10 vizualizări 3 dec 2008

Poliţia pare sub asediu. Clădirea din Mihai Vodă, unde stau şefii, este înconjurată de buldozere şi maşini de asfaltat. Una dintre ultimele lucrări pentru care s-au mai găsit bani pe criza asta... Un brad imens domină holul sediului Poliţiei Române. Deja colindele răsună la IGP, cu un ecou care urcă până la ultimul etaj. Muzica acoperă cu greu murmurul nemulţumiţilor. „Nu ne-au mai dat ăştia o primă din primăvară. Salariile abia de le-am luat. Şi astea nemărite de vreo doi ani”, scrâşneşte un ofiţer. Agentul de poartă ştie cel mai bine că anul ăsta bradul e alarmă falsă. Sărăcia a bătut la porţile IGP-ului şi a reuşit să şi intre. De năduf, poliţiştii au început să fumeze până şi la uşa inspectorului general.

„Chiar să nu facă nici un chestor?! Cred că mi-au pus ştampila că sunt omul lui David”, zice un şef mare, rămas în afara listei de avansaţi de Ziua Naţională. „Om fi pedepsiţi pentru Loganurile ălea scumpe? Totuşi, ne-am descurcat super la Summitul NATO! Şi la jandarmi au făcut cinci generali, au mai mulţi ca la noi“, se lamentează alt şef. Au început pariurile printre poliţişti. Ca de fiecare dată când se schimbă puterea, adică ministrul, se fac pronosticuri. Cine va fi şeful cel mare? Va rămâne Plai, numit interimar de Cristian David? Se întoarce Fătuloiu din surghiunul de peste Ocean? O fi vreun nume nou? Precauţi, cei din eşalonul doi şi trei sună cam pe toţi favoriţii. Jură fidelitate, promit solidaritate şi devotament. Politicoşi, „favoriţii” se jură nu ei nu vor, că vor să iasă din sistem etc. Se schimbă informaţii şi cei mai căutaţi sunt cei cu conexiuni politice. Cine face guvernul?

La Doi şi un sfert liniştea este mai adâncă decât în Groapa Marianelor. „Noi am stat deoparte în campania electorală se jură un „Bond” cu grade mari. E mai bine să fii prudent. Nu de alta, dar se interpretează. Că l-ai filat pe ăla, că ai stat coadă după ălălalt. La structurile operative lumea ar munci, dar nu are cu ce. „Iar am rămas fără hârtie la imprimantă, se plânge un ofiţer de la Poliţia Capitalei. Atâta sărăcie nu am mai văzut demult”.

„Maşinile de la judiciar abia se târâie. Mai au puţin şi fac 200 de mii de kilometri, spune altul. Acu, dacă nu mai iau ăştia Loganuri, o să murim cu ele”, oftează altul a resemnare. În minister se copiază documente la greu, pentru vremuri grele. Lumea zâmbeşte politicos şi reţinut, cu un aer totuşi sincer. Vechile duşmănii şi vânătoarea de capete intră în criogenie, până la numirea unui nou ministru. Nimeni nu riscă să îl prindă schimbarea de mandat în conflict. Nu ştii ce „spate” o să aibă...

Noile limuzine torc în parcarea uriaşă a MIRA. Ultimul tip de Passat. Pentru „grei” – Touareguri. Nu mai apucă toţi să se bucure de ele. Şi şoferii zâmbesc. Crud. Urmează tăieri de capete. Dar ei şi secretarele rămân. Sunt baza. Fără ei nu se poate.

 

Citește și: