Florin Badescu - Mediafax
98 vizualizări 17 sep 2015

Folosind fotografiile realizate de sonda spaţială Cassini, cercetătorii au detectat şi monitorizat o serie de mici oscilaţii înregistrate sub suprafaţa de gheaţă a lui Enceladus.

După şapte ani de analize, savanţii au ajuns la concluzia că oscilaţiile ar fi fost mult mai reduse, dacă acea crustă de gheaţă ar fi fost conectată în mod direct la nucleul teluric al satelitului natural.

Noua descoperire a întărit astfel teoriile despre existenţa unui lichid intermediar, vast şi global, care separă nucleul de scoarţă, a explicat Matthew Tiscareno, un cercetător care participă la misiunea sondei Cassini, cu sediul la SETI Institute.

Activitatea geotermală de pe Enceladus a reprezentat una dintre marile descoperiri făcute de sonda Cassini, care a ajuns în apropiere de planeta Saturn în anul 2004.

Până în prezent, activitatea geotermală nu a fost identificată pe niciun alt corp ceresc în afară de Terra, iar prezenţa apei calde care interacţionează cu un fund oceanic stâncos reprezintă un indiciu serios care atestă prezenţa unor organisme vii.

Primul indiciu care părea să anunţe un fenomen interesant a constat în detectarea unei perturbaţii în câmpul magnatic produs de prezenţa a ceea ce a părut să fie o atmosferă a acestui satelit natural.

Savanţii au descoperit că Enceladus elimina jeturi uriaşe de vapori de apă prin crăpături apărute în gheaţa de la polul său sudic, denumite "dungi de tigru", datorită asemănării lor cu aspectul blănii acestor feline.

Au fost generate apoi tipare de analiză computerizată pentru a explica motivul pentru care apa lichidă poate să existe pe un corp ceresc cu un diametru de doar 500 de kilometri, aflat la marginea Sistemului Solar, şi felul în care acea apă alimentează acele jeturi.

Însă au existat întotdeauna dezbateri în legătură cu dimensiunile unui astfel de "rezervor" ascuns. Primele estimări sugerau că ar fi vorba doar de "un mic ochi de apă" aflat sub stratul de gheaţă de la suprafaţa satelitului.

Însă noile rezultate, publicate în revista ştiinţifică Icarus, reprezintă cele mai bune dovezi ale faptului că acea "mare subterană" nu are o natură regională, ci înconjoară întregul corp ceresc.

Descoperirea este una semnificativă, deoarece alimentează teoriile despre posibilitatea ca Enceladus să fie un corp ceresc locuibil. În acele jeturi de vapori de apă, instrumentele de la bordul sondei Cassini au detectat săruri şi molecule organice. Rezultatele au stârnit interesul oamenilor de ştiinţă, care vor să lanseze o misiune spaţială dedicată exclusiv lui Enceladus.

Nu se ştie însă când ar putea fi lansată o astfel de misiune. Agenţiile spaţiale din Statele Unite şi Uniunea Europeană plănuiesc în prezent doar misiuni către Jupiter, iar acele sonde ar urma să ajungă la destinaţia abia în jurul anului 2030.

Sonda Cassini îşi va îndrepta atenţia către sistemul planetei Saturn. După alte două survolări ale lui Enceladus, programate pentru acest an, sonda va efectua o manevră specială, care o va plasa în atmosfera acestei planete, în 2017.

Citește și: