Anca SIMINA
10513 vizualizări 26 nov 2013

Mai bine de 300 de oameni de afaceri chinezi au venit să-şi flancheze prim-minsitrul în prima sa descindere în Estul Europei, o piaţă încă nouă pentru mulţi. Au umplut Intecontinentalul, au făcut turism la Bran şi la Braşov, mii de poze în Casa Poporului, cu roşii coapte şi cu Eugenii, cu tinere românce în costume populare ori cu ministrul Maria Grapini împingând firul roşu prin gherghef.  

"Foarte frumoasă ţară, oameni prietenoşi. Ştiţi, China şi România au o istorie veche, o prietenie frumoasă". Domnul Li, tizul lui Li Keqiang, a venit să exploateze petrol şi gaze naturale. Până acolo, muşcă cu poftă dintr-un covrigel de Boromir şi pune la păstrare, în pumn, câteva boabe de struguri din Vrancea.

Domnului Sun, covrigeii româneşti nu i-au făcut cu ochiul. Nici muşchiuleţul, nici pastrama, nici caşcavalul afumat pe care ţara gazdă le-a scos la expoziţie pe lângă vinuri, miere de albine, iaurturi, ouă încondeiate, softuri şi smântână. Director regional al unei companii din energie, Sun Haibiao aşteaptă altceva: "un semnal de la prim-minstrul nostru şi să renunţaţi la politica voastră strictă. Fără garanţii guvernamentale pentru finanţarea chineză, noi nu putem veni aici".

Top România turistică: Dracula, pastrama, Eugeniile

Dincolo de giganţi (Huawei, ZTE, GCN, China Huadian, Sinohydro), aceşti 300 de oameni de afaceri chinezi au plătit parte în parte cu Guvernul de la Beijing un sejur de 5 zile în România. Domnul Lu i-a adus pe toţi cu YangGuang Int Travel Agency, le-a angajat translatori şi i-a plimbat prin jur.

"Stau cinci-şase zile, până vineri dimineaţă. I-am dus duminică la Braşov. Foarte frumos, le-a plăcut mult natura, oraşul. Apoi am fost la Bran şi la Sinaia. La Peleş era închis, dar am fost la Pelişor. De-acum în Bucureşti, le facem un program la mall-uri şi poate, dacă este timp, mergem să vadă Dunărea, doar e cel mai mare fluviu", închide tot sejurul într-o frază. Costurile sunt secrete, spune precaut. "Îmi pare rău, Guvernul suportă parţial şi nu pot să vă spun. Dar mie îmi rămâne puţin", se scuză pentru auditoriul de chinezi cu care fumează fără oprelişti la Casa Poporului, chiar dacă niciunul nu pricepe o vorbă.

În topul preferinţelor turiştilor chinezi rămân Dracula, gustările cu pastramă servite de românce în costume populare şi biscuiţii Eugenia.

Ordinea chineză a lucrurilor

Luni, au avut discuţii de afaceri la hotel, marţi la forumul din Parlament. Nu vor semna însă niciun contract decât dacă, la întoarcere, la întâlnirea cu Li Keqiang, li se va spune să o facă. "Aprobarea trebuie să vină de la prim-minsitrul nostru", explică domnul Sun, regional manager la SEPCO III Electric Power Construction Cooperation şi unul din puţinii vorbitori de engleză.

A ajuns "doar de câteva ore", s-a uitat de jur împrejur, la expoziţia de vinuri, iaurturi şi mere româneşti lângă laptopuri, tablete şi telefoane inteligente made in China şi a înţeles. În calculul preliminar, compania sa, cu 10 ani de experienţă  în Africa, în India şi Orientul Mijlociu, dar încă începătoare în Europa, nu va investi în România.

"Noi facem proiecte EPC, adică partea de inginierie, asigurăm materialele şi la final construim şi proiectul, fie direct, fie prin subcontractori. Încă nu pot spune că am găsit un proiect concret. Am identificat încă de acum câţiva ani nişte oportunităţi, dar lucrurile au devenit dificile din motive politice şi nu numai, care ţin de România", spune. Lista de aşteptări a lui Sun Haibiao e scurtă, dar de nenegociat. "Guvernul nu ne oferă niciun fel de garanţie pentru finanţarea prin credite la băncile noastre, din China. Politica noastră e foarte strictă. Dacă avem nevoie de bani, trebuie să îi luăm de la băncile chinezeşti care întotdeauna ne cer garanţii guvernamentale. Aşteptăm un semnal de la prim-minsitrul nostru, domnul Li. Dacă renunţaţi la politica voastră strictă...", rezumă simplu.

În ordinea chineză a lucrurilor, banii ar trebui să vină de la băncile din Beijing şi în mică parte de la Guvernul român. Guvernul trebuie însă să garanteze împrumutul. Altfel, chinezii  merg în ţări non-UE. "Avem proiecte anul acesta în Bosnia. Abordarea e următoarea: finanţare din China, investiţie minoră a statului şi contractor EPC. Trebuie să îi raportăm premierului condiţiile de fianţare şi de la el vine aprobarea", explică domnul Sun.

Li şi tizul său din energie

Pe domnul Li l-ai lua oricând drept importator de produse agricole. Orice îi ajunge în mână duce la nas, apoi la gură şi murmură un "mmmm". În realitate însă, e jucător în energie. Unul prudent şi secretos: "Am o companie în Beijing. Exploatăm gaze şi petrol. Numele ei? Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi". Domnul Li, aşa cum îl "denunţă" ecusonul, e în tratative cu Romgaz. "Ceea ce căutăm e un parteneriat cu o companie din România. Am încercat în trecut cu Petrom, n-a mers. Să vedem cu Romgaz. Nu am intrat în contact cu Guvernul până acum, sperăm să avem susţinerea. Dar totul e doar în stadiu iniţial, e prima dată când venim aici. Avem tehnologia pentru exploatarea gazelor naturale, nu, gaze de şist nu", simte de la distanţă orice subiect sensibil şi dă să fugă spre o masă în dreptul coşului cu struguri.

Alţi doi magnaţi în devenire scanează vinurile Cramelor Tohani. Să investească nu vor, să cumpere nu pot. Chemaţi să-şi pună mărfurile pe taraba Parlamentului, expozanţii sunt şi ei sceptici. "Nu e vorba de semnat niciun contract, să ştiţi. Ăsta nu e nici măcar un târg de profil, ce aşteptări să ai?".

Din urmă, oficialii îşi fac cărare printre camere de luat vederi. Ministrul Maria Grapini trece voiasă pe la standul ouălor încondeiate de Valeria Farcal în Bucovina şi pune mâna pe gherghef. Chinezii scot telefonul şi fac poze. "Afacerea" cu ouă încondeiate are trecere, cel mult, pe Facebook.

Ministrului Comerţului chinez, Gao Hucheng, un alai de afacerişti de la Beijing îi face reverenţe. Constantin Niţă şi Daniel Chiţoiu trec fără oprire.

Prim-chinezul Li Keqiang, condus de Victor Ponta printre standurile expoziţionale, ia în mână o roşie mângâind-o îndelung. În calculele lui de acasă intră importuri de carne şi de alimente de 1 miliard de euro pe an. El se fereşte însă să arunce cifre ori promisiuni.

La vinuri, se opreşte un minut. Făcându-şi curaj, producătorul încearcă să îl abordeze: "Vreau să îmi fac o pogdorie în China". "Vorbiţi limba chineză?", îl întreabă Li, mirat, cât răsfoieşte un pliant în limba lui. Românul se desumflă: "Nu".

În săli, se recită ode ditirambice - "Prietenia istorică România-China" va face România "un tigru al Europei" - şi se înşiră utopii - tronsoane de autostradă finalizate în timp record, Canalul Siret - Bărăgan, linie ferată de mare viteză Bucureşti-Constanţa. Ultimii mici întreprinzători chinezi rămaşi după ora prânzului se bat să-şi recupereze paşapoartele.

 

 

Citește și: