Sorina Ionaşc
12904 vizualizări 12 iul 2014

De 3-4 ori pe lună, are nevoie doar de un scaun, un pahar cu apă şi câteva minute să-şi revină. Şi pentru cele aproximativ 30 de minute de inconştienţă pe lună a fost concediat. Ironic, chiar de o firmă care se obligase să angajeze persoane cu dizabilităţi. H.D.D. are acum 40 de ani. Şi cam tot de atât timp este bolnav de epilepsie. Pe când avea doar trei luni, a ajuns la spital cu febră foarte mare şi început de meningită, însă doctorii i-au pus un diagnostic şi mai dur: epilepsie. Încă din al doilea an de viaţă, H.D.D. a fost încadrat ca persoană cu dizabilităţi.

„Totul începe cu o durere foarte puternică de burtă, dar nu seamănă deloc cu durerile obişnuite. Aşa că atunci ştiu că trebuie să mă aşez undeva”, povesteşte el cum se manifestă o criză de epilepsie. O boală care, deşi nu este vizibilă, i-a pus piedici în viaţă, inclusiv la locul de muncă. A fost discriminat pe acest criteriu tocmai de un om de afaceri care şi-a înscris firma* ca „Unitate Protejată Autorizată”, adică s-a obligat, în schimbul unor avantaje fiscale, să aibă 30% dintre angajaţi persoane cu dizabilităţi.

„În calitate de Unitate Protejată, ne-am implicat în mod activ în promovarea şi integrarea în câmpul muncii a persoanelor cu nevoi speciale, punându-le în valoare potenţialul lor creativ”- aşa se prezintă firma în cauză, pe pagina oficială de Facebook. Însă exemplul lui H.D.D., concediat tocmai din cauza dizabilităţii, demonstrează exact contrariul.

S-a angajat la firma respectivă în 2011, ca manipulant mărfuri, angajatorul ştiind încă de la bun început starea de sănătate a lui H.D.D. „Pregăteam colete pentru alte firme cu care colaboram”, explică victima. Timp de opt ore pe zi, aşa cum era programul, uneori chiar şi nouă-zece ore. Asta deşi persoanele cu dizabilităţi beneficiază de un program de lucru mai scurt. „Dacă nu erau gata comenzile, nu ne dădea voie să plecăm acasă”, adăugă el.

"Luaţi-l voi şi angajaţi-l, dacă vă e milă!"

În februarie 2011, a avut o criză de epilepsie în drumul spre casă, când se întorcea de la serviciu. Atunci a căzut, s-a lovit la cap şi a ajuns la urgenţe. H.D.D. a suferit o intervenţie chirurgicală, traumatism craniocerebral, a stat trei săptămâni în moarte clinică, însă după aproximativ jumătate de an de concediu medical, în luna august, s-a întors la muncă. „Rar s-a întâmplat să-mi spună că nu am aranjat ceva bine. Iar cu alţi angajaţi nu am avut niciun fel de probleme, am ajutat acolo şi cu contabilitatea, la facturi, la recepţie”, ne povesteşte el.

Pe 24 octombrie însă, a suferit o altă criză de epilepsie, moment în care angajatorul a insistat ca H.D.D. să se pensioneze pe caz de boală. Lovindu-se de un refuz ferm, angajatorul s-a prezentat cu decizia de concediere, motivând că firma face o serie de restructurări. „Mi-a spus că nu vrea să aibă probleme, că are o familie de crescut, că nu vrea să facă puşcărie dacă păţesc eu ceva”, a povestit victima. Şi, potrivit deciziei CNCD, angajatorul a avut o atitudine ostilă şi faţă de consilierul juridic care se ocupa de dosarul lui H.D.D. „Luaţi-l voi şi angajaţi-l, dacă vă este milă!”, se arată în hotărârea Consiliului.

„Fapta săvârşită constituie discriminare”, a decis Colegiul Director al CNCD pe 19 aprilie 2013, sancţionând compania vizată cu o amendă în valoare de 600 de lei. Decizia CNCD a fost contestată în instanţă, însă H.D.D. a câştigat şi aici. De atunci, patronul firmei nu l-a mai contactat deloc pe H.D.D.

„Nici la tribunal nu s-a prezentat de câte ori am fost chemaţi. Nu m-a sunat, nimic. Nici nu mi-a cerut scuze, nici nu mi-a reproşat nimic. Vreau să uit complet de firma aia. A avut un impact major asupra mea”, punctează victima.

România unei persoane cu dizabilităţi

Să fii persoană cu dizabilităţi în România este foarte dificil, mai spune H.D.D. În primul rând, porneşti cu o barieră în comunicare, din teama de a nu fi discriminat. Apoi, ca să uiţi de boala de care suferi, trebuie să-ţi găseşti tot timpul câte o ocupaţie, „ca să mai treacă timpul”. „Eu am început să mă ocup de fotografie, să fac multe fotografii, să merg la multe evenimente, fac mai mult din pasiune, nu pentru concursuri”, mărturiseşte victima.

Şi nu poţi merge oriunde vrei. „Este dificil, nu poţi să faci ce vrei sau să te duci unde vrei. De exemplu, eram în autobuz şi am făcut o criză acolo. Oamenii au sunat la ambulanţă şi apoi au plecat toţi din jurul meu. Am fost dus de sute de ori la urgenţe şi nu era nimeni cu mine acolo”, îşi aminteşte H.D.D. Cu toate acestea, şi-a făcut un grup de prieteni, alături de care mai merge la baschet. „Mai arunc şi eu libere cu mingea la coş, dar nu pot să alerg pe teren. Aşa că mai mult stau pe bancă şi mă uit la ei”, adaugă el.

Nici pe partea financiară nu este mai uşor. 234 de lei, atât primeşte ajutorul social. „Cât să-ţi ajungă o săptămână-două”.

L-am întrebat dacă şi-ar dori să-şi întemeieze o familie, având în vedere că, în prezent, locuieşte cu părinţii. „Nu”, a venit răspunsul lui, scurt şi simplist. „Dar de ce? Nu v-ar plăcea să aveţi copii, să mergeţi cu ei în parc?”, am insistat noi. „Nu, nu am avut niciodată curajul să mă gândesc la aşa ceva”, a spus el, spunând că dizabilitatea şi partea financiară sunt principalele motive.

Dându-se ca exemplu, H.D.D. îi sfătuieşte pe toţi cei care se consideră discriminaţi, mai ales la locul de muncă, din cauza dizabilităţii sau orice alt criteriu, să nu tacă. „să nu se resemneze, să vorbească cu un psiholog, să contacteze o fundaţie, un ONG, să sesizeze CNCD. Orice, numai să nu tacă, să meargă mai departe”, a recomandat el.

Eurovisionul şi discriminarea în România

„Acum, discriminarea nu mai este un subiect tabu”, susţine preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Ferenc Asztalos, dând exemplul recent al câştigătorului Eurovision 2014, travestitul Conchita Wurst: „Vedeţi, un simplu concurs, Eurovisionul, pune subiectul discriminării pe agendă. Indiferent de reacţiile stârnite, au fost dezbateri, ceea ce este foarte important. Discriminarea este un subiect dificil, dar la noi s-a tot discutat şi asta e foarte bine”.

„România face eforturi pentru a fi într-o direcţie bună şi are capacităţi în această zonă”, adaugă el. Ultimele cifre ale CNCD, din raportul de activitate pe 2013, arată că în ultimul an s-au înregistrat cele mai multe sesizări de discriminare şi s-au dat cele mai multe şi cele mai mari amenzi. „Este îmbucurător”, precizează Asztalos, pentru că „acesta este rezultatul real”.

Cifrele arată că oamenii afectaţi de discriminare refuză să mai stea deoparte şi îşi fac curaj să sesizeze instituţiile abilitate. Nu doar CNCD însă, unii ajungând chiar şi în instanţă, unde, cel puţin în ultimii ani, există câştig de cauză.

Aproape două treimi dintre români consideră că discriminarea se manifestă des şi foarte des, potrivit unui studiu realizat, în 2013, de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES). De altfel, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a înregistrat, în 2013, un record: cel mai mare număr de petiţii (858) şi cele mai multe amenzi (110), în valoare totală de aproape 270.000 de lei, de aproape dublu faţă de 2012.

„Este îmbucurătoare creşterea numărului cazurilor în primul rând pentru că aducem la suprafaţă cazurile de discriminare. Acesta este rezultatul real, înainte nu erau aduse la suprafaţă. Noi credem că această schimbare de practică o să conducă şi la o descurajare a celor care săvârşesc fapte de discriminare”, a declarat Csaba Asztalos, contactat de gândul.

sursă: Raport CNCD 2013

Discriminarea, indiferent de criterii, rămâne totuşi o problemă în România. Datele CNCD, potrivit raportului de activitate din 2013, arată că aproape jumătate dintre respondenţi studiului IRES consideră că situaţia nu se va schimba în următorii ani, în timp ce o treime dintre ei se declară îngrijoraţi că situaţia se va înrăutăţi. Mai mult, statisticile arată că cele mai discriminate grupuri sunt reprezentate de persoanele infectate cu HIV, persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi, dependenţii de droguri şi indivizii cu altă orientare sexuală.

La nivelul anului 2013, CNCD arată că cele mai multe petiţii primite au fost pe criterii de categorie socială (414), majoritatea fiind corelate cu domeniul profesional (459).

CITEŞTE LA FINALUL ARTICOLULUI RAPORTUL INTEGRAL AL CNCD PE 2013

Discriminarea de gen, cel mai des întâlnită

De altfel, discriminarea de gen la locul de muncă este cel mai des întâlnită, potrivit raportului de activitate al CNCD pe 2013. Dintre cazurile prezentate în raport, 12 s-au înregistrat la locul de muncă, cinci dintre petente reclamând discriminarea de după sau dinaintea concediului de maternitate.

Noi şi ceilalţi

Pe plan european însă, preşedintele CNCD evită să plaseze România în vreun clasament.

„Evit să generalizez. Avem probleme comune, sunt state care se confruntă cu probleme comparabile cu ale noastre Nu suntem mai intoleranţi decât alte state sau mai puţin intoleranţi, fiecare stat trebuie analizat cu particularităţile sale, cu fiecare caz în parte. Nu este corect spus că noi, România, suntem intoleranţi”, explică Asztalos.

Nu suntem intoleranţi, dar avem mai multe sesizări de discriminare decât alte state europene. În schimb, acesta este un motiv pentru care România este bine văzută pe plan european, inclusiv în raportul Departamentului de Stat al SUA.

Cel mai frecvent criteriu de discriminare, la nivel naţional, este cel etnic. La locul de muncă, în prim plan intervine discriminarea de vârstă, de gen şi apartenenţa politică. Nu de puţine ori, CNCD primeşte plângeri din partea femeilor însărcinate sau care s-au întors din concediul de creştere a copilului. „Asta pentru că acolo sunt probleme reale, femeile au început să aibă curaj să sesizeze”, explică Asztalos.

sursă: Raport CNCD 2013

Cum poate fi combătută discriminarea

Pe foaie, soluţiile sunt simple. De la educaţia în familie şi, mai apoi, în şcoli, până la introducerea subiectului în culturile organizaţionale. Potrivit preşedintelui CNCD, elevii trebuie învăţaţi de mici de ce nu este bine să discriminezi, prin existenţa unor coduri de nediscriminare. Mai mult, Csaba Asztalos susţine că, preluând exemplul altor state din Europa, toate universităţile ar trebui să prezinte rapoarte anuale a situaţiilor de discriminare. „Sunt state în care dacă o universitate nu are un asemenea raport nu primeşte finanţare de la stat”, exemplifică el.

Se poate merge şi mai departe. Pentru descurajarea discriminării pot fi aplicate sancţiuni, fie amenzi din partea CNCD, fie daune morale stabilite de instanţele de judecată. Şi, poate cel mai important, spune Asztalos, prin reacţia la discriminare. „Dacă sunt victimă, trebuie să merg să depun plângere”, îi îndeamnă el pe cei care se consideră discriminaţi. La şeful de departament, la Inspectoratul Teritorial de Muncă, la CNCD sau chiar în instanţă.

Companii de stat, reclamate la CNCD din cauza discriminării gravidelor

S.C. Hidroelectrica S.A., în frunte cu administratorul judiciar Remus Borza, au fost amendaţi în septembrie 2013 cu 10.000 de lei de către CNCD, după ce a spus că societatea nu este „una de lăuze” şi că angajatele mame sunt „fătuci care au făcut copii pe bandă rulantă, că sunt neveste sau amente de şmecheri”.

Jignirile aduse femeilor însărcinate au venit în contextul în care acestea au sesizat intenţia angajatorului de a le concedia odată cu demararea procedurilor de insolvenţă şi reorganizare a Hidroelectrica.

Un caz similar a fost sancţionat şi la Compania Naţională Poşta Română, care a fost reclamată de o angajată din cadrul Serviciului Contabilitate pentru că, după ce aceasta a anunţat că este însărcinată, angajatorul a anunţat că, în urma unei reorganizări, mai multe posturi din departamentul respectiv vor fi scoase la concurs. Potrivit femeii, i s-a comunicat că poate participa la concurs, însă în urma testelor, toate femeile însărcinate sau aflate în concediu de creştere a copilului au fost respinse.

În urma acestui caz, Colegiul Director al CNCD a decis că reclamaţia angajatei este îndreptăţită şi a sancţionat cu o amendă contravenţională Poşta Română, în valoare de 2.000 de lei.

Discriminarea pe bază de criteriu politic

Deşi principalele criterii de discriminare sunt date de rasă sau de orientare sexuală, nici criteriul politic nu este ignorat. În două cazuri prezentate în raportul CNCD, petentele au acuzat hărţuire la locul de muncă din cauza apartenenţei politice.

Concret, unul dintre cazuri s-a întâmplat în comuna C.A. Rosetti, judeţul Buzău, unde noul primar, Ionel Cânjău (PSD), a avut un comportament discriminatoriu faţă de Rodica Rizea, soţia fostului primar, angajată ca asistentă. După ce s-a instalat la primărie, noul edil local i-a izolat biroul femeii la mansardă, „unde căldura era insuportabilă”.

Totodată, Rodicăi Rizea i s-a cerut să meargă în cele şase sate din comună să verifice persoanele bolnave, însă la orele 7.45 şi 16.15 să fie la primărie pentru a semna condica de prezenţă, fără a i se asigura şi transportul în interes de serviciu. Pentru acest „tratament diferenţiat, discriminatoriu”, primarul comunei, Ionel Cânjău, a fost amendat cu 2.000 de lei.

De la secretară, la tocător uman de hârtii

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de discriminare este şi cel al unei femei care a avut parte de un tratament degradant din partea şefului, fiind pusă să rupă hârtii timp de opt ore pe zi. După ce a fost concediată, o tânără de 30 de ani a contestat în instanţă decizia de a fi dată afară şi a câştigat. Astfel, ea a fost reintegrată în aceeaşi companie multinaţională, însă abia atunci s-a confruntat cu discriminarea.

Timp de patru luni, n-a avut voie să intre cu niciun dispozitiv în clădire, nici telefon, nici calculator, nu i s-a dat card de acces pentru a se putea deplasa la sala de mese sau la resurse umane, iar biroul ei era dotat doar cu saci de gunoi şi foarte multe hârtii care trebuiau rupte. Fără a avea dreptul să folosească o foarfecă sau un tocător automat de hârtii, deşi compania deţinea un asemenea dispozitiv, femeia a rupt, opt ore pe zi, din iulie până în decembrie, documentele predate, în bucăţi cât mai mici.

Sătulă de condiţiile umilioare la care era supusă la locul de muncă, fiindu-i afectată demnitatea personală, tânără şi-a dat, într-un final, demisia din respectiva companie. Ulterior, CNCD a sancţionat multinaţionala cu o amendă în valoare de 20.000 de lei.

RAPORTUL INTEGRAL AL CNCD PE 2013


*Din motive juridice, numele firmei nu poate fi dat publicităţii.

Citește și: