Rodica CIOBANU
Marian SULTĂNOIU
603 vizualizări 6 apr 2011

De la instalarea sa, în 22 decembrie 2008, şi până astăzi, guvernul s-a prezentat de 6 ori în faţa Parlamentului, cu 11 legi asumate individual sau la pachet, ultima dată pe 8 martie, anul acesta, şi se pregăteşte s-o facă a şaptea oară, pentru Legea salarizării cadrelor didactice şi Codul Dialogului Social. Guvernele anterioare au adunat împreună, în 20 de ani, acelaşi număr de asumări câte va reuşi să bifeze Boc în doar doi ani de mandat. Până îi expiră, constituţional, termenul, Boc are însă toate şansele să se autodepăşească, deoarece, aşa cum se vede din cronologia de mai jos, apelează la procedura asumării de cel puţin două ori pe an, uneori modificând aceeaşi lege.

  • 22 iunie 2009 - Codul Civil şi Codul Penal
  • 15 septembie 2009 - Pachetul de legi privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu CE şi FMI; Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; Legea Educaţiei
  • 7 iunie 2010 - Proiectul de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar; Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
  • 28 octombrie 2010 - Legea Educaţiei
  • 14 decembrie 2010 - Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; Proiectul de lege privind aplicarea Legii salarizării unitare în anul 2011
  • 8 martie 2011 - Codul Muncii

Premierul nu se dă bătut

Cu toate acestea şi în pofida criticilor opoziţiei, Emil Boc nu concepe să facă niciun pas înapoi. Premierul a anunţat luni seara că nu se gândeşte la nimic altceva decât să se prezinte în faţa Parlamentului spre a-şi asuma răspunderea pe limitarea creşterilor salariale pentru profesori. Executivul anunţase deja, încă de săptămâna trecută, că urmează să promoveze un astfel de proiect legislativ, motivat de faptul că economia nu poate suporta în această perioadă o creştere salarială de 50 de procente.

Ce spun foştii premieri Roman, Vasile, Năstase şi Tăriceanu

Aproape toţi foştii premieri ai României au declarat pentru gândul că folosirea în mod repetat a asumării răspunderii pe promovarea majorităţii legilor importante constituie un abuz, care anulează rolul Parlamentului şi evită, astfel, dezbaterile.

  • Celui dintâi premier al României de după 89, Petre Roman, o astfel de practică legislativă i se pare complet anormală. "În ceea ce mă priveşte nu am recurs la această modalitate de a legifera, în perioada respectivă nefiind permis un atare demers", îşi aminteşte Roman. Mai mult, el crede că dacă ar fi procedat astfel, opoziţia l-ar fi atacat dur acuzându-l că s-a întors la ceauşism. "Şi, ca să fiu sincer, ar fi avut dreptate. Mie mi se pare o practică complet anormală, mai ales în tandem cu celălalt instrument, şi mai devastator, care este ordonanţa de urgenţă". În acest fel, Parlamentul a devenit pentru Roman un "zero tăiat în şapte". Fostul premier consideră că este obligatoriu ca ambele modalităţi - asumarea şi ordonanţa de urgenţă - să fie extrem de bine reglementate prin lege.

  • Prim-ministrul ţărănist Radu Vasile nu-şi mai aduce aminte exact dacă a folosit acesată modalitate o dată sau de două ori. "Parcă şi-a asumat şi Ciorbea o dată, iar eu o dată. Şi numai pe legi mari, foarte importante şi în situaţia în care Fondul Monetar ne presa la sânge, iar ţărăniştii nu mai erau foarte siguri pe ei şi foarte puternici în Parlament. Legile ar fi trecut, dar am fi depăşit un anume termen prestabilit". Vasile s-a simţit încurcat atunci când a venit Valeriu Stoica să-i ceară să-şi asume răspunderea pe legile în cauză, "pe reformă parcă". "Sincer vă spun că m-am simţit jenat din două puncte de vedere. Una, că legile erau absolut necesare şi eram convins că vor trece, şi, doi, că transformai Parlamentul într-un soi de fantomă, într-o mână moartă; într-un cuvânt, îl anulai pur şi simplu", spune fostul premier ţărănist.

  • Adrian Năstase şi-a asumat răspunderea în două situaţii majore şi pe o declaraţie de politică generală privind bilanţul la un an de guvernare, într-un pachet aflându-se şi vechiul Cod al Muncii. "După doi ani de negocieri cu sindicatele şi patronatele, şi doar atunci când textul a fost gata m-am prezentat cu el în Parlament. Nu a existat niciun fel de problemă, implicit nicio moţiune de cenzură". Pentru social-democrat, "asumarea este o procedură de excepţie care încearcă să acopere anumite situaţii extreme şi care nu se poate transforma într-o regulă, ca în cazul actualei guvernări". "Prin repetarea ei nejustificată, această posibilitate a fost dusă în derizoriu", spune Năstase. În consecinţă, "până la urmă, actuala Constituţie stabileşte nişte principii, iar în cazul asumării răspunderii principiile sunt bine explicate pentru toţi cei care vor să le aplice cu bună credinţă". În privinţa unei noi asumări a Guvernului Boc, Adrian Năstase consideră că "ne aflăm într-o situaţie extrem de gravă". "Practic, ar însemna că separaţia puterilor în stat nu mai funcţionează şi că, de fapt, guvernul conduce şi controlează activitatea Parlamentului şi a Justiţiei. Ceea ce presupune falimentul statului de drept".

  • Fostul prim-ministru liberal, Călin Popescu Tăriceanu, care şi-a asumat şi el răspunderea de două ori în patru ani de mandat, vede acest demers ca pe un gest politic major, pe care un guvern îl face ori de câte ori - "dar nu des, ci rar" - există o declaraţie politică, un proiect major sau o strategie pe care vrea să o promoveze, nealterată de procesul dezbaterilor legislative din Parlament. "Dar asta presupune, repet, un subiect de importanţă majoră, care dă linia guvernului pe patru sau măcar pe doi ani. Nu se practică angajarea pe o modificare de lege, pe câte o bucăţică de act normativ, astfel încât să se ajungă la demonetizarea sa ca demers parlamentar". Tăriceanu consideră că asumările repetate pe care le face Boc urmăresc evitarea discuţiilor în Parlament, "singura tribună de dezbatere democratică şi politică" şi consideră că, "din cauza abuzurilor care se fac în ultima perioadă", pare a fi nevoie de o explicaţie mult mai clară şi de o definire exactă a situaţiilor în care se poate angaja răspunderea.

Stolojan, apărătorul lui Boc

  • Singurul apărător al premierului Boc este fostul premier Teodor Stolojan, care nu şi-a asumat niciodată răspunderea în mandatul personal. Justificat, spune el, întrucât "era o situaţie cu totul aparte". "Provocările Parlamentului la acea vreme au fost Constituţia, alegerile locale şi parlamentarele. N-am avut motiv de asumare". Cu toate acestea, Stolojan se declară perfect de acord că, într-o situaţie de excepţie - "şi din păcate România a avut doi ani de excepţie, legaţi de provocările crizei şi de măsuri care trebuiau luate destul de rapid pentru a putea face faţă" -, este necesară asumarea răspunderii. "În asemenea situaţii cred că trebuie acţionat foarte rapid, iar guvernul nu cred că avea prea multe opţiuni". "Ultimă chestiune", care presupune o nouă asumarea pentru Boc, este legată, în opinia democrat-liberalului, de "necesitatea corectării". "Nu poţi lăsa un sistem să meargă haotic după fel de fel de decizii, ba luate de guvern, ba de justiţie, ba de sindicate, ba mai ştiu eu de cine, în materie de drepturi salariale în sectorul public. Eu înţeleg ca justiţia să intervină când se produce o nedreptate evidentă în modul de aplicare a unei legi existente. Dar aici este vorba de a stabili sistemul de salarizare din sectorul public şi nu cred că pot fi prea mulţi jucători, în chestiune, cum se întâmplă la noi". Teodor Stolojan nu concepe posibilitatea existenţei unor "salarizări diverse la aceleaşi funcţii şi aceleaşi atribuţii, după cum a căzut bobul prin instanţele de judecată". Şi mai are un argument - "Noi abia am adoptat, după multe chinuri, o lege a salarizării unitare care stabileşte anumite ierarhii. Aceasta ar fi total bulversată".

Consilierul prezidenţial Peter Eckstein-Kovacs spune că e "legal, dar riscant"

Consilierul prezidenţial, Peter Eckstein-Kovacs: "Asumarea este o procedură legală, constituţională, chiar dacă diferă de procedeul clasic, normal, în care Parlamentul este îndrituit să adopte legile. Înţeleg că este o situaţie cu un pronunţat caracter de celeritate, întrucât se creează disfuncţii în remunerarea profesorilor, iar situaţia trebuie reglementată rapid". În acelaşi timp, Eckstein are în vedere şi cealaltă parte a paharului, în condiţiile în care "majoritatea nu este una deosebit de consistentă". "Guvernul riscă pe undeva, adoptând acest procedeu în atari condiţii", spune consilierul prezidenţial, apreciind că există totuşi o posibilitate de a stopa folosinţa în abuz a procedeului. "Dacă tot va fi modificată Constituţia, ne putem gândi să limităm la un număr de ocazii, într-un an, posibilitatea ca Executivul să-şi poată asuma răspunderea". Şi totuşi, "până când Constituţia şi regulamentele camerelor sunt permisive, din acest punct de vedere nu pot fi obiecţiuni asupra constituţionalităţii".


Angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului


Conform Constituţiei (art. 114), Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa camerelor reunite în şedinţă comună asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. Dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea iniţiativei respective a guvernului, are succes, guvernul este demis. În cazul în care moţiunea este respinsă, textul legislativ este considerat adoptat. Conform prevederilor constituţionale, preşedintele poate cere o reexaminare a legii respective de către plenul camerelor reunite.


Guverne care şi-au asumat răspunderea


Guvernul Ciorbea

9 iunie 1997 - Şi-a angajat răspunderea asupra "Programului de măsuri privind reforma globală a societăţii româneşti"

Guvernul Radu Vasile

20 mai 1999 - Şi-a angajat răspunderea asupra "Proiectului de accelerare a procesului de reformă"

Guvernul Năstase

Martie 2001 - Şi-a angajat răspunderea pentru "Legea investiţiilor directe, care urmărea stimularea mediului de afaceri din România"
18 decembrie 2001 - Şi-a angajat răspunderea asupra "Declaraţiei de politică generală privind bilanţul primului an de guvernare"
31 martie 2003 - Şi-a angajat răspunderea asupra "Proiectului de lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei"

Guvernul Tăriceanu

14 iunie 2005 - Şi-a angajat răspunderea asupra "Proiectelor de lege ale proprietăţii şi reformei justiţiei"
Octombrie 2007 - Şi-a angajat răspunderea pentru "Proiectul de lege electorală pentru introducerea votului uninominal"

Citește și: