549 vizualizări 17 oct 2019

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro.

„Sub titlul inspirat din punct de vedere publicistic Înalt prea-călcătorul de Constituţie, ştiripesurse.ro publică sub semnătura lui Cristi Şelaru unul dintre cele mai puternice articole din presa ultimului timp. Redacţia a simţit nevoia să precizeze încă din titlu „Opinie”, semn al prudenţei manifestate de întreaga presă cînd vine vorba de Klaus Iohannis, Stăpînul instituţiilor de forţă din România lui 2019, de o ranchiună devastatoare pentru ficatul său şi pentru statul de drept din România.

Textul semnalează în premieră o realitate asupra căreia presa noastră zisă şi independentă s-a ocupat sporadic sau chiar de loc în cazul unităţilor militare condeiere:

Viktor Orban, premierii Poloniei din ultimii ani, Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşenko pălesc de invidie în faţa reuşitelor în materie de materie de călcare a Constituţiei pe care le-a săvîrşit-o pro-europeanul, pro-atlanticul şi apărătorul Constituţiei, Klaus Iohannis. Niciunul dintre cei numiţi mai sus nu are sentinţe ale Curţii Constituţionale din ţările lor că ar fi călcat legea fundamentală.”

Citatul se referă la ultima gravă încălcare a Constituţiei cu valoare de infracţiune la adresa Siguranţei naţionale:

Refuzul de a transpune în practică o decizie a Curţii Constituţionale.

Fapt pe care, aşa cum corect sesizează confratele nostru, nu şi l-a îngăduit nici măcar Aleksandr Lukaşenko.

Încălcările Constituţiei de către preşedintele României în cei cinci ani de mandat sînt însă mult mai multe şi mai grave. Putem spune astfel, fără riscul de a greşi, că singura realizare a lui Klaus Iohannis în cei cinci ani de mandat e încălcarea Constituţiei.

Şi nu sporadic, ci constant.

Şi nu pe şes, ci făţiş, ostentativ, gen, mă doare-n cot de acuzaţia c-o calc în picioare, ce-o să-mi faceţi, o să-mi luaţi caii de la bicicleta cu care mă duceam pe vremuri la mîndruţa Carmen de la Sibiu?!

Şi dacă n-a păţit nimic, dacă nici măcar n-a fost supus unei ameninţări cu suspendarea, e mai mult ca sigur că următorii cinci ani de mandat, garantaţi lui Klaus Iohannis de Instituţiile de forţă, în frunte cu Serviciile secrete, vor fi cei ai unor incredibile abuzuri anticonstituţionale din partea lui Klaus Iohannis. Dacă în primul mandat, cel în care preşedintele a avut grija examenului care e confirmarea la prezidenţiale, Klaus Iohannis şi-a făcut de cap, tratînd Constituţia ca pe o tîrfă de serviciu, ce ne putem aştepta în al doilea mandat, cînd el va fi scutit de această grijă şi mai ales cînd va avea Guvernul Meu?

Axat doar pe încălcarea Constituţie prin sfidarea deciziilor CCR, comentariul nu trece în revistă lungile încălcări ale Constituţiei de către Klaus Iohannis:

De la coborîrea în stradă, pentru a incita mulţimea să protesteze împotriva Guvernului, pînă la asumarea posturii de lider al unui partid politic.

Klaus Iohannis a încălcat Constituţia doar ştergîndu-se la fund cu deciziile CCR?

Nici vorbă.

În cei cinci ani de Mandat sînt zeci de încălcări flagrante ale Constituţiei.

În discursurile de după Moţiune el şi a asumat intervenţia făţişă pentru a impune Parlamentului un vot de trecere a Moţiunii.

Ludovic Orban a susţinut asta public şi chiar i-a mulţumit preşedintelui pentru intervenţia sa anticonstituţională.
«Eu sunt convins că preşedintele României a purtat discuţii cu toţi actorii politici implicaţi în această reuşită şi că a avut o influenţă extrem de importantă», a spus Ludovic Orban joi, 10 octombrie seara, la România Tv, după trecerea Moţiunii de cenzură.

Ce treabă are preşedintele cu soarta unei Moţiuni?

Soarta unei Moţiuni e atributul strict al Parlamentului.

Klaus Iohannis putea fi cît de cît prudent, chiar dacă în secret s-ar fi întîlnit cu liderii partidelor de care depindea succesul Moţiunii.

Putea să spună Sper ca Moţiunea să treacă sau Din cîte a declarat Ludovic Orban, şeful PNL, care negociază votul la Moţiune cu liderii altor partide sînt şanse ca Moţiunea să treacă. Pe acest fond Klaus Iohannis putea chiar să danseze Sirtaki, ca în filmul Zorba Grecul. Nu putea, fără a sfida Constituţia, să declare înainte de Moţiune că PNL trebuie să se pregătească de guvernare, iar după Moţiune să-şi asume făţiş, fără mimimă prudenţă, succesul Moţiunii.

După Moţiune Klaus Iohannis a declarat solemn că noul Guvern nu va tăia pensiile şi salariile.

Dincolo de nerozia de a răspîndi şi mai abitir prin declaraţia asta şoaptele PSD că vor fi tăiate pensiile şi salariile, angajamentul e anticonstituţional.

Chiar dacă noul Guvern e Guvernul lui Klaus Iohannis, cu Ludovic Orban pe post de Ţine calul, Constituţia îi interzice preşedintelui să facă astfel de angajamente. Dacă n-ar fi considerat Constituţia o tîrfă, Klaus Iohannis ar fi avut grijă să precizeze c-a fost asigurat de PNL că nu vor fi tăiate pensiile şi salariile. Presupunînd că viaţa va cere, ca şi în cazul din 2010, tăierea de salarii, mai ales că avem un aparat bugetar supradimensionat, cum va asigura Klaus Iohannis ca Guvernul să nu ducă o politică de austeritate? Va da buzna peste Ludovic Orban în şedinţa de Guvern? Va reda casele luate cu japca statului pentru ca prin vînzarea acestora statul să aibă bani pentru a asigura pensiile şi salariile?

Traian Băsescu a fost un preşedinte care venea de fiecare dată în faţa ţării cu Constituţia în mînă. Indiscutabil a forţat Constituţia, a pus de la el acolo unde erau pete albe, a interpretat în folos propriu texte confuze ale Legii fundamentale. A avut grijă însă să arate românilor că respectă Constituţia. Nu de teama suspendării, ci din înţelepciune de om de stat. Nu poţi cere românilor să respecte legea, în timp ce tu, preşedintele ţării, o încalci pe faţă, în chip ostentativ.

Despre transformarea Constituţie într-o tîrfă ieftină de către Klaus Iohannis am scris numeroase editoriale începînd din decembrie 2016, cînd preşedintele, încălcînd Constituţia a refuzat-o fără motiv pe Sevil Shhaideh. De fiecare dată am atras atenţia PSD că are obligaţia constituţională de a-l suspenda pe Klaus Iohannis. Cu orice preţ. Fără acest dat peste lăbuţe, Klaus Iohannis va fi pe zi ce trece tot mai consecvent în actele sale arbitrare. Iată cîteva titluri ale textelor mele de pe cristoiublig.ro:

Suspendarea lui Klaus Iohannis – o necesitate istorică – trebuie pregătită de pe acum printr-o poziţie de maximă înţelepciune din partea PSD în cazul premierului (28 decembrie 2016);

Dacă Klaus Iohannis îl respinge şi pe Sorin Grindeanu, înseamnă că vrea să fie suspendat cu orice preţ. Şi dacă omul vrea asta, PSD şi ALDE n-au încotro. Trebuie să-i facă pe plac! (29 decembrie 2016);

Dacă Klaus Iohannis nu va fi suspendat, Binomul SRI-DNA va porni un război crîncen împotriva duşmanilor din politică şi din presă (7 ianuarie 2017);

Fiecare zi care trece cu Klaus Iohannis la Cotroceni e un atentat la siguranţa naţională! (24 ianuarie 2017);

Pune la cale Klaus Iohannis o Criză politică echivalentă cu o Lovitură de stat? (23 ianuarie 2017);

Asistînd nepăsător la încălcarea Constituţiei de către Preşedinte, Parlamentul poate fi acuzat şi el de complicitate (18 iunie 2018);

În relaţia cu Guvernul, Klaus Iohannis nu mai e de demult preşedintele României. E candidatul partidului de Opoziţie PNL (9 ianuarie 2019).

Mai mult ca sigur, unii se vor întreba:

Nu ştiam eu din experienţa Traian Băsescu adevărul că suspendarea preşedintelui e inutilă, deoarece el rămîne pînă la urmă în funcţie?

Sigur că ştiam.

Am explicat de fiecare dată că prin Constituţia noastră schizofrenică Preşedintele poate să tragă cu mitraliera într-un autobuz plin de copii fără să fie tras la răspundere penal. Printr-o decizie cu cîntec a fostei CCR, preşedintele beneficiază de imunitate. Singura sancţiune prevăzută de Constituţie e suspendarea. Suspendarea are astfel valoarea uriaşă a unei trageri de mînecă. Nu e obligatoriu ca Referendumul să-l demită pe preşedinte. Suspendarea înseamnă trimitrea preşedintelui la judecata poporului. Dacă PSD şi ALDE ar fi fost preocupate de respectarea Constituţiei Parlamentul l-ar fi trimis pe Klaus Iohannis la judecata poporului încă din 2017. Poate că Klaus Iohannis nu era demis. Nu cred însă că după experienţa asta ar mai fi cutezat să încalce Constituţia. Deşi deţinea majoritatea parlamentară, PSD şi ALDE n-au pus o clipă problema suspendării. Mai mult PSD n-a luat niciodată în aceşti doi ani şi ceva o poziţie fermă la nivel de conducere colectivă faţă de derapajele anticonstituţionale ale lui Klaus Iohannis. De fiecare dată PSD s-a mulţumit să bombăne prin talk showuri sau prin declaraţi pîş-pîşiste, precum cele ale lui Liviu Dragnea. Niciodată însă în aceşti doi ani şi ceva PSD n-a luat în serios nevoia unui avertisment oficial, dur dat lui Klaus Iohannis. Să ne mai mirăm că Klaus Iohannis a ajuns să trateze Constituţia ca pe tîrfa sa de serviciu! Asta în condiţiile unui guvern PSD. Cum o va trata cînd va avea Guvernul Meu?! Nici nu vreau să mă gîndesc la asta”.

 

Citește și: