Anca SIMINA
12940 vizualizări 10 feb 2013

Ultimele luni de negocieri au adus României, la Consiliul European de vineri de la Bruxelles, fonduri comunitare pentru următorii şapte ani de 39,88 miliarde de euro. Doar pe hârtie.

Contrele publice, la nici câteva minute după decizie, între premierul Victor Ponta care acuză că "nu s-a obţinut nimic în plus" şi preşedintele Traian Băsescu, cel care a anunţat "victoria", sunt însă false probleme date fiind rata de absorbiţie dezastruoasă a banilor europeni de până acum şi riscul suspendării plăţilor în mai multe programe în acest an. Inclusiv amânarea unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană poate diminua suficient de mult sumele care ar urma să ajungă în România via Bruxelles.

Ultimul cuvânt în privinţa banilor europeni din următorii ani îl va avea Parlamentul European.

Ce spun cifrele

Din cele două runde de negocieri la Bruxelles între şefii de stat şi de guverne - prima în noiembrie, a doua în februarie -, preşedintele Băsescu a ieşit cu aproape 40 de miliarde de euro. Suma este evident inferioară propunerii de 48 de miliarde care se putea deduce din varianta de buget avansată Consiliului de Comisia Europeană. Scenariul de buget al lui Jose Manuel Barroso nu era însă decât o variantă de start a negocierii, cea mai optimistă posibilă pentru toate statele, şi nu mai este de actualitate încă din octombrie, când a fost ajustat de Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului.

În noua schemă van Rompuy, agreată parţial în noiembrie, României i se prefigura ca parte din buget aceeaşi sumă: 40 de miliarde. Ceea ce nu era o garanţie că nu mai putea fi tăiată dacă liderii europeni decideau să reducă, la nivelul întregului buget, din banii pentru coeziune şi pentru agricultură, de care România a fost direct interesată.

În linii mari, România a obţinut  21,8 de miliarde de euro fonduri de coeziune (autostrăzi, căi ferate, mediu, resurse umane etc), faţă de 19 miliarde cât a avut până acum, şi 17,5 miliarde de euro pentru agricultură (10 miliarde pentru plăţi directe ale subvenţiilor şi 7,1 miliarde pentru proiecte de Dezvoltare Rurală, de la drumuri judeţene la ferme pentru tineri) faţă de 13 miliarde, cât poate accesa în prezent. Plus posibilitatea de a accesa alte câteva programe gestionate însă direct de Comisia Europeană, fără intervenţia guvernului.

Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020).

În ciuda declaraţiilor politice ulterioare, în toate scenarile luate în calcul şi la Guvern şi la Preşedinţie în ultimele luni, România urma să primească mai mult în exerciţiul bugetar viitor. Motivul este simplu: la negocierile pentru bugetul 2007-2013, nefiind membru UE decât după începerea exerciţiului bugetar, a luat ce i s-a dat, situaţie în care va fi acum Croaţia.

Câştiguri şi compromisuri la Bruxelles

Dincolo de miliardele folosite acum ca armă politică în ambele direcţii, între Guvern şi Preşedinţie, la Bruxelles s-au luat alte câteva decizii care, în practică, pot cântări mai mult decât sumele mari aflate deocamdată numai pe hârtie.

- Cofinanţarea în proiectele cu fonduri structurale şi de coeziune, în care intră, de exemplu autostrăzile, creşte de la 75% la 85%, ceea ce face ca statul să contribuie cu numai 15%;

- Prefinanţarea aceloraşi proiecte (adică banii pe care UE îi dă în avans) va fi de 4% - de la 2% cât se prevăzuse iniţial - în cazul ţărilor care au avut în 2010 acord cu FMI, cum e şi cazul României;

- TVA eligibil, cu alte cuvinte rambursat de către Comisia Europeană la bugetul de stat, ceea ce poate însemna, din estimările Ministerului de Finanţe, un avantaj de 2 miliarde de euro.

- Proiectele de Dezvoltare Rurală rămân cofinanţate în proporţie de numai 75% de UE, dar vor avea asigurată o prefinanţare de 4%;

- Aşa numitul "top-up" de 10% - Ţările care vor semna un acord financiar cu FMI sau cu CE vor primi cofinanţare de 85% pentru proiectele de Dezvoltare Rurală şi 95% pentru Coeziune, urmând să contribuie de la bugetul de stat cu doar 15%, respectiv 5% din valoarea totală;

- Flexibilitatea - UE lasă la latitudinea guvernului decizia de a "muta" până la 25% din fonduri de la un program la altul;

- Regula "n+3" - dă posibilitatea ţărilor membre să cheltuiască banii, o dată prinşi în proiecte acceptate, încă trei ani după încheierea exerciţiului bugetar, adică până în 2023. Pentru România şi Slovacia, Consiliul European a cerut Comisiei "să exploreze soluţii" ca această regulă să se aplice şi pentru actualul buget, pentru a nu pierde şi mai mult din fondurile europene.

Cu excepţia flexibilităţii şi a regulii "n+3", lucrurile erau tranşate încă din noiembrie. Tot atunci, preşedintele Băsescu susţinea că a obţinut încă 5 miliarde pe lângă cele 5,5 actuale pentru plăţi directe în agricultură. În final, suma pentru următorii şapte ani este de numai 10 miliarde, ceea ce poate pune în dificultate atingerea celor 183 de euro pe fiecare hectar, la cât ar trebui să ajungă subvenţiile în 2017, faţă de 119 euro, cât primesc acum agricultorii români, dezavantajaţi faţă de cei din restul UE. Pentru a uniformiza subvenţiile, România are nevoie de mai mult de 11 miliarde de euro în cei şapte ani. banii pot fi transferaţi de la Dezvoltare Rurală, diminuând înăs şansele tinerilor fermieri, ale celor care fac agricultură în zone climatice devaforizate sau ale comunelor care au nevoie de modernizare de a mai accesa sume consistente.

Un compromis important, admis de Traian Băsescu, a fost renunţarea la negocierea pentru transferul unor bani de la dezvoltare regională pentru sisteme de irigaţii, în situaţia în care România a obţinut abia în ultimul moment extinderea de la doi la trei ani a perioadei în care mai poate cheltui bani europeni din actualul buget.

Marele câştig a fost însă eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy.

Riscul cel mare: 40 de miliarde doar pe hârtie

Căci, dincolo de războiul pe sumele finale convenite la Bruxelles, dacă îşi păstrează acelaşi ritm de absorbţie ca şi în primii şase ani după aderare, guvernul riscă să nu vadă mai mult de 5 miliarde de euro, pe lângă plăţile directe, din cele 40, în şapte ani.

În 33,5 miliarde de euro, cât a avut în buget din 2007 în 2013, cei mai mulţi bani au revenit, teoretic, aşa-numitelor proiectele din fonduri structurale şi de coeziune: peste 19 de miliarde de euro urmau să mergă în autostrăzi, căi ferate modernizate, proiecte de mediu sau în pregătirea forţei de muncă. Absorbţia a fost însă de numai 11,47%, arată datele Ministerului pentru Fonduri Europene, actualizate până la 31 decembrie anul trecut.

Sursa foto: Ministerul Fondurilor Europene

În primii şase ani de la aderare, România a decontat efectiv la Bruxelles facturi de numai 2,2 miliarde de euro din aproape 20, deşi contractele semnate ar fi acoperit 14,9 miliarde de euro.

Cel mai departe a mers Programul Dezvoltare Regională, cu 920 de milioane decontate în şase ani, aproape 25%. Cele mai bine finanţate programe, Transporturi şi Mediu, fiecare cu câte 4,5 miliarde puse la dispoziţie de Bruxelles s-au limitat la 6,4%, respectiv 10,3% grad de absorbţie.

Programele Transporturi şi Competitivitate sunt de altfel blocate pentru o perioadă încă nedeterminată.

La ultimul Consiliu European, preşedintele Comsiei, Jose Manuel Barroso, s-a oferit să trimită în România funcţionari de la Bruxelles "să asiste" autorităţile de management care gestionează banii europeni. Suspiciunile europenilor vizează mai ales corupţia, dar şi slaba pregătire din instituţiile de la Bucureşti.

 

 

 

Citește și: