Adriana Stanca
4314 vizualizări 19 oct 2014

Revenit în ţară pentru a vernisa o expoziţie – eveniment, după două decenii petrecute în Franţa, Ştefan Râmniceanu s-a trezit recent prins, fără să vrea, în vâltoarea campaniei. Zilele trecute, pe pagina de Facebook a premierului Victor Ponta, apărea un comentariu publicat aparent de artistul în vârstă de 60 de ani, care spunea că va părăsi România în cazul în care actualul prim ministru va ajunge preşedinte după alegerile electorale din noiembrie.

Postarea a fost una falsă, aşa cum Râmniceanu a precizat ulterior într-un interviu acordat în exclusivitate pentru gândul: „Această persoană mi-a uzurpat numele în scopuri electorale. (...) Eu nu am nicio apartenenţă politică în acest moment în România”, a subliniat el.

Totuşi, chiar dacă lucrurile s-au limpezit ulterior, situaţia în care a fost pus pe neaşteptate şi nevoia de a da explicaţii pentru ceva ce nu a făcut i-au lăsat lui Ştefan Râmniceanu un gust amar. „Acest lucru este cu totul şi cu totul nepotrivit şi nefiresc pentru o ţară civilizată. (...) Loviturile acestea josnice şi mârşave chiar mă dezgustă”, a spus artistul.

În pragul alegerilor electorale, artistul, care s-a stabilit în Franţa după ’89, regăseşte România într-o situaţie dezamăgitoare: „Prin orice mijloc azi trebuie să câştigi ceva”, observă el. Cei mai mulţi se gândesc să voteze gândindu-se în primul rând la confortul propriu şi mai apoi - sau poate chiar deloc - la binele întregii societăţi. Nepotismele, goana după avere şi "relaţii" sunt mult prea pregnante pentru societate în momentul de faţă, apreciază Râmniceanu.

Gândul a lansat în urmă cu o lună campania „VREAU PREŞEDINTE”, având ca obiectiv stimularea unei dezbateri politice şi electorale de substanţă. Prin candidaţii care s-au înscris pe platforma VREAU PREŞEDINTE şi dezbaterile video cu challengerii, am arătat nevoia de a asculta idei noi, idei care contează cu adevărat pentru electorat. Ţinta acestei campanii sunt, pe de-o parte, candidaţii reali la preşedinţie, care se pot inspira din aceste dezbateri extrem de importante pentru alegătorul obosit de scandal şi zgomot politic. Pe de altă parte, al doilea destinatar al campaniei este alegătorul, pe care îl îndemnăm să nu îşi risipească un drept atât de important precum votul şi să meargă, luna viitoare, în ambele tururi, la urne, pentru a contribui la alegerea viitorului lor preşedinte.

„Dacă îl duci pe domnul baron într-un muzeu, habar n-are de nimic!"

Cred că electoratul are nevoie de o flexibilitate. Asta înseamnă modernitatea societăţii şi a electoratului. Care este dorinţa supremă? Ca ţara în care locuieşti să fie una respectată şi în care să se facă lucruri admirabile”, a comentat el.

Aş dori pentru electoratul român să voteze pentru binele ţării, indiferent de ce etichetă politică are o persoană. Dacă pare aptă, în conştiinţa poporului, să dirijeze un lucru benefic, cu acea persoană trebuie votat, şi nu ţinând cont de bisericuţe, de relaţii, de cine pe cine pune în funcţie... (...) Dacă cei care până acum nu au făcut nimic au devenit baronii acestei ţări... Baroni, oameni care şi-au făcut averi inestimabile, dar care nu ştiu absolut nimic despre cultură. Dacă îl duci pe domnul baron într-un muzeu, habar n-are de nimic! Baroni... este dezgustător acest lucru! Se fac alegerile, iar aceşti baroni au mare greutate în balanţa electorală şi sunt foarte curtaţi, pentru că ei decid sute de mii de voturi”, a adăugat artistul.

FOTO: Mediafax (Răzvan Lupică)

Nici neparticiparea la vot nu este însă o soluţie. Ba dimpotrivă, crede Râmniceanu: o astfel de atitudine este extrem de dăunătoare şi „ascunde o formă de laşitate”.

Sunt atât de dezamăgit, încât îi lasă să facă ce vrea. – Nu! Nu este corectă această atitudine, fiindcă atunci lucrurile devin imposibile pentru o democraţie. Părerea mea este că trebuie meditat profund, fiindcă este un act civic de foarte mare valoare şi însemnătate pentru viitorul unei ţări. Trebuie mers la vot şi votat, însă nu în funcţie de cine îţi e prieten, ci cu cel cu care, în contextul actual, se întrevede o şansă ca lucrurile să meargă mai bine”, a arătat el.

„Cei care nu merg să voteze consideră probabil că sancţionează clasa politică, care nu a făcut nimic pentru ţară. Dar neprezentarea la vot nu face decât să creeze bulevarde pentru cei care nu merită să conducă ţara. Aici este problema: de fapt, lipsa de atitudine face mai mult rău. Există în acest refuz şi un refuz de a acompania societatea, nu doar o dezamăgire personală, ci şi un fel de egoism, de laşitate: dar ce mă mai intersează pe mine? Mie îmi merge bine cu ăştia sau cu ăia şi cu asta basta. Lucrurile acestea nu au niciun fel de continuitate şi aspect pozitiv. Devenirea ţării se face cu toţi locuitorii ei. Adevăratul patriotism înseamnă să te gândeşti la confortul general”, a mai comentat Ştefan Râmniceanu.

Primul vot după Revoluţie: "Era o euforie generală"

Îşi aminteşte acum, cu un sentiment uşor amar, de momentul în care a pus prima dată ştampila pe hârtie, după Revoluţia din 1989. Asta pentru că pe cât de mult entuziasm a trăit la vremea respectivă, pe atât de puţine schimbări benefice pentru societatea românească vede acum.

A fost un vot al încrederii, al speranţei. Cine nu avea speranţă în ’89? Era ceva excepţional, era o euforie generală. Nimeni nu-şi imagina că această euforie se va transforma în anumite stări şi realităţi incompatibile total cu actul de atunci şi entuziasmul acela”, a povestit acesta.

„În urmă cu 7-8 ani, eram mult mai optimist decât sunt acum. De când am plecat, am revenit de mai multe ori în România şi revin de fiecare dată pentru că iubesc această ţară... Dar, cu regret o spun, iubesc din ce în ce mai mult relieful ei, decât oamenii care o populează. (...) Mă uit azi la cei mai mulţi tineri şi sunt exasperat când văd că preocupările lor majore sunt automobilul pe care îl conduc, bijuteriile pe care le poartă, amanta... totul ca să demonstrezi cât de bine ai reuşit tu, nu ţara. Nu are importanţă că dincolo de gardul tău e urât, ci că tu eşti văzut bine. Nu spun că doar în România se întâmplă asta, peste tot în lume există un soi de decadenţă, dar este de aşteptat ca tinerii să aibă o participare mult mai acută şi mai intensă la devenirea ţării. Nu se va schimba nimic dacă generaţiile tinere nu va avea o atitudine constructivă. Eu cred în generaţia tânără, dar ea trebuie să fie educată”, a adăugat el în cele din urmă.

Citește și: