Andrei Luca POPESCU
Cristian ANDREI
Anca SIMINA
26162 vizualizări 27 sep 2014

„Să aleagă un preşedinte bun, care să aibă grijă de România”, le explică, aplecată de şale, o bunică celor doi nepoţei atârnaţi de mâinile ei. Nu le zice cine ar trebui să facă fapta asta mare, ori poate nu se aude de uralele celor aproape 30.000 de persoane care s-au strâns în Piaţa Victoriei, să-l asculte pe Klaus Iohannis cum vrea să ajungă la Cotroceni. Nu departe, un bărbat roşu-n obraji, cu pălărie largă de piele pe cap şi îmbrăcat într-un trening albastru cu galben, inscripţionat PNL, îşi strânge autoritar colegii, la poză cu girafa din faţa Muzeului Antipa: „Haideţi, măi, toţi, că le punem pe site la Primărie!”, îşi grăbeşte el oamenii, pentru că la coadă la poze cu girafa stau mulţi oameni aduşi de PNL şi PDL din toată ţara, cu sute de autocare care au parcat pe trei rânduri, ocupând toată şoseaua Kiseleff.

În spatele scenei, Klaus Iohannis, preferatul bunicii cu cei doi nepoţi, se pregăteşte să anunţe oamenilor strânşi în cinstea sa, „România lucrului bine făcut”. Flancat de Vasile Blaga, şeful PDL, şi de alţi granzi, Klaus îşi găseşte liniştea tot la soţia sa. Din poşeta doamnei Carmen Iohannis, profesoară de engleză, apare rapid o punguţă cu ceva de ronţăit, pentru a-l energiza un pic pe candidat înainte de discurs. „N-a mâncat nimic pe ziua de azi”, murmură voci din jurul lui Iohannis.

Sus, pe scena a cărei amenajare, sonorizare şi iluminare au costat un pic peste 20.000 de euro din vistieria PNL (firma Stage Expert, bună colaboratoare a PDL, a încheiat un contract cu PNL de aproape 150.000 de euro, pentru organizarea tehnică a 7 evenimente electorale, inclusiv cel de sâmbătă, de la Bucureşti), cântăreţul-animator Aurelian Temişan face atmosferă, strigând zonele României pe nume, pentru a scoate uralele din piepturile amorţite de frig ale oamenilor.

Pentru Temişan, tot PNL şi-a pus obrazul. Fiind un obişnuit al spectacolelor şi lansărilor organizate de eternul primar al sectorului 5, Marian Vanghelie, pentru PSD, a fost nevoie de telefon la marele boss Vanghelie, ca să dea liber la Temişan. Om de înţeles,Vanghelie a pus şi el un deget de-ajutor la România lui Iohannis, iar împrumutul s-a negociat cu succes. Onorariul cântăreţului s-a ridicat undeva între 500 şi 1.000 de euro.

Cu puţin timp înainte să urce pe scenă Klaus Iohannis, augurul s-a stricat: drona care filma din aer toată adunarea s-a prăbuşit undeva prin piaţă, moment depăşit rapid de Aurelian Temişan, care s-a grăbit să îi facă intrarea pe scenă candidatului.

„Iohannis face, Ponta se preface”, „Micul Titulescu = Noul Ceauşescu”, „Iohannis dovedeşte, Ponta păcăleşte”, „Dacă  sunt sloganuri care stăteau scrise pe miile de pancarte tipărite pentru demonstraţia de astăzi, care a însemnat şi începutul colaborării oficiale dintre echipa Iohannis şi echipa de creaţie a lui Felix Tătaru, omul din spatele campaniilor lui Traian Băsescu şi PDL. Dacă pui un euro pentru tipărirea fiecăreia dintre cele aproximativ 15.000 de pancarte albastre cu sloganuri, nota de plată pentru sâmbăta lui Iohannis creşte din nou.

Steagurile tricolor vin din fondul de partid, fiecare primărie şi organizaţie locală are kilogramele ei de steaguri pe care le scoate la toate evenimentele. „Dacă are primarul bani, ai şi tu steag. Dacă nu, îţi cumperi”, spune un prahovean din colegiul deputatului PDL George Ionescu. „Eu le strâng acum pe ale mele să le dau înapoi la primărie, că dacă le pierd le plătesc”, explică tulbure şi un ieşean plecat de la 1 noaptea de acasă, din Paşcani, cu autocarul închiriat de partid.

Coadă la bani, pe Calea Victoriei. „Mergeţi câte doi, că bate la ochi”

„Viziunea mea, ca preşedinte al României, poate fi spusă simplu, dar cuprinzător: România lucrului bine făcut! Am intrat în competiţia prezidenţială cu acest gând: să facem din România o ţară care ştie ce vrea şi care poate ceea ce vrea. O Românie a lucrului bine făcut!”, rosteşte în stilul său molcom, pe scenă, Klaus Iohannis.

Jos, în mulţime, lumea se pierde însă tot în amănunte mici, nu gândeşte în ansamblu. „Păi, hai, domne, odată că uite, unii nici n-au venit bine, şi-au luat banii şi-au plecat”, se răsteşte o bătrână la un băiat cu geacă lucioasă. Cu degetul la buze, a linişte, omul cedează: „Hai în faţă la Orange, acolo se dau”, le vorbeşte el conspirativ, iar încet-încet vreo sută de oameni se rup din mulţime. Pe scenă, Iohannis îi dă înainte, cu drumul european şi euroatlantic, cu economia şi locurile de muncă.

În pas grăbit către sediul central al Orange, de pe Calea Victoriei, oamenii dau de mirosul cald de patiserie din pasajul de la metrou şi uită o clipă de bani. Ca ei sunt mulţi, magazinaşele sunt pline ochi, umăr la umăr, de activ de partid hămesit şi însetat. Pe Lascăr Catargiu, la Orange, s-a făcut deja coadă.

Oameni cu precădere în vârstă, sărăcăcios îmbrăcaţi, au blocat complet trotuarul, spre disperarea celor câţiva capi care fac ordine. „Dacă nu staţi frumos vă şterg de pe listă! Hai, vă rog eu frumos, staţi ordonat pe margine, că ne vede lumea!”, încearcă tipul cu geaca lucioasă.

Apare omul cu banii, iar simpatizanţii îl marchează mai ceva ca Lăcătuş în careu. „Dacă nu sunteţi pe listă, nu am cum să vă dau. Nu am banii la mine. Staţi aici şi veniţi câte doi, că bate la ochi!”, îi pune la punct bărbatul. Sunt un freamăt şi o încordare imense, lumea simte că negocierea trebuie să fie dură, ca să nu rămână cu ochii în soare, scoşi din case degeaba, sâmbăta.

Trecătorii se strecoară cu greu printre carnea de tun adusă la Iohannis, uitându-se cu ochii mari. „Se dă ceva?”, întreabă şugubăţ un domn în trecere. Practic, da: 30 de lei de căciulă, dar numai dacă eşti trecut pe lista de la partid, făcută dis de dimineaţă în Modrogan, la sediul ACL.

Câte doi, câte doi, activul de partid merge conspirativ după colţul clădirii, unde într-un Volkswagen Passat negru, domnul serios le împarte banii prin geamul lăsat al maşinii parcate. „Doamna, doamna, coada e aici. Noi nu stăm aici ca fraierii, să ştiţi!”, o interpelează un domn cărunt pe o femeie care stă mai în faţă. Nu există însă nicio ordine, e ca la fotbal, la loviturile libere: zidul înaintează pas cu pas, poate-poate îl păcăleşte pe arbitrul de la partid, care îşi pune mâinile în cap şi îşi mai masează faţa nervos, când vede gloata care blochează trotuarul şi devine tot mai nervoasă, că vrea banii. „Da’ ce treabă ai tu unde mă duc? Ce mă interoghezi aşa, du-te dracului de securist!”, turbează o femeie care nu îşi află numele pe tabelul cu bani şi a fost trimisă tocmai la partid, să se lămurească. „Du-te dracului de scroafă”, o serveşte înapoi şi „securistul”.

Ca şi cum comedia nu era completă, toată scena se petrece lângă jandarmii din autocarul parcat la zece metri de toată această mică revoltă a cărei înnăbuşire costă doar 30 de lei de persoană. Vigilenţa îi loveşte brusc pe jandarmi şi vin să împrăştie lumea, care se sparge în două rânduri, unul la marginea trotuarului, unul lângă clădirea Orange. Combinatorul de la partid schimbă două vorbe cu jandarmii, care mai interoghează două bătrânele, apoi pleacă zâmbind. S-au prins. În scurt timp, combinatorul e chemat la autocar, să se legitimeze. Maşina neagră cu bani a dispărut din parcare, iar coada de vreo sută de persoane, de după colţ, habar nu are că banii au plecat. Câţiva îşi iau inima în dinţi, nu mai respectă ordinul „câte doi, câte doi”, şi îşi iţesc capetele după colţ, doar pentru a se întoarce livizi către ceilalţi: banii au fugit. România lucrului bine făcut s-a dus pe năsălie.

Dar nu, partidul nu îşi abandonează oamenii. Vorba lui Iohannis, care în tot acest timp îşi încheie discursul pe scenă, în Piaţa Victoriei: „o ţară în care progresul naţiunii şi al fiecărei familii este măsurabil de la an la an, în care speranţa de viaţă creşte şi oamenii spun cu drag acasă”. Iar „acasă” tocmai s-a mutat acum pe strada Frumoasă, colţ cu Calea Victoriei, unde Passat-ul negru şi-a mutat casieria ambulantă. Vestea circulă rapid prin telefoane şi din gură în gură, iar oamenii o iau în trap către Frumoasă.

Culmea deconspirării: un ziarist acoperit e dat în vileag ca „pesedist securist” infiltrat

„Domne, nu, nu, deci aşa nu se poate! V-am zis să nu veniţi toţi, uite, se uită lumea la noi”, face domnul cu banii, în timp ce îi închide în nas geamul electric unei electoare care îşi cere dreptul promis. Coada s-a format instant la Passat, pe Frumoasă, ordonat şi în tăcere cruntă. Cu scaunul pliant după ea, o doamnă cu gabarit depăşit dă să se aşeze la coadă, însă Passat-ul a şi demarat. „Unde se duce? Domne, vă mai bateţi mult joc de noi? Unde ne plimbaţi?”, se încing spiritele, iar oamenii o iau la pas grăbit după maşina neagră, să nu-şi piardă solda.

Câteva sute de metri mai încolo, după o curbă a „Frumoasei”, Passat-ul s-a oprit din nou, iar cei 20-30 de oameni care au mai ajuns în această etapă a împărţirii banilor l-a înconjurat. Femeia cu scaunul pliant se aşază lângă portbagajul negru, bucuroasă că a prins maşina. „Păi e corect ce ne face? Unde s-a mai văzut doamnă aşa ceva?”, spune gâfâind biata femeie.

Cortina se trage aici, căci naratorul sub acoperire este depistat de câteva bătrâne vigilente, care nu l-au văzut niciodată pe la partid şi nici dimineaţă-n Modrogan, la facerea listelor de prezenţă, ba au văzut că „securistul pesedist” a mai făcut şi poze şi mai are şi geacă roşie pe el. Operaţiunea „ciubuc pentru Iohannis” se încheie abrupt pentru autor, într-un potop de înjurături extrem de creative din partea unei doamne cu păr alb, care e convinsă că Ponta i-a infiltrat, iar Popescu e doar un nume de acoperire, la fel de bine putea fi şi Mădălin (sic!). Greşeala care l-a deconspirat pe ziarist i se scuipă-n faţă şi constă în lipsa implicării la coadă: „Dacă stai departe de grup, e clar că nu eşti cu noi!”. Degeaba încerci să le zici că eşti cu ei de la bun început, ca un membru de partid fidel, încă de la clădirea Orange, de pe Victoriei. Mai rău faci: „De unde ştii de Orange, domne? (se face semnul antenuţelor securistice de interceptare) Hai, domne, lasă-ne în pace că suntem oameni săraci!”.

„Sacul cu pietre” invocat de „acoperitul” Robert Turcescu apasă. „Acoperirea” necesită antrenament, iar când mulţimea te-a luat la ochi, poţi să pleci cu coada-ntre picioare, fără măcar să te mai „deconspiri” ca ziarist. Tot „securist” rămâi.

Dacă iei în calcul că filialelor din Bucureşti li s-a cerut să scoată la miting 12.000 de oameni şi pui răutăcios o rată de succes de 25%, adică doar 3.000 de bucureşteni adunaţi – ciubucul de 30 de lei tot urcă la 20.000 de euro.

ACL şi PSD, „aceeaşi mizerie”. Covrigeii „Româncuţa” şi cafele la 3 lei

Între timp, în Piaţă s-a golit, în urma României bine făcute a lui Iohannis a rămas doar gunoiul. El nu are culoare politică, aşa că tot firma Romprest îl strânge, ca şi la lansarea PSD pentru Victor Ponta. Atunci, la Stadionul Naţional, curăţenia şi amenajările Romprest au costat vreo 10-12.000 de euro. Acum, venit pe filiera Andrei Chiliman, aterizat şi el la PDL, după ruptura de PNL, gunoiul a costat probabil mult mai ieftin, şi dimensiunile Pieţei Victoria fiind mai mici.

În Piaţă, oamenii care au asigurat gustările, cafelele şi sucurile, încarcă marfa rămasă. Stive de lăzi de covrigei „Româncuţa” pleacă acasă nemâncaţi, tocmai la Argeş, unde firma producătoare Pati-Pan Mariano a lui Marian Ambrosie se află tot în insolvenţă. Firma care a gestionat toată vânzarea, agreată de PDL, a vândut în piaţă oamenilor sandviş la 5 lei, cafeluţă la 3 lei şi suc la 4 lei.

La 13.00, România lucrului bine făcut era deja plecată acasă cu totul, iar împărţeala banilor din geamul maşinii negre se va fi terminat. Pe Frumoasă, colţ cu Victoriei.

Materiale video şi foto realizate de Gândul (Andrei Luca Popescu // Cristian Andrei // Anca Simina)

 

Citește și: