Clarice DINU
3012 vizualizări 11 aug 2013

Revenirea din vacanţă a liderilor USL Victor Ponta şi Crin Antonescu readuce în prim-plan în PSD şi PNL una din marile restanţe: luarea unei decizii în legătură cu data referendumului pentru revizuirea Constituţiei şi, cel mai probabil, oficializarea amânării reorganizării administrativ-teritoriale. Discuţiile finale vor avea lor la sfârşitul acestei luni, la Murighiol şi la Constanţa, în conducerile celor două partide.

Până la decizia finală, liberalii susţin la unison varianta lui Crin Antonescu - un referendum simultan cu alegerile prezidenţiale, revizuirea Constituţiei devenindu-i astfel tema principală de campanie. Scenariul amânării pentru 2014 este agreat şi de Victor Ponta. Nu însă şi de Liviu Dragnea, liderul PSD văzându-şi astfel amânat pe termen nedeterminat proiectul regionalizării.

Dincolo de conturarea clară ca temă de campanie a anului anul electoral viitor, aşa cum a ieşit din comisia condusă de Crin Antonescu, Constituţia revizuită ridică o serie de probleme într-o ipotetică intrare a sa în vigoare într-o atare formă. Ipotetică deoarece, după avizul extrem de critic al Consiliului Legislativ care a semnalat deficienţele de fond ale proiectului, este lesne de anticipat un aviz negativ al Curţii Constituţioanale care ar urma să fie dat în această toamnă, dacă proiectul nu va fi abandonat de USL.

Construită mai degrabă în logica unei reglări de conturi cu Traian Băsescu decât în ideea unei reglementări clare a raporturilor instituţionale preşedinte-guvern-parlament, Constituţia în varianta Antonescu creează în fapt premisele unor derapaje. 

Încă de la început se impune observaţia că toate modificările operate în sensul reducerii atribuţiilor şefului statului sunt de natură a defini România ca o republică parlamentară, rolul preşedintelui fiind unul decorativ, de altfel şeful statului fiind scos încă de la articolul 1 din sfera puterii executive.

Consultă aici tabelul comparativ al modificărilor aduse Constituţiei

1. Legitimitate versus suveranitate. Parlamentul - cenzor al referendumului

În ciuda reprezentativităţii/legitimităţii sale conferite de votul direct, şeful statului este lipsit de instrumentele pentru a conta în mecanismul de decizie, preşedintele fiind "deposedat" chiar şi de instrumentul referendumului care poate fi folosit doar cu acordul Parlamentului. Deşi în Constituţia revizuită s-a păstrat prevederea că "suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum" (art. 2, alin 1), o altă prevedere stipulează că "preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot pot cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de Parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi"(art.90, alin 1). Dacă până acum declanşarea procedurii referendare se putea face cu consultarea parlamentului, în noua formulare acesta are rolul decisiv. Cu alte cuvinte, Parlamentul se constituie într-un cenzor al iniţierii unui referendum, limitând dreptul constituţional al preşedintelui de a decide în privinţa problemelor de interes naţional.  Este greu de închipuit ca un eventual referendum care vizează direct parlamentul sau aduce atingere intereselor politice ale unei majorităţi să obţină avizul obligatoriu al senatorilor şi deputaţilor. Mai mult, în procedura Curţii Constituţionale întemeiată pe interpretarea prevederii referitoare la problemele de interes naţional asupra cărora preşedintele poate cere consultarea poporului, în virtutea legitimităţii pe care o are, acesta nu poate fi cenzurat. (vezi decizia CCR 567 din 11 iulie 2006). Partizanii noii formulări invocă egala legitimitate a preşedintelui şi a parlamentului, aducând atingere însă principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

Tot aici, ar fi de precizat că unul dintre punctele slabe ale proiectului de revizuire are legătură cu referendumul din 2009 privind trecerea la Parlamentul unicameral cu 300 de membri. În decizia sa 682 din 27 iunie 2012 Curtea Constituţională face referire directă la referendumul care a îndeplinit toate condiţiile legale de validare statuând că "că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art.1, 2 şi 61". Cu alte cuvinte, acesta referendumul din 2009 poate fi unul dintre temeiurile pentru care proiectul noii Constituţii să pice la Curtea Constituţională. (vezi decizia CCR nr. 682 din 27 iunie 2012).

2. Parlamentul - superputere în stat

Caracterul de superputere a Parlamentului şi posibilele derapaje instituţionale şi chiar democratice sunt reflectate şi în alte prevederi ambigue ale noului text constituţional. Art. 6,  în noua sa formă, prevede că "Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român, forul suprem de dezbatere şi de decizie al naţiunii şi unica autoritate legiuitoare a ţării", formularea "forul suprem de dezbatere şi de decizie al naţiunii" lăsând posibilitatea instituirii unei "dictaturi" parlamentare, neexistând un mecanism constituţional de deblocare a eventualelor crize instituţionale. În această situaţie există riscul ca democraţia - puterea poporului să se tranforme în interpretarea servind interesele politice de moment, în ochlocraţie - puterea gloatei.Un exemplu al acestui derapaj este situaţia de anul trecut de la referendumul de demitere a preşedintelui când în condiţiile nevalidării acestuia din cauza neîndeplinirii cvorumului de prezenţă s-a încercat impunerea unei soluţii care să ducă la demiterea şefului statului pe motiv că majoritatea care s-a prezentat la vot s-a exprimat împotriva sa.

3. Ambiguitate în procedura dizolvării Parlamentului

Un alt aspect discutabil este cel referitor dizolvarea Parlamentului. În noua formulare:

"Art.89.- (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a preşedinţilor partidelor,  formaţiunilor sau alianţelor politice parlamentare, Preşedintele României dizolvă Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru învestitura Guvernului, în termen de 30 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea cel puţin a unei solicitări de învestitură.

Art.89.- (1`) Preşedintele dizolvă Parlamentul dacă o hotărâre în acest sens este adoptată cu votul a două treimi dintre membrii fiecărei Camere"

În acest, interpretarea poate fi una cumulativă ceea ce poate duce la imposibilitatea dizolvării Parlamentului.

4. Parlamentul - decident în cazul urmăririi penale a miniştrilor

De asemenea, în noua formă a Constituţiei ieşită din comisia Antonescu, preşedintele este scos din mecanismul de cerere a a începerii urmăririi penale a unui membru al guvernului, Parlamentul având "dreptul exclusiv" de a face acest lucru.

"Art.109.- (2) Parlamentul, în şedinţă comună a celor două Camere, are dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a primului-ministru şi a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. În cazul aprobării cererii de urmărire penală a membrilor Guvernului, primul-ministru va înainta Preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, o cerere motivată de suspendare din funcţie a acestora. Suspendarea din funcţie, se va decide în şedinţa comună a celor două Camere".

Experienţa ultimilor ani a demonstrat că această atribuţie constituţională a Parlamentului a fost folosită ca scut împotriva justiţiei pentru demnitari, vezi cazurile miniştrilor Victor Paul Dobre şi Laszlo Borbely, în cazul cărora nu s-a avizat cerea procurorilor de începere a urmăririi penale.

5. Parlamentul - organ de anchetă

Mai mult, o altă prevedere transformă practic Parlamentul într-un organ de anchetă instituind obligaţia oricărei persoane fizice sau juridice de a se prezenta în faţa unei comisii parlamentare.

"Art.64.- (41) Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare".

Chiar şi cu precizarea "cu respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare", formularea nu asigură respectarea principiului separaţiei puterilor în stat, putându-se constitui în instrument de presiune. Este de aminit aici iniţiativa parlamentarilor de a chema procurorii în Parlament pentru a da explicaţii în cadrul unor comisii de anchetă în cazul referendumului şi în cel al judecătorului CEDO Corneliu Bârsan.

6. Limitarea atribuţiilor Curţii Constituţionale

De asemenea, parlamentarii au decis limitarea atribuţiilor Curţii Constituţionale eliminând practic posibilitatea ca aceasta să se poată pronunţa asupra hotărârilor parlamentului, unul dintre motivele pentru care anul trecut România a fost criticată de Comisia Europeană. De această dată s-a ales formula ştergerii din Constituţiei a prevederii potrivit căreia CCR "îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii".

7. Preşedintele scos din jocul desemnării premierului şi al numirii miniştrilor

În ciuda soluţiilor date în ultimii ani de Curtea Constituţională în cazul conflictelor dintre preşedinte şi guvern, în sensul stabilirii echilibrului instituţional, parlamentarii din comisia de revizuire au ales să-l scoată din joc pe şeful statului în procesul de numire/revocare a miniştrilor sau al desemnării premierului. Preşedintele este obligat  să accepte propunerile. Partizanii noii formule constituţionale nu s-au limitat însă doar la trasarea unui principiu, detaliind toate situaţiile posibile:

Art.103.- (1) Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. În cazul în care există mai multe formaţiuni politice care au participat la alegeri şi care au obţinut acelaşi număr de mandate, Presedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.

Art.103.- (4) În cazul în care candidatul pentru funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut al doilea cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.

Art.103.- (5) În cazul în care cel de-al doilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coaliţie de formaţiuni politice parlamentare, care însumează majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.

Art.103.- (6) În cazul în care cel de-al treilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele va dizolva Parlamentul.

Detalieri specifice legilor subsecvente au fost făcute de parlametari atât în cazul procedurilor de percheziţie, reţinere şi arestare, cât şi admisibilităţii probelor.

 

Citește și: