Anca SIMINA
8628 vizualizări 19 iul 2014

"La un astfel de nivel, nu e suficientă politica. Trebuie şi nişte cifre", rezumă liberalul Varujan Vosganian, ministru de Finanţe în Guvernul Tăriceanu, scenariul consultărilor care au avut loc ani la rând la Palatul Cotroceni până ca înregistrările discuţiilor sau stenogramele să fie făcute publice. O tactică de comunicare adoptată luni pe care un alt fost ministru susţinut de PNL, Daniel Dăianu, altădată coleg la masa Guvernului cu actualul preşedinte Traian Băsescu şi fost consilier al premierului Victor Ponta, o repudiază. Un episod îndelung dezbătut după care ministrul Cabinetului Boc 2, PDL-istul Gheorghe Ialomiţianu, e convins că n-ar mai fi rămas în funcţie.

Indiferent de guvernele prin care au trecut, de situaţiile-limită în care au căutat soluţii financiare, foştii miniştri ai Finanţelor contactaţi de Gândul pentru a reconstitui consultările de la Cotroceni ţinute la distanţă de lumina reflectoarelor din 1990 până în 2014 sunt în consens când vine vorba despre mapa cu scenarii şi analize fără de care nu poţi avea "un dialog serios" la Preşedinţie.

Theodor Stolojan, Daniel Dăianu, Varujan Vosganian şi Gheorghe Ialomiţianu povestesc cum au decurs consultările preşedinţilor Traian Băsescu, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu cu miniştrii Finanţelor de-a lungul timpului şi cum s-au luat unele dintre cele mai importante decizii.

Theodor Stolojan, ministru al Finanţelor 1990-1991: "E o mârlănie să spui că documentul nu e public şi că preşedintele nu are acces"

Din postura de europarlamentar PDL, Theodor Stolojan s-a uitat mirat la "decizia Preşedinţiei" de a pune la consultările de luni pe tema reducerii CAS interlocutorii "la 10 metri distanţă, lăfăiţi în fotolii". "Ca ministru, am avut, categoric, discuţii nesfârşite cu preşedintele Iliescu. În primul rând discuţia pe un asemenea subiect nu se poate face când cele două sau trei persoane stau la 10 metri distanţă, lăfăite în fotolii. De regulă, se discută la o masă, faţă în faţă, cu dosarele cu cifre pe masă, trecând de la unii la alţii. Cadrul mi s-a părut nepotrivit pentru o discuţie analitică, aşa cum trebuia să fie discuţia despre reducerea CAS. Acel cadru e pentru consultări cu partidele politice, dar discuţii pe asemenea probleme, care ajung la analize, se fac la o masă, la un metru distanţă, să se poată schimba documente, idei", crede Stolojan.

Fostul ministru readuce în actualitate, la 23 de ani distanţă, întâlnirile pe teme similare cu Ion Iliescu. "Eu, când am avut asemenea probleme de discutat, dacă nu ne aşezam la o masă cu consilierii, discutam în biroul preşedintelui Iliescu, la o măsuţă”, reconstituie Stolojan consultările anilor `90-`91.

Din punctul său de vedere, "un ministru de Finanţe trebuie să fie întotdeauna extrem de bine documentat, analitic, pregătit să răspundă la toate întrebările", impresie pe care Ioana Petrescu nu i-a lăsat-o luni. Opinia lui Stolojan era însă, deja, la momentul publicării filmului de la Cotroceni, de neschimbat: "Pentru mine a fost elocvent modul în care doamna Petrescu, mai întâi în calitate de consilier şi apoi de ministru a patronat acest nenorocit de impozit pentru construcţii speciale, acea taxă pe stâlp. Eu i-am cerut demisia acum 3 luni. Cred că după ce va pleca de la  minister se va întoarce la Universitatea din Maryland la care să introducă un curs suplimentar: cum se introduce un impozit în România – nu consulţi pe nimeni, nu faci studiu de impact, dai norme cu două zile înainte de data declarării şi de primul termen de plată, o mostră de politicianism absurd în România".

Ceea ce îi impută europarlamentarul PDL actualului ministru este faptul că nu a venit la Cotroceni cu studiul prezentat FMI, motivând ulterior că nu e public. "Ea nu înţelege că preşedintele are acces la orice document în ţara asta? E o mârlănie să spui că documentul nu e public şi că preşedintele nu are acces. E antologic. A preluat mârlănia premierului Ponta. La această doamnă problema este lipsa totală a cunoaşterii realităţilor din România. A trait foarte mult în lumea cărţilor, a simpozioanelor şi mai puţin în viaţa reală. A trait mult timp în străinătate şi s-a conectat direct la mârlănia caracteristică prim-ministrului", crede Theodor Stolojan.

Daniel  Dăianu, ministrul Finanţelor 1997 - 1998: "Calculele politice trec ca un fir roşu, mai ales în an electoral"

Detaşat de contrele politice ale momentului, fostul ministru al Guvernelor Ciorbea şi Vasile, Daniel Dăianu, rămâne la părerea că discuţiile preliminare despre luarea unor măsuri fiscal-bugetare trebuie să rămână confidenţiale, mai ales în situaţia în care subiectele întâlnirii intră şi în negocieri mai largi, cu instituţiile financiare internaţionale. "Dialogul la nivelul cel mai înalt care priveşte negocieri cu instituţiile internaţionale – cu CE, cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială – este normal să nu se desfăşoare sub scrutarea publică imediat. Nu mi se pare firesc. Pornind şi de la un aspect de bun-simţ: întotdeauna în astfel de discuţii există informaţii confidenţiale, uneori legate nemijlocit de negocieri. Nu resping nevoia de transparenţă – oamenii trebuie să vadă ceea ce stă în spatele deciziilor care le guvernează viaţa - dar întotdeauna există o cantitate de informaţii care nu trebuie să intre imediat în dezbaterea publică. În opinia mea, nu orice şi nu imediat se poate pune sub reflectoare. Inclusiv din perspectiva de a ajuta un dialog.  Altfel, există riscul ca unii să folosească aceste informaţii în fel şi chip. Nu doar politicienii, ci şi cei din diverse cercuri de afaceri", consideră Dăianu, fost consilier, pentru trei săptămâni în 2012, al premierului Ponta.

Din postura de fost ministru, economistul îşi aminteşte că a avut deoseori opinii contrare celor ale preşedintelui ori premierilor. Susţine însă că întotdeauna "relaţia a fost una pozitivă". "Eu, cât am fost ministru, am participat şi la şedinţe CSAT şi la discuţii cu FMI, cu Banca Mondială. Am fost întotdeauna prezent şi la preşedintele Constantinescu de câte ori am fost invitat. Sunt discuţii la care apar şi chestiuni delicate, cu foarte multe implicaţii. Nu întotdeauna am fost de acord cu preşedintele sau cu prim-ministrul, dar întotdeauna am avut o relaţie pozitivă cu Palatul Cotroceni. Întotdeauna am încercat să argumentez, să fiu persuasiv. Întotdeauna intervine şi tuşa personal-umană, chiar dacă şi prerogativele constituţionale sunt clar delimitate. Contează şi modul în care empatizează sau nu instituţiile între ele, ca şi persoanele care decid într-un Palat sau altul", susţine fostul ministru.

O condiţie esenţială pentru "o relaţie pozitivă" este însă pregătirea şi disponibilitatea de a colabora, dincolo de disputele politice. "Un preşedinte poate cere orice document dintr-o instituţie guvernamentală din România şi are şi dreptul să fie informat. Are dreptul să ceară informaţii şi din alte instituţii şi se poate implica. Mai ales că şi instituţiile internaţionale îşi dau seama că preşedintele are prerogative importante, nu doar promulgarea unei legi. Ministrul Finanţelor are o responsabilitate faţă de primul-ministru pentru că e şeful său, dar este obligat să transfere informaţia solicitată preşedintelui", arată Daniel Dăianu.

În opinia sa, curentul politic determină decizia finală. Discuţia politică se bazează însă întotdeauna pe scenarii, pe analize, pe calculele unor specialişti. "Dincolo de calcule şi scenarii, intervine şi politica. În plus, economia nu este o ştiinţă exactă, nici măcar aproximativă. Întotdeauna se lucrează cu alternative, cu scenarii, cu mix-uri de soluţii. Dialogul serios presupune să vii şi cu scenarii, nu numai cu un set de cifre. Să vii cu mai multe seturi de cifre şi cu ipotezele de lucru făcute. După care intervin calculele politice care trec ca un fir roşu mai ales în an electoral", explică fostul ministru.

Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor 2007 - 2008: "Atunci când mergi la Palatul Cotroceni trebuie să fii foarte bine pregătit"

Trecut de două ori de jurământul de ministru în Guvernul Tăriceanu, Varujan Vosganian a fost unul dintre politicienii cu care preşedintele Traian Băsescu s-a contrat public de nenumărate ori. La consultări însă, povesteşte azi fostul ministru, discuţiile s-au rezumat la cifre.

"Niciodată de la consultările cu Traian Băsescu nu am plecat învins. O singură data a trecut peste ce i-am spus, dar era în campanie electorală", face Varujan Vosganian o retrospectivă.

Primul moment sensibil în care Guvernul Tăriceanu şi Traian Băsescu au fost pe poziţii contrare plecând de la o măsură economică a fost cel premergător promulgării legii pensiilor în 2007. "La momentul creşterii pensiilor, preşedintele nu a dorit să promulge automat legea, ci a solicitat consultări pentru a se verifica sursele de finanţare. Îmi amintesc că l-am luat cu mine pe domnul Paul Păcuraru, care la momentul respectiv era ministrul Muncii. Consilierul preşedintelui era domnul Bogdan Bujor Teodoriu care îi făcuse nişte calcule. Eu făcusem calculele pentru 2007-2008 şi i-am spus că bugetul de pensii va fi echilibrat şi aşa a şi fost: în 2007 a fost un mic excedent, iar în 2008 am avut un deficit, dar foarte mic. Am prezentat atunci modificările de natură legislative privind modul de colectare a CAS şi am făcut previziunile legate de creşterea economică. Urcasem numărul salariaţilor peste cel al pensionarilor, pentru prima dată şi am venit cu toate calculele: numărul salariaţilor este atât, ritmul de creştere este atât, predicţia la niuvel de contribuţii atât. Nu vorbeam numai politic. I-am prezentat preşedintelui cifrele şi până la urmă a promulgat legea. I-am mai arătat şi că propriii lui consilieri făcuseră nişte calcule care nu erau reale", susţine fostul  ministru liberal.

Al doilea moment, în care conflictul politic a acoperit consultările a fost majorarea salariilor profesorilor cu 50%, printr-un proiect de lege adoptat de Parlament, inclusiv cu voturile PNL, dar respins de Guvern."În 2008, Parlamentul a votat majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Fiind an electoral, preşedintele a insistat să promulge legea, iar eu i-am trimis două rânduri de scrisori în care arătam că ceea ce se doreşte nu e sustenabil. Atunci însă, Traian Băsescu a ignorant calculele mele. Preşedintele ţine seama de calcule atunci când nu doreşte să facă transfer de popularitate către Guvern. Altfel nu ţine cont de nimic în afara interesului său politic", consideră Vosganian.

După două mandate de ministru, liberalul este convins: "Atunci când mergi la Palatul Cotroceni trebuie să fii foarte bine pregătit. Preşedintele este un om care citeşte actele pe care le primeşte şi care este la curent cu ce se întâmplă". Iar un ministru are, în opinia sa, soluţii. "Există specialişti la Institutul Naţional de Prognoză, la Institutul de Cercetări Economice, la Institutul de Statistică. Eu cred că la Guvern aşa ar trebui să se lucreze", spune Vosganian.

Gheorghe Ialomiţianu, ministrul Finanţelor 2010 - 2012: Într-o duminică, m-a sunat şi mi-a spus: “Domnule ministru, aveţi o oră să vă documentaţi". Şi-am mers pregătit

Ministru într-un Cabinet pe care preşedintele Băsescu şi l-a asumat constant ca partener, Gheorghe Ialomiţianu (PDL) a fost de la început la curent cu faptul că şeful statului obişnuieşte să ia legătura direct cu oamenii din minister pentru a-şi actualiza informaţiile. "Ştiam că ia legătura cu diverse persoane din Minister. Mi-a şi spus “Domnule ministru, eu discut cu secretarul de stat, cu directorii”. Şi la Trezorerie suna directorul, suna şi la BNR. Şi cu domnul Gherghina vorbea de multe ori, avea o relaţie specială de când era ministru al Transporturilor, iar domnul Gherghina se ocupa şi atunci, ca şi acum, de buget", povesteşte fostul ministru.

Gheorghe Ialomiţianu spune că discuţii în contradictoriu au existat şi în timpul guvernării Boc, dar conflicte cu preşedintele nu: “Acceptam argumentele domniei sale, cum şi domnul preşedinte accepta argumentele pe care i le-am oferit noi. De multe ori a spus “Bine, merg pe ce spuneţi. În octombrie-noiembrie 2011, se punea problema blocării acordului cu FMI. Noi am spus că e foarte bun, am argumentat în ce fel ne ajută şi a spus “da”. Dar discutam concret, cu date".

Un moment în care miniştrii au ieşit de la Cotroceni răzgândindu-l pe Băsescu a fost cel al renunţării la impozitul minim în 2010, susţine Ialomiţianu. “Când am eliminat impozitul minim, în septembrie 2010, i-am demonstrat cu cifre că putem să îl eliminăm fără să introducem noi taxe şi impozite. Şi l-am eliminat de la 1 octombrie. la fel, când discutam de reîntregirea cu 15% a salariilor bugetarilor începând cu 1 ianuarie 2011, ne-a chemat şi i-am prezentat cifre că putem susţine reîntregirea. Ne-am dus cu cifre pentru că legea responsabilităţii fiscal şi legea finanţelor publice spun clar că la orice astfel de măsură trebuie să ai o fişă prin care să arăţi că poţi să o acoperi financiar”, spune fostul ministru PDL.

Au fost însă şi situaţii în care ministrul de Finanţe s-a lăsat convins de preşedinte. "Au mai fost şi discuţii în contradictoriu, sigur. În 2011, când am vrut să acordăm 5% începând de la 1 octombrie, ne-am dus să discutăm şi cu preşedintele, şi cu FMI. Atunci domnul preşedinte ne-a convins să aşteptăm până la 1 martie în mod prudent să vedem cum începem anul şi să ne asigurăm o rezervă în cămară, un buffer", relatează fostul ministru momentul în care guvernul său a ratat momentul politic al reversului deciziei de tăiere a salariilor din 2010.

De fiecare dată însă, spune Gheorghe Ialomiţianu, Traian Băsescu a fost de la început explicit în legătură cu ce date, informaţii şi analize aşteaptă în timpul unei discuţii programate: “Când era vorba de buget, discuţiile cu preşedinte erau tehnice şi mai puţin politice. Iar preşedintele se documentează înainte de o astfel de întâlnire, cu datele de la BNR. Am avut la un moment dat o discuţie legată de pensile militarilor. Ţin minte că era într-o duminică, m-a sunat şi mi-a spus: “Domnule ministru, aveţi o oră să vă documentaţi, dacă se poate, dacă avem resursele”. Şi după aceea, după ce am vorbit la minister, cu domnul Gherghina, cu directorii de la Finanţe, şi am văzut că se poate, a dispus întâlnirea, ne-a invitat la Cotroceni şi am rezolvat problema”.

În episodul de luni, Gheorghe Ialomiţianu crede însă că Ioana Petrescu a fost "o victimă". Nu a lui Traian Băsescu, ci a lui Victor Ponta. "Doamna ministru e o victimă. Domnul Ponta i-a spus că va fi o situaţie politică şi nu i s-a cerut să fie pregătită. Dacă eu aş fi fost în situaţia doamnei ministru, a doua zi nu mai eram în funcţie. Nu ştiu dacă domnul preşedinte îmi sugera, dar plecam eu. Discuţia ar fi fost, oricum, foarte dură", e convins democrat-liberalul.

 

 

Citește și: