Cristian ANDREI
Raul FLOREA
Clarice DINU
28342 vizualizări 25 iul 2011

Au muncit la negru sau ca necalificaţi, au cules ciuperci, au tăiat lemne, au vândut varză în piaţă sau au făcut speculă cu ţigări. Portretul politicianului de tinereţe nu este cu nimic diferit de al românului de rând.

Premierul Emil Boc a intrat în câmpul muncii imediat după ce a terminat liceul. Picat primul sub linie la facultate, actualul şef al executivului a muncit la un CAP unde a cărat baloţi. Nu în fiecare zi, ci câte o săptămână pe lună, cât să aibă timp şi pentru a se pregăti pentru examen.

"Am lucrat la CAP-ul dintr-un sat vecin cu mine, satul Călata, unde am fost de la cărat de baloţi pe câmp, la activităţi specifice de acolo. Nu vreau să fiu ipocrit şi să spun că în fiecare zi am fost acolo. Am fost în fiecare lună câte o săptămână, o săptămână şi ceva. Dar în anul acela m-am pregătit, iar anul următor am intrat la facultate cu 9,18, dacă nu greşesc, şi am fost primul care am intrat", a povestit Boc despre începuturile sale într-ale muncii.

Încadrarea la CAP a fost însă o şmecherie pentru a scăpa de un an şi jumătate de armată.

Foto: Libertatea

"M-a marcat foarte mult acel moment când trebuia să merg în armată. Auzisem că în armată te prosteşti şi uiţi. Fraţii mei au venit cu varianta să merg să lucrez la CAP ca să nu mă ia în armată. Am stat şi m-am gândit şi mi-am spus că mai bine este la CAP, decât în armată", a explicat, în urmă cu câţiva ani actualul premier, care odată intrat la facultate a efectuat stagiul militar, însă doar nouă luni.

Antonescu a muncit la tâmplărie, Ponta la fast-food

Înainte de a ajunge profesor la Tulcea, preşedintele PNL Crin Antonescu şi-a câştigat primii bani lucrând, în studenţie, într-un atelier de tâmplărie. "În anii 80-81, eram student în vacanţă şi am muncit la un atelier de tâmplărie semiprivat în regim socialist. Câştigam 75 de lei pe zi, banii fiind obţinuţi cumva la negru", a rememorat liberalul, pentru gândul.

Preşedintele PSD Victor Ponta şi-a încercat norocul în tinereţe în afara graniţelor. La începutul anilor `90 a plecat în Franţa şi nu s-a dat în lături să muncească într-o benzinărie sau la un fast-food. "A fost cea mai boemă perioadă din viaţa mea. În septembrie am terminat formalităţile şi am primit drept temporar de muncă. În septembrie m-am apucat de lucru, la început la o benzinărie, apoi două luni la un supermarket (făceam cam o oră la dus şi una la întors plus cele opt de muncă şi una de pauză). Am reuşit să-mi închiriez o cămăruţă de 12 metri pătraţi la ultimul etaj dintr-un bloc în apropiere de Saint-Lazare (mă urmăresc gările, în Bucureşti am trăit 20 ani la Gara de Nord). După care am găsit serviciul ideal - la un fast-food din centru, program de la ora 17 până la închiderea de la 1.30, salariul minim pe economie echivalent cu 1.000 de dolari (cine avea în România în anii `90 aşa salariu?!)", a descris aventura pariziană liderul PSD.

Baconschi a fost paznic la Notre Dame

Tot la Paris, între 1990 şi 1995, a făcut "stagiatura" la munca de jos şi ministrul de Externe Teodor Baconschi. A tăiat bilete, a fost paznic la Notre Dame, iar apoi a lucrat la o librărie de artă şi a avut câteva colaborări cu BBC şi Europa liberă. "Primul meu job a fost de corector la o editură, înainte de admiterea la facultate, aici, în România. La Paris, am avut câteva joburi temporare. Am fost mai întâi casier la cripta arheologică de la Notre Dame. Mai pe româneşte, tăiam bilete. Am tăiat bilete de nu-mi mai amintesc nici măcar cât costau. Apoi am schimbat slujba, m-am mutat sus la turnurile de la Notre Dame. Să nu vi se pară ciudat, am fost şi paznic la turnurile de la Notre Dame din Paris. Asta era o slujbă mult mai dificilă, presupunea o porţie zilnică de alergare pe scări", a povestit, pentru gândul, Baconschi, lupta pentru supravieţuire a unui bursier la doctorat în capitala Franţei.

Experienţa i-a adus şi filosofia de viaţă:"Nu poţi ajunge în poziţii importante decât dacă pleci de la munca de jos. Secretul e să nu arzi etapele". De altfel, acesta e şi sfatul său pentru tinerii studenţi, mai ales că din astfel de episoade poţi rămâne şi cu amintiri amuzante. "Aveam un coleg, când păzeam turnurile, mult mai celebru decât mine. El era titular de post. Era un antilez simpatic care conducea toate grupurile de turişti. Omului i-a sporit faima mai ales după ce a apărut un mic articol, într-o revistă de cartier, cu poza lui. A făcut o fotocopie şi se lăuda cu asta. Colegul ăsta al meu mai avea un obicei ciudat, îşi prăjea bananele pe calorifer până le carboniza şi atunci spunea că au gustul cel mai bun", şi-a amintit Baconschi.

Experienţa pariziană nu l-a ocolit nici pe fostul ministru al Culturii Toader Paleologu. Ca elev funcţionar stagiar la Ecole Normal Superieure, între 1996 şi 2001, strângea pe lună peste 1.000 de euro. A plecat apoi peste Ocean, pentru a fi lector de franceză la Boston College. "Primele joburi sunt universitare. În România nu îmi pot face cum se cuvine meseria de bază", a comentat uşor dezamăgit Toader Paleologu.

Hrebenciuc a început într-o "lăptărie"

La 14 ani când a început să muncească nimic nu prevestea că o să ajungă unul dintre cei mai influenţi politicieni. Pesedistul Viorel Hrebenciuc şi-a obţinut primii bani, lucrând într-o "lăptărie". "Primii bani i-am câştigat, la Arad. Am lucrat ca muncitor necalificat încă din clasa a opta în industria laptelui. Primii bani i-am câştigat pe 1 august 1967 (n.r. - 14 ani). Am primit 800 de lei. De atunci nu mai suport mirosul laptelui fiert", a declarat, pentru gândul , Hrebenciuc.

Mai descurcăreţ a fost actualul vicepreşedinte al PSD Marian Vanghelie, care nici nu avea buletin când a devenit speculant. "Făceam speculă cu ţigări, blugi, cafea. Cu de toate. Aveam 13 ani când am făcut primii bani", a povestit Vanghelie, pentu gândul.

Iliescu dădea meditaţii

În vremea liceului a început să-şi rotunjească veniturile şi preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu. Dădea meditaţii şi a continuat să o facă şi în timpul facultăţii. "Am terminat studiile universitare în 1954 şi prima mea angajare a fost la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti. Eram un grup de specialişti în domeniul hidroenergetic, era cam prima promoţie pe acest profil şi am lucrat sub comanda şi conducerea unui profesor de-al nostru - Dorin Pavel la un studiu amplu despre potenţialul hidroenergetic al râurilor din România. Cred că aveam salariul de 790 de lei la nivelul anului 1955. Modest, dar era salariul de începător", a adăugat Ion Iliescu.

Tot în timpul liceului a câştigat primii bani şi vicepreşedintele PNL Relu Fenechiu. Împins de la spate de tatăl său, care a vrut să-i arate cât de greu se scoate un ban, liberalul a fost nevoit să lucreze într-o vacanţă la o fabrică din industria lemnului. Şi-a luat revanşa în facultate când a scos bani frumoşi făcând staţii de amplificare şi orgă de lumini pentru studenţii străini. "Îmi amintesc, în vacanţa de vară din anul trei de liceu am fost angajat la Combinatul de prelucrare a lemnului la care lucra tatăl meu. Mergeam şi măsuram încărcătura din camioane. Am câştigat puţin, vreo 100-200 de lei. Pasionat fiind de electronică, în facultate am câştigat construind staţii de amplificare şi orgă de lumini pentru studenţii străini. Luam cam 100, 200 de dolari pe fiecare", şi-a explicat vicele PNL spiritul antreprenorial de tinereţe.

Preşedintele PC, Daniel Constantin, a obţinut şi el primii bani în perioada facultăţii. "Student fiind, am participat la recensământul populaţiei răspunzând de o zonă destul de mare - Agronomie, Domenii, 1 Mai. Nu mai ştiu ce sumă am primit, dar era o sumă cam de zece ori mai mare decât bursa pe care o primeam lunar", a declarat pentru gândul Daniel Constantin.

Flutur a pornit de la cules de ciuperci şi afine

Lungul parcurs al lui Gheorghe Flutur până la funcţia de ministru şi şef de consiliu judeţean a început de jos. Chiar de la nivelul solului. Încă din copilărie, actualul primvicepreşedinte PDL a făcut bani din culesul afinelor şi ciupercilor. "M-am născut la poalele Obcinei Mari, o zonă cu importante întinderi de pădure. În clasa a V-a am participat pentru prima dată la recoltat zmeură şi afine, fructe de pădure în general şi ciuperci. Era o concurenţă între copii, mergeam pe Valea Bistriţei şi câştigam bani în vacanţă. Era o activitate care în Bucovina aducea mult profit", îşi aminteşte Gheorghe Flutur, precizând, pentru gândul, că munca sa din timpul vacanţelor îi aducea bani frumoşi: "Îmi aduc aminte că în clasa a VII-a am fost într-o campanie şi am câştigat 700 de lei. De aceşti bani mi-am cumpărat o uniformă pentru 1 septembrie, pantofi şi alte câteva haine pentru noul an şcolar. Mi-au şi rămas câţiva bănuţi de buzunar".

Pasiunea elevului Gheorghe Flutur a fost urmată prin studiile de silvicultură, aducându-i, la vârsta de 25 de ani, un post de inginer: "Aveam o situaţia aparte, pentru că m-am căsătorit pe când eram în primul an de facultate, iar la angajare eram unul dintre puţinii tătici. A trebuit să împart tot timpul cu familia. A fost o perioadă frumoasă. Era greu, dar frumos. Primul meu salariu a fost de 1.100 de lei şi îmi amintesc că i-am luat un cadou simbolic băiatului şi soţiei".



Deşi avea în sarcină coordonarea a cinci pădurari, şeful CJ Suceava nu a ocolit munca de teren: "Am participat la toate genurile de lucrări, de la plantat suprafeţe de păduri până la recoltarea de ciuperci şi de fructe de pădure. Am păzit pădurea, am fugit după hoţii de lemne, eram mai mult justiţiar decât silvicultor, am construit drumuri forestiere".

Cea mai frumoasă amintire a lui Flutur este însă perioada celor patru ani petrecuţi în pădurile din Gura Humorului: "Am trăit cu familia în casa silvică, în pădure. Aveam animale de care trebuia să ne ocupăm şi a fost o experienţă foarte interesantă. În spatele casei aveam ursul care mânca porumbul şi copiii mei îl vedeau pe fereastră. A fost o perioadă extrem de frumoasă dar dură".

Videanu a muncit "în zona legumicolă"

Când încă nu descoperise potenţialul marmurei, Adriean Videanu vindea varză în piaţă.

"Am fost un om care a muncit foarte mult alături de părinţii lui. Eram în zona legumicolă, în zona din care eu vin, din Teleorman. Asta nu înseamnă că mi-a fost ruşine ca student fiind sau elev fiind să mă trezesc la 5 dimineaţa şi să mă culc la 12 noaptea şi să muncesc alături de părinţii mei. . Mă simt atât de bine din acest punct de vedere. Am muncit pământul alături de părinţii mei. Munceam tot timpul şi părinţii mă recompensau pentru munca pe care o făceam", a declarat Videanu, în 2010, într-un interviu acordat gândul.

Becali vindea iaurt şi brânză steliştilor

Azi europarlamentar şi patron de club de fotbal, Gigi Becali a început să muncească de mic, dându-i o mână de ajutor la stână tatălui său. "Când aveam 12 ani, mă duceam cu oile la păscut, aveam vreo 400-500. Tata era foarte mândru de mine, iar eu mă pricepeam, mulgeam o oaie până tundeau ceilalţi una singură", a declarat într-un interviu Becali, care, câţiva ani mai târziu, vindea iaurt şi brânză în cantonamentul forbaliştilor de la Steaua.

Mazăre a vândut ziare, Negoiţă a pus faianţă

Robert Negoiţă, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu au fost întreprinzători din tinereţe. "Primii 12.000 de lei i-am câştigat în 1990 înfiinţând cu Radu Mazăre săptămânalul Contrast, ulterior cotidianul Telegraf şi reţeaua naţională de distribuţie a presei Conpress. Am vândut personal ziare pe stradă", şi-a readus aminte Nicuşor Constantinescu.



Robert Negoiţă a câştigat bani de la 14 ani. "Tatăl meu avea o făbricuţă de cărămidă şi mă muncea acolo destul de tare şi îmi mai dădea aşa bani, uite faci chestia asta îţi dau atâta. Eu cu fratele meu am strâns nişte bani şi ne-am cumpărat amândoi o drujbă. Eu cu aia chiar am făcut bani. Cei mai mulţi bani, îmi aduc aminte foarte bine, pe care i-am făcut într-o zi au fost 900 de lei, ceea ce este echivalentul a mai mult de 900 de lei de azi. Aveam vreo 14 - 15 ani, se întâmpla asta în 1986-1987. Nu făceam exploatare forestieră, ci tăiam lemnele vecinilor, le scurtam de cât îmi dădea măsura. Eram plătit la căruţă la maşina de lemne. Mai tăiam şi în alte localităţi. În localitatea din care sunt eu, Măneciu - Prahova, era fabrică de cherestea, era exploatare forestieră şi erau mai mulţi care aveau drujbă. Preţul era oarecum mai scăzut, dacă mă duceam mai la vale în zona Izvoare - Homoreciu era preţul mai sus. Cei 900 de lei i-am făcut în Homoreciu. Activitatea asta cu lemnele merge mai bine toamna şi iarna. Am făcut asta până pe la 18 ani", a explicat Negoiţă cum şi-a început cariera.

Apoi a trecut la afaceri cu cărămidă. "La un moment dat, tatăl meu ne-a lăsat singuri în casa în care am crescut şi el s-a mutat cu bunicii mei din partea mamei. Ne-a lăsat şi casa şi făbricuţa de cărămidă. Vreo doi ani am făcut cărămidă şi am făcut bani. Şi cărămidă mare şi cărămidă mică", a adăugat pesedistul. Acesta şi-a încercat norocul şi în afara graniţelor, muncind în construcţii în Iugoslavia şi Franţa. "În primăvara lui 1991, în martie, am plecat din ţară cu fratele meu în Iugoslavia. Acolo am muncit în construcţii: zidărie, tencuială, gresie şi faianţă. Nu lucram la patron, ci luam noi lucrări. Am învăţat sârbeşte repede, mă ducea capul de atunci, normal, am învăţat şi meserie. Am lucrat din primăvară până în toamnă, adică un sezon. În 1992 m-am întors în România şi m-au luat militar. La eliberare în 1993 am plecat în Franţa, unde am stat până în 1995. În Franţa, nu am muncit în zidărie, tencuială, ci în zugrăveli. Am pus şi ceva gresie, faianţă. Când aveam şantiere, mă duceam şi le arătam la ăia, bă ce faci, ia dă gletu încoace, uite aşa", a fost povestea lui Negoiţă.

Citește și: