55 vizualizări 7 mai 2009

Dan Voiculescu susţine, într-un interviu acordat ziarului Gândul, că, de-a lungul timpului, preşedinţii României au încercat să ceară sau chiar să cumpere „prietenia” Antenelor. Ultimul episod: în 2006, la Cotroceni, când Voiculescu nu era încă pentru Traian Băsescu „mogulul trustului crescentian”, ci un potenţial prieten: „Traian Băsescu mi-a spus «Măi, nu mai miza pe un cal mort!», care era Tăriceanu. El avea impresia că eu am o relaţie specială cu Tăriceanu. «Hai să încercăm să colaborăm...»”, a spus el. Potrivit lui Voiculescu, la fel au procedat şi Emil Constantinescu şi Ion Iliescu. Reacţiile celor acuzaţi sunt la fel de dure. Prin purtătorul de cuvânt, Traian Băsescu spune că este „aceeaşi veche propagandă de tip comunist, cu care ne-a obişnuit domnul Dan Voiculescu“. Emil Constantinescu spune că „nu am şantajat pe nimeni şi nu am făcut presiuni asupra nimănui“. În schimb, fostul preşedinte Ion Iliescu nu a dorit să facă niciun fel de comentariu înainte de apariţia interviului.

 

-Dl Traian Băsescu şi-a înteţit acuzele la adresa mogulilor, dvs sunteţi unul dintre cei doi nominalizaţi. În acelaşi timp, Traian Băsescu este tocat seară de seară la Antena 3. Nu găsiţi întrucâtva justificată această frustrare a sa?

-Nu. Nu cred. Eu cred că preşedintele, în mod normal, nu ar avea voie să aibă frustrări. Preşedintele este o valoare supremă a unui popor, care reprezintă – sau ar trebui să reprezinte – perfecţiunea (...) El nu este supărat numai pe Antena 3. El este supărat pe absolut oricine, indiferent cine şi de unde e, care îl critică. Avem exemplul societăţiilor civile pe care le critică. Cât timp trustul sau televiziunea Realitatea au fost lângă el – până acum câteva luni, dar probabil că nu s-au mai înţeles pe o problemă sau alta -, nu-i critica. Se ducea la emisiuni, erau lucrurile în regulă. Dar probabil, pentru că deal-ul gândit nu a ieşit, iar cei de la Realitatea au întors armele împotriva lui, a început să-i critice.

-A apărut un plan, între timp, prin care se urmăreşte anihilarea preşedintelui?

-Nu există niciun plan în acest sens. Noi am primit o lecţie severă. Am învăţat din experienţa trecutului şi nu vrem să mai repetem greşeala făcută, ca el să-şi poată permite să afirme că existe un pact de agresiune împotriva lui şi să câştige simpatie publică. Aţi văzut cum e poporul român. A crescut Becali de la 2 la 7 la sută în două săptămâni pentru că l-au arestat.

-Nimeni nu-şi închipuie că v-aţi fi întâlnit dumneavoastră cu Vântu şi cu Adrian Sârbu ca să faceţi jocurile...

-Exclus. Comentariile constituie o consecinţă a comportamentului său, natural.

-Această incriminare permanentă la adresa mogulilor care îl acuză este în beneficiul său, ori în defavoarea propriei imagini?

-Eu cred că Traian Băsescu este epuizat ca produs politic. A folosit aceste metode şi a crescut. A folosit alte metode, devenind violent atunci când îi spui ceva care nu-i convine. De la „ţigancă împuţită”, la alte expresii este un spectru foarte larg de acuzaţii când este nervos pentru că nu-i convine ceva. Eu, ca om, îl înţeleg, fiind marinar a avut o viaţă foarte dură. Stau pe vapor trei luni de zile, nu pot pleca nicăieri fiind pe apă – acolo nu există căpitanul de vapor să întrebe pe cineva ce părere ai cum să ne descurcăm sau încotro s-o luăm. Căpitanul e căpitan: hătărăşte tot. Ei bine, el a rămas căpitan de vapor. Şi nu se poate într-o ţară democratică, un preşedinte de ţară să aibă comportament de căpitan de vapor. Cu tot respectul pentru căpitanii de vapor. Aici e problema lui psihologică, profundă, pe care nu are puterea s-o recunoască. Şi nici nu se poate schimba. Niciodată n-o să reuşească, pentru că 30-40 de ani de un anumit mod de viaţă pune o amprentă pe tine pe care n-o mai poţi atenua. Oricum, politic vorbind, Traian Băsescu este un produs expirat, el încheie o perioadă de tranziţie, cu eşecul lui Traian Băsescu.

-Au apărut rezultatele mai multor sondaje de opinie. Cunoaşteţi la ce procentaj se află actualul preşedinte?

-Din câte ştiu, cam la 38 la sută. Dar cel mai important în acest context este trendul care este dezastruos. După părerea mea, - e o simplă părere, nici nu am foarte multe argumente, decât flerul – el nu va mai candida.

-El ar putea replica, aşa cum a mai făcut-o şi pe 12 martie, că nu vreţi altceva decât ca preşedintele să tacă, pentru ca dumneavoastră, ca om de afaceri, să pescuiţi, din nou în ape tulburi, ca la începutul anilor ’90.

-Preşedintele are o mare doză de iresponsabilitate. Ceea ce nu-i este permis unui preşedinte. Să mă explic: vă aduceţi aminte de momentul în care vorbea despre valiza cu bani de la Ministerul Economiei, fără să spună nici cine şi nici cui a dus-o, câţi bani erau în ea etc. Nu mai demult decât ieri, preşedintele nostru a fost prezent la o întâlnire cu Consiliul Investitorilor Străni, şi acolo i-a acuzat pe oamenii aceştia, pe faţă, că fură. Preşedintele României a spus că fac afaceri mari, profituri mari şi că nu plătesc impozit. Asta este o acuzaţie extraordinar de gravă, făcută de un preşedinte de stat la dresa unor multinaţionale. Şi dacă este adevărat că aşa stau lucrurile, avem Gardă Financiară, avem ANAF... De ce nu-i prinde?! Adică preşedintele ştie că oamenii ăştia fură şi nu face decât să ne spună? Deci, el este iresponsabil şi face afirmaţii pe care le-a preluat din şcoala vieţii. Pentru că asta are el valoros – şcoala vieţii. El, trăind prin porturi, printr-o lume pestriţă a fost obligat să se adapteze la mediul înconjurător. A absolvit, astfel, cu mare succes, şcoala vieţii. Motiv pentru care se adaptează. Atunci când un operator îl filmează şi nu-i convine spune „Ce, mă, te-a pus nu-ştiu-cine să mă filmezi?”. Când îi convine zâmbeşte, şi nu mai e nicio problemă.

-Nu toată lumea are operatorul său...

-Nu-i vorba de operator, e vorba de un ziarist, dacă vreţi: „Găozarul” şi mulţi alţii. Adică, un om poate greşi, dar dacă greşeala devine regulă, aia nu mai e greşeală, ci e un fel de-a fi.

-Spuneaţi că Traian Băsescu ar putea să nu mai candideze. Se repetă situaţia fostului preşedinte, Emil Constantinescu. L-au învins Serviciile, cum spunea cineva?

-Eu cred că Băsescu este un tip foarte orgolios şi, în momentul în care simte că are şanse să piardă, nu va candida. Tot datorită felului său de a fi. Nu mă gândesc la scenarii ascunse. Este în cădere liberă doar din vina lui. Apropo de Antena 3, aţi văzut imaginile stupefiante de la Bruxelles, parcă, unde nimeni nu stătea de vorbă cu el? Aţi văzut?

-Depinde din ce unghi filmezi...

-Nu erau imagini filmate de noi. Au fost preluate de EuroNews. Nu se poate spune că am vrut noi să-l filmăm strâmb.

- Apropo de cum se filmează. Suntem într-un an electoral. TVR este manageriată de un pesedist, Antenele şi trustul Realitatea-Caţavencu sunt declarate de către preşedinte drept inamice – mai beneficiază, în aceste condiţii, Traian Băsescu de o platformă media care să-i susţină interesele electorale?

-În mod obligatoriu va avea. Nimeni din media nu-şi poate permite să nu transmită un discurs al preşedintelui ţării.

-Putem face o diferenţă aici între ştire şi editorial. Televiziunile dumneavoastră pot transmite mesajul preşedintelui, dar comentariile ulterioare, derulate pe câteva ore...

-Astea le fac oamenii

-Asta era ideea. Ce relaţii sunt între dumneavoastră şi comentatorii, formatorii de opinie de la posturile pe care nu le conduceţi, dar pe care, într-un fel, le păstoriţi? Aveţi un anume dialog cu ei?

-Eu personal nu am dialog cu absolut nimeni. Fapt care poate fi confirmat de orice comentator din trust. Nu am nici prietenii, nici duşmănii, nici antipatii, nici simpatii. E vorba de un contract de muncă. Ce este foarte interesant şi foarte important pentru Camelia – ştiţi probabil că eu m-am retras din afaceri şi am predat toate acţiunie, toate drepturile – este eficienţa. Este un produs comercial care trebuie la sfârşitul anului să facă profit. Ca atare, eu nu cred că trebuie lucrat cu sentimente. Iar comentatorii pe care eu îi văd pe Antene, cred că sunt nişte oameni cărora nu prea poţi să le spui ce să facă. Eu nu cred că cineva poate să-i spună lui Valentin Stan ce să zică. Sau lui Cristoiu...

-Care s-a retras pentru o perioadă, supărat fiindcă aţi intrat la guvernare...

-E decizia lui. Ca şi cum eu ar trebui să fiu supărat că el stă la bibliotecă. Ce treabă are ce fac eu cu ce face el. E liber să facă ce vrea. Sau Ciutacu... Sau Mircea Badea. Ăştia sunt nişte personalităţi care s-au format în timp, de o manieră anume, nu le poţi cere „Băi, dă în Băsescu!”

-Spuneţi că nu aveţi niciun fel de autoritate în acestă instituţie media.

-Nu, şi nici nu-mi doresc!

-Nici măcar, ca o paranteză, să-i reparaţi aerul condiţionat lui Mircea Badea?

-Eu personal nu! Unii mai glumesc: că vine mogulu’ să ne repare aerul, că ne aude mogulu’. Astea sunt glume. Cum glumesc şi cei de la Divertis pe seama mea. Faptul că ei glumesc pe aceste teme, dovedeşte că eu nu mă supăr şi nu mă deranjează.

-Şi-ar găsi locul un comentator probăsescian la Antena 3, în acest peisaj ostil lui Traian Băsescu?

-Cred că au fost, şi nu numai odată. La Gabi Firea, de exemplu.

-Nu, ne referim la un colaborator permament.

-Nimeni nu le-a interzis. Am un exemplu care se cheamă Corina Dragotescu. Corina Dragotescu a lucrat o perioadă cu Mihai, şi era foarte antiBăsescu. Ştiţi dialogul ruşionos, urât, între ea şi Băsescu. Apoi a plecat la Realitatea şi, la un moment dat, devenise proBăsescu, pentru că aşa era acolo, o linie. Credeţi că ziariştii sunt întotdeauna pro sau contra?

-Un fost proBăsescu, unul care să se schimbe, venind la Antenă, nu s-a întâmplat?

-Ce vreau să spun este că oamenii aceştia, au o personalitate bine conturată. Băsescu i-a lovit de multe ori, le-a spus că sunt tonomate. Ei, ca ziarişti de marcă, nu pot trece una-două peste astfel de jigniri. Atunci, cred eu că s-a creat deja, lăsând politicul la oparte, un afront reciproc între ei şi Băsescu. Nu mai are legătură nici cu mine, nici cu partidul, nici cu politica, cu nimic.

-Tonul acesta antiBăsescu vă serveşte dumneavoastră personal în negocierile pe care le aveţi cu PSD-ul?

-Mie, trustul de presă mi-a adus mai multe deservicii decât servicii, în ciuda aparenţelor.

-V-a adus şi la guvernare în două rânduri...

-Nu, nu! Şi aici este un fetiş. Vorbind de ultimele alegeri, alianţa PSD-PC a fost peste PDL cu trei procente. Adică ale noastre.

-Dar PSD-ul v-ar fi luat în alianţă dacă n-ar fi existat trustul media?

-Eu cred că da.

-Eu cred că nu.

-De ce?

-Pentru că mai existau partide de 3 procente pe scena politică.

-Care anume?

-Nu ştiu, de exemplu, PIN...

-Nu reprezentau nimic! Vedeţi dumneavoastră, PC are două lucruri importante, în afară de presupusa forţă mediatică. Oameni foarte valoroşi, puţini, dar foarte buni, şi se adresează părţii de centru-dreapta, care nu este acoperită de PSD, respectiv întreprinzătorul român, capitalul privat autohton, partea economică pe care PSD, prin structura sa, nu o poate acoperi.

-Să reformulez: cât a contat trustul în alegerea PSD, fiind o alegere şi din partea lor.

-Eu cred că a contat, în ideea că trustul poate fi, ceea ce am numi noi, mai prietenos; adică să nu-i fie ostil.

-Acest lucru s-a întâmplat şi în urmă cu patru ani.

-Nu, atunci lucrurile au fost mai grave. Atunci, din cauza atitudinii Guvernului Adrian Năstase, care s-a comportat greşit în ceea ce priveşte politica IMM-urilor. Noi, considerând că ministrul nostru de resort, Silvia Ciornei, nu-şi poate face datoria, am retras-o din Guvern. S-a desfiinţat ministerul. Astfel, între noi şi PSD a intervenit o răceală fundamentată, bazată pe lipsa de respect a PSD-ului faţă de noi. Au venit alegerile din 2004. PC a luat 7 la sută, la locale. Ca atare, un partid de 7 la sută pentru PSD era deja un aset politic (…) Sigur că şi Antenele sunt un plus şi nu un minus. Dar nu, în principal pe motiv de trust de presă am luat noi 7 la sută şi am făcut alianţa şi am intrat la guvernare. Trustul acesta a fost întotdeauna împotriva Puterii. Când a fost Iliescu preşedinte erau călare pe Iliescu. Când a venit Constantinescu, la fel. Vă fac o destăinuire. Într-o zi m-a chemat Constantinescu şi m-a rugat să mă duc la Cotroceni – atunci aveam încă acţiunile trustului de presă – şi discuţia a fost de maniera următoare: “Domnule profesor, luaţi loc, o cafea... V-am invitat să vă întreb ce doriţi ca lucrurile să fie în regulă, trustul de presă să reflecte realitatea, să fie corect...” Ca şi când ar fi fost incorect. De fapt era aceeaşi problemă ca şi cu Băsescu: ce nu-i convenea însemna că-i incorect. Şi i-am spus: “Domnule preşedinte, să mă gândesc.” Şi după câteva secunde i-am spus “Nu vreau nimic!” “Nu se poate”, a spus el. Adică, ideea era, ce să-mi dea ca trustul de presă să nu-l mai critice. Astfel de discuţii am avut şi cu Iliescu când eram preşedinte...

-Şi cu Traian Băsescu?

-... Şi cu Traian Băsescu. M-a rugat în 2006 să ne întâlnim la Cotroceni, la domnia sa în birou, iar discuţia a fost de genul “Măi, nu mai miza pe un cal mort!”, care era Tăriceanu. El avea impresia că eu am o relaţie specială cu Tăriceanu, lucru care nu este corect. Aveam o relaţie civilizată. “Hai să încercăm să colaborăm...”, a spus el. Iar eu am spus: “Domnule preşedinte, eu nu am nimic împotrivă. Dar ce înseamnă să colaborăm?”, “Păi vezi şi tu, că ai tăi nu sunt, măi, corecţi...”. Pe aceeaşi idee că atunci când se spun lucruri care nu-i convin, oamenii nu sunt corecţi. Atunci i-am spus: “Domnule preşedinte, nu cu mine trebuie discutată problema aceasta. Trebuie discutată cu Sorin Oancea, cu Marius Tucă. Oamenii care conduc zi de zi, trustul. Eu nu stau, zi de zi să văd ce fac ei”. Răspunsul a fost “Hai, mă, ce dracu...”, adică nu este posibil să nu te bagi tu zi de zi. Asta este o problemă care stă pe umerii mei de mulţi ani şi mai stă şi astăzi.

-Cu alte cuvinte, preşedintele v-a cerut să alegeţi între el şi Tăriceanu, practic...

-Este real. Aceasta este formularea.

-Ceea ce nu aţi făcut...

-Nu am făcut, pentru că nu înţelegeam ce înseamnă să aleg. Ce-ar fi trebuit?! Ca trustul de presă să nu mai spună nimic rău de Băsescu. Să spună numai lucruri rele despre Tăriceanu. S-o laude pe mama lui Tăriceanu şi pe soţia lui Băsescu? Nu am înţeles care era rolul meu în chestiune.

-Preşedintele v-a oferit atunci ceva la schimb?

-Nu! Spre deosebire de discuţia cu Constantinescu care a întrebat clar “Ce vrei ca să fim prieteni?”, discuţia asta a fost un îndemn la colaborare. Ce însemna să colaborăm, nu am ajuns să aflu, pentru că n-am percutat.

-A mai existat o discuţie ulterioară?

-Nu! A mai existat, în schimb, una anterioară. Traian Băsescu candida la Primăria Generală a Capitalei. În modul lui iresponsabil de a se exprima, a spus ceva despre profesorul Voiculescu, care face pe nebunul... Nu ştiu, ceva pe aici... M-am trezit cu un telefon de la el: “Domnule Voiculescu, iartă-mă, eram nervos. Dar aş vrea să-mi spun şi eu părerea pentru că ăştia de la Antenă au zis că...”. Şi i-am zis: “Domnule Băsescu, este dreptul dumneavoastră să vă spuneţi părerea. Nu trebuie să-mi daţi mie telefon. Vorbiţi cu ei, direct!”. Şi a vorbit cu Oancea şi a spus ceea ce avea de spus.

-Pe acest model, vă sună mulţi oameni politici?

-Nu prea mă mai sună. De fapt niciodată nu prea m-au sunat. Eu am renume de singuratic. Adică nu mi-am creat niciun fel de obligaţii niciodată şi din cauza asta oamenii nu-şi permit să mă sune. De regulă, chestiunea asta cu sunatul vine de la relaţiile pe care le permiţi. Dacă tu-l rogi, te roagă şi el. Dacă îţi face o favoare, aşteaptă de la tine o favoare... Şi aşa mai departe. Adrian Năstase mi-a spus într-o zi: “Măi, tu eşti precum cerbul”. Eu, nefiind vânător, nu am înţeles. Mi-a explicat atunci că cerbul îşi face un cerc cu copita. Şi-l desenează. Un teritoriu care este al lui. Nu iese din el, dar nici nu acceptă pe nimeni înăuntru.

-Apropo de relaţii. Relaţia dumneavoastră cu PSD în ce zonă se află?

-Este o relaţie între un partid mare şi un partid mic, în care ăla mare face cam ce vrea el.

-Aţi fost nemulţumit de această situaţie. Aţi ameninţat cu retragerea de la guvernare.

-Am fost şi sunt nemulţumit, în continuare de această relaţie.

-Concret?

-Totdeauna se discută în termeni de avantaje şi dezavantaje. Pentru mine foarte important e tratamentul, respectul. Mai important decât avantajele şi dezavantajele. Iar PSD, fiind un partid mare – şi nu vorbesc aici, neapărat de PSD la nivelul conducerii -, în teritoriu se uită la organizaţiile Conservatoare cu insuficient respect. Acesta este lucrul pe care eu îl reproşez mereu, de câte ori am ocazia în întâlnirile pe care le avem. Diferenţa de mărime a partidelor poate genera lipsa de interes, a recompenselor, împărţirea funcţiilor, orice, dar nu respectul...

Citeşte continuarea interviului

Dan Voiculescu: “Înţelept ar fi ca, într-o lună-două, să ieşim de la guvernare”

Dan Voiculescu: „Eu nu sunt dispus să dau bani niciunuia dintre cei trei – Geoană, Antonescu, Duda”

Dan Voiculescu: „Grupul Cameliei a avut o scădere de 20%”

Reacţia lui Traian Băsescu: „Veche propagandă”

Reacţia lui Emil Constantinescu: “Nu am şantajat pe nimeni”

Vezi aici prima parte a interviului acordat de Dan Voiculescu ziarului Gândul

Vezi aici a doua parte a interviului acordat de Dan Voiculescu ziarului Gândul

Vezi aici a treia parte a interviului acordat de Dan Voiculescu ziarului Gândul

Citește și: