Cristian ANDREI
12758 vizualizări 29 iul 2014

„Ajunge la timp premierul, nu daţi ştiri că se va întârzia evenimentul”, transmit mai mulţi lideri PSD către mass-media. Alţii, mai informaţi ştiu că premierul Ponta şi vicepremierul Dragnea nu au cum să ajungă la timp, la orele 18.00, la Sala Polivalentă din Craiova.

Sala se umple încet, încet. Pesediştii vin ca furnicuţele roşii din toată ţara, coboară din autocarele ticsite, pentru a umple sala din Craiova. Când te duci în sală îţi dai seama că Teleormanul lui Dragnea a fost pus în primele rânduri. În toată partea centrală a sălii poţi remarca cum locurile sunt rezervate pentru organizaţiile din Teleorman, Olt şi Dolj. Oltenii domină sala.

Şi Ponta nu mai vine. Organizatorii dau din mână. În jurul orelor 18.00, Ponta este reperat în elicopterul care vine spre Craiova. „În maxim jumătate de oră ajunge”. În sală temperatura creşte, oamenii încep să transpire la propriu. Se dă semnalul. Primarul Craiovei Olguţa Vasilesc preia frâiele. O femeie, vicepreşedinte a PSD,  preia rolul rezervat lui Liviu Dragnea. De-a casei, ea reuşeşte să-i scoată din amorţeală pe delegaţii PSD veniţi la Consiliul Naţional.

Afară sepepiştii încep să se agite. „Unde e ăla, mă? Plecăm la Novaci de aici, să fie pregătit. Unde are arma?”, se agită un sepepist care putea acoperi cu uşurinţă trupul premierului.

În locul lui Ponta, primii care coboară din maşină sunt miniştrii Duşa (Apărare) şi Oprea (Interne). Te gândeşti că situaţia e sub control. Oprea anunţă că au fost „aproximativ două victime”. Totul e sub control, Duşa din spate aprobă. Au fost repartizate conserve şi apă din Fondul de rezervă. Duşa pare în continuare ca aghiotantul lui Oprea. Îl întreb dacă armata este pregătită să intervină. Răspunde că este. Oprea subliniază că va interveni în orice judeţ este nevoie.
Candidatura lui Ponta poate să mai aştepte. „Prioritate sunt oamenii”, ne linişteşte încă o dată vicepremierul Oprea.



Şi Ponta nu mai vine. Unii se gândeau că se amână evenimentul. Însuşi premierul ordonă ca el să aibă loc. Se aude în sfârşit coloana oficială. La fix, la orele 19 când era programat discursul premierului Ponta. Coboară în viteză din maşină, nu dă declaraţii şi intră în sala, care începe să-l aclame.

Olguţa glumeşte despre absenţa lui Ponta de la propria lansare. Dragnea o laudă pe primăriţa că i-a ţinut locul. Vine rândul lui Ponta.

„Victor a arătat un lucru important, că este un om hotărât”, îl prezintă Dragnea.

Nu le cere scuze oamenilor care au venit să-l aştepte. Pozează în salvatorul care a venit cu misiunea îndeplinită.

Şi îşi începe discursul de prezidenţiabil. Cum altfel, decât cu invocarea divinităţii.

„Dumnezeu aşază lucrurile mai bine decât noi, eu mi-am lansat candidatura puţin mai devreme la Novaci, Bengeşti, alături de oameni care de fapt reprezintă România adevărată, nu România din cărţi sau de la televizor”, rosteşte solemn premierul. Laudă oamenii curajoşi alături de care şi-a lansat candidatura.



În spatele lui, liderii din teritoriu agită broşurile pentru a-şi arunca transpiraţia care-i cuprinsese. Până şi socrul Ilie Sârbu agită încontinuu o broşură pentru a scăpa de zăduful care nu-i dădea pace. Baronii vechi şi noi îi stau în spate, sunt armata care-l poate ajuta să câştige sau să îl facă să piardă totul.

Ponta nu comunică cu sala, decât în puţine momente. Le aduce aminte că fix în urmă cu doi ani, se vota pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, iar 7,4 milioane de români au fost ignoraţi. Prezidenţiabilul se laudă cu vizitele externe şi cu relaţiile internaţionale pe care le are. Sala ascultă, aplaudă pe alocuri. Îl simt pe Ponta victorios, nu cred că se pot repeta episoadele nefericite din 2004 şi 2009, când Mircea Geoană şi Adrian Năstase au pierdut în faţa lui Traian Băsescu. 



În sala de peste 6.000 de locuri lipsesc chiar ultimii trei preşedinţi ai PSD. Mircea Geoană, Adrian Năstase şi Ion Iliescu lipsesc. Fiecare din alt motiv. Ponta nu uită de Năstase şi Iliescu şi le mulţumeşte, de Geoană uită definitiv.

Ponta îşi concentrează discursul pe elemente definitorii ale neamului: Biserica şi Armata. Promite că le va sprijini. Lovitura este indirectă la Klaus Iohannis. „Neamţul” este luteran, nu ortodox.

„Nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are vreo problemă dacă nu e ortodox, san nu e de etnie română, dar nu vreau să mă acuze nimeni că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor, dar sunt mândru de asta, şi trebuie să fiu respectat pentru acest lucru”, se aruncă Ponta în discursul magnet pentru cei cu frica lui Dumnezeu.

Trece rapid peste capitolul Justiţie, punctând doar că aceasta trebuie eliberată de sub Traian Băsescu.

Şi se duce direct în braţele familiei – componenta numărul doi a discursului său prezidenţial pe lângă cea legată de Biserică.

„Ştiţi cine sunt prietenii mei şi familia mea”, le spune Ponta pesediştilor, amintindu-le că ei fac parte din familia sa.

Discursul său capătă o latură emoţională. “Ce e cel mai greu şi mai greu a fost atunci când nu am fost atacat eu, ci familia mea. Cea mai mare parte din putere şi energie mi-a venit tot de la familie. Aveam 14 când mama mi-a spus că eu sunt şeful familiei şi trebuie să am grijă de ea şi de cele două surori”, a povestit Ponta. A amintit cât a avut de suferit soţia sa, Daciana Sârbu, pentru că este fata unui lider PSD.

Prezidenţiabilul Ponta nu uită nici de copiii săi şi de faptul că o eventuală câştigare a funcţie de preşedinte, i-ar conferi mai mult timp pentru familia sa. Mai ales că Daciana Sârbu a dezvăluit de 1 iunie că îşi mai doreşte un copil cu premierul.

“I-am convins pe Andrei şi Irina să mă susţină pentru funcţia de preşedinte pentru că le-am spus că un preşedinte stă mai mult cu copiii săi decât primul-ministru şi atunci au spus că mă susţin necondiţionat”, a explicat premierul cum a reuşit să aibă şi suportul copiilor săi.

Şi trece uşor, uşor la următorul capitol din discurs: patriot şi naţionalist. Pesedistul vrea ca famiile românilor să aibă un viitor în ţara lor, iar copiii săi să nu părăsească această ţară.

Finalul se înalţă pe o notă înaltă naţionalistă. Ponta îl parafrazează pe Tudor Gheorghe: “aici e ţara mea şi neamul meu cel românesc, aici eu să mor aş vrea, aici vreau eu să trăiesc”.

Pe măsură ce Ponta se apropia de final, sala începea să se golească. La final, când prezidenţiabilul părăseşte sala împreună cu soţia sa, Daciana Sârbu, sala este goală. Nicio baie de mulţime, doar o mulţime de scaune goale. Ponta se urcă în maşină şi pleacă încă o dată la inundaţii. Cu chef sau fără chef, s-a lansat la prezidenţiale pe o viitură. Şi recunoaşte mândru, că a folosit-o în scop electoral. Premierul o spune direct: “mi-am lansat candidatura la Novaci şi Bengeşti”.

La Novaci, oamenilor nu le arde de politică. „Oamenii nu au mai văzut aşa ceva din anii 1964-1965. Erau disperaţi, plângeau. A fost o viitură extremă, care a dus cu ea pietre, buşteni şi care a avut între trei şi cinci metri. Cantitatea de precipitaţii a fost uriaşă”, a povestit  Dumitru Leuştean, primarul localităţii. ”Acum aşteptăm să se retragă apele, facem o evaluare şi transmitem toată documentaţia către prefectură, către Guvern”, a spus el.

Intrat de-a binelea în pielea candidatului, Ponta le dă vestea de la Craiova: „Mă întorc la Novaci”. Îl vor, nu-l vor.

 

 

 

Citește și: