şi un vegan adevărat mai face un lucru: studiază permanent, e tot timpul cu laptopul în braţe, să mai citească un studiu. Apoi îţi spun pe nerăsuflate: "Ştiai că DaVinci, Darwin, Socrate, Platon, Shakespeare, J.J. Rousseau, Thomas Edison, Einstein au fost vegetarieni?". Sau: "Îţi vine să crezi că numai industria cărnii de vită a contribuit la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate dezastrele naturale şi toate accidentele de automobil, luate împreună? Şi o spune însuşi preşedintele Physicians Committee for Responsible Medicine din Washington".

INFO PLUS:

Masa unui vegan

Dimineaţa, cereale cu sirop de arţar şi nucă, ori pâine cu unt de arahide şi dulceaţă, ori pate vegetal sau salată de vinete. La prânz, legume fierte, paste cu soia, cu năut. Sau direct pastă de năut, falafel... la desert prăjitură din cus-cus cu cacao, sirop de arţar, nuci, cremă ciocolată

Citește și: