38 vizualizări 30 nov 2008

Cioflicenii-s încă în ceaţă. La 6.50 a.m., două năluci ies din fum şi se strecoară în secţia de votare. Sunt cei dintâi alegători. Un ceas mai târziu, soarele galben-portocaliu râde la orizont la întrecere cu capul lui Tăriceanu, care râde pe garduri şi din bannerele agăţate cu funii de stâlpi. Ţărani grizonaţi de ani cu băbuţele lor vin îmbrăcaţi cum e tradiţia în zonă, cu geci negre de piele, iar gospodarii între două vârste cu Passat-uri, Peugeot-uri şi alte specii de import. O poliţistă blondă cu chip de protocol e pusă în faţa şcolii unde-i secţia de vot. Spatele blondei e asigurat de trupele SPP care stau ascunse într-o dubă cu geamuri fumurii. Uşa dubiţei culisează dezvăluind privirilor un adevărat arsenal de puşti.

Armele-s pregătite pentru Tăriceanu. Să-l apere pe premier, că vine să se voteze în colegiul Ciofliceni, pe care o să-l reprezinte „mândru şi prosper” în Parlament. Înainte să-şi facă primul-ministru apariţia, o armată de bărbaţi în negru cu staţii de emisie-recepţie verifică clanţele sălilor de clasă: „Uşa e blocată. Nu se intră pe ea, nu se iese, nu comunică cu exteriorul”. Apoi intră la toalete şi trag apa la fiecare veceu. Alţi SPP-işti sunt puşi de santinelă pe terenul de fotbal, în miniatură, unde în zilele de şcoală bat mingea şcolăreii.

SRI-ul detectează un intrus în şcoală: „Câinele, scoateţi câinele! Cred că asta ar trebui, să vină domnul prim-ministru şi să intre şi câinele. Ieşi, mă, afară, ia uite ce urme ai făcut aicea”, îl apostrofează şeful securităţii premierului. Un cadru didactic, membru al secţiei de vot, sare să-l apere pe căţel: „E al şcolii. Bobiţă nu-i periculos. Doar vrea să stea la căldură. Copiii îi iubesc”. Votanţii s-au înmulţit brusc formând un început de coadă în jur de ora 10.00, fiindcă aflaseră de la ştiri că e ora la care va vota şi prim-ministrul, sătean de-al lor, domiciliat o stradă mai încolo.

„Ce noroc pe noi, am ajuns vedete”

În aer pluteşte o tensiune plăcută. Presa coabitează paşnic cu comisia de vot: „Ce noroc peste noi, vă daţi seama, v-am zis c-am ajuns peste noapte vedete. Vai, dar să nu filmaţi căţelul”. Nemaisuportând comportamentul lui Bobiţă, nemiloşii SPP-işti îi vin de hac căţelului, băgându-l într-un ţarc, la izolator. Pe la 10.20, Tăriceanu trage un vot scurt (40 secunde), după care, când se duce să-şi recupereze buletinul de la preşedintele secţiei de vot, acesta-i mulţumeşte: „Vă mulţumesc mult că m-aţi ajutat şi mi-aţi soluţionat petiţia pentru firmă”.

I-a invitat pe ziariştii prieteni la el la vilă

Premierul îi adresează un „cu plăcere” politicos, poposeşte pe trepte unde face o declaraţie bombastică în direct la TV cum că vrea să facă din România a şaptea putere a Europei, după care pleacă aşa cum a venit, la picior, însoţit de Dan Andronic spre locuinţa personală de pe malul lacului Snagov, aflată la 200 metri distanţă de secţia de votare. Aparent jenat de jurnaliştii care-i vânau fiecare mişcare, actualul prim-ministru a comentat: „ Se uită sătenii ce e cu tot poporul ăsta. Când m-am dus la vot eram singur, la întoarcere am după un mine un cârd”. Tăriceanu s-a declarat un bun vecin pentru sătenii de pe strada lui: „Cu ăia pe care-i ştiu de pe-aicea normal că mai vorbesc”. Consătenii ieşiţi pe la porţi, la asfalt, confirmă că după orele de serviciu, premierul redevine un om normal: „Iese de multe ori şi se plimbă pe stradă. Uneori şi cu soţia, dar mai ales cu ăla micu’. Merg cu bicicletele amândoi, de cele mai multe ori fără bodyguarzi şi se salută cu lumea”.

După o şedinţă foto în pragul porţii, Călin PopescuTăriceanu a lăsat să se strecoare în curte cu el un grup de jurnalişti pe care-i apela pe numele mic. Poarta „casei” de pe malul lacului Snagov s-a închis, privirea gloatei de reporteri fiind obturată de gardul care nu putrezeşte niciodată, cu aspect de lemn de teck.

La şcoală, după plecarea demnitarului, căţelul Bobiţă a fost eliberat din ţarc şi a putut să supervizeze în continuare desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului de vot. După ce că-s rari, votanţii mai sunt şi întorşi din drum: „Am casa aici, dar locuiesc mai mult în străinătate. E vreo problemă?”. „Nu, doamnă, dar nu puteţi vota cu paşaportul. Buletin n-aveţi?”. „Mmmnu”. Un votant mai malac bate civilizat cu pumnii în urna portocalie de senat fiindcă i s-a blocat în fantă buletinul de vot: „Ce să vă fac dacă n-aţi ştiut să faceţi găuri mai mari?”. Până la urmă votul pică-n grămadă şi atmosfera recade în normal.

Citeşte în ediţia de azi şi:

PSD câştigă, PD-L urmează la câteva procente, PNL primeşte 20%, iar PRM şi PNG nu pupă în Parlament

Dăbuleni: pepenari iuţi la mânie şi Geoană de sub icoană

Emil Boc, insuflând curaj: „Creştem necontrolat, creştem…”

Mizil: Mârţoage, limuzine, Năstase şi cele sfinte

Citește și: