34 vizualizări 30 nov 2008

Mizilul a primit, însorit, familia Năstase, venită cu maşina de la Bucureşti. Un mijloc de zi dezmorţit, ba chiar călduţ, ca şi mizilenii dreşi la „una mică” cu noaptea-n cap, „că doar odată cade alegerile, bre, omule, exact de Sân Andrei”, zice un mesean alegător, concentrat pe probleme imediate. Între ele, una arzătoare – mai mult la stomac şi ficat –, anume calitatea „proastă, da’ proastă rău, bre, omule”, a alcoolurilor în ziua de azi, precum şi capacitatea neîndestulătoare a spaţiilor destinate destinderii „în oraşul nostru, Mizil”.

Pe strada Şcolii Generale nr. 3, expoziţie de maşini. Bălţile rigolelor înecate în noroi aruncă stropi grei pe pantofii alegătorilor la fiecare frână de maşină nou sosită. Ambele trotuare sunt arhipline. Nu de oameni, ci de diverse mijloace de transport, de la maşini cât se poate de mari până la căruţe cât se poate de nenorocite, proptite în crupele cam mârţogărite ale cailor. În curtea şcolii – altfel prezentabilă, clădire solidă, pe două nivele –, o mână de oameni, între care doamna Năstase şi copiii, se dezmorţesc la soarele sfârşitului de campanie. Înăuntru – cam frig, cam întuneric. Adrian Năstase arată buletinele de vot, le introduce în urnă şi mărturiseşte că a votat pentru „schimbarea în bine a clasei politice şi revenirea la normalitate a vieţii sociale”.

Câteva aplauze discrete, flash-uri, cameramani, lume. Năstase mulţumeşte asistenţei şi oficialilor şi dă să iasă. „Domnule Năstase, eu vă rog să facem în aşa fel să eliminăm actele de violenţă!”, zice un bărbat între două vârste care aduce cu o figură dintr-un poster lipit pe câteva panouri outdoor. În momentul în care îşi declină identitatea aflăm că este candidatul PD-L. „Şi eu vreau acelaşi lucru, fără violenţă”, zice Năstase. „Păi, vreţi, dar mie mi-au nenorocit şase maşini!”, zice candidatul, „Când?!”, întreabă Năstase, „Ieri, azi, zilele-astea”, zice iar candidatul, „Erau de la PSD?” mai întreabă Năstase. „Eu n-am spus că erau de la PSD, dar aşa, în general, nu e normal să fim violenţi”, mai spune candidatul. „Da, sigur că da, bine atunci”, zice Năstase nedumerit şi iese la lumină. În urma sa, omul, pe numele lui Staicu Mircea, luptă, în continuare, împotriva violenţei, deşi, atunci când îl întrebi amănunte, devine brusc nervos şi uşor arogant.

„Ce mai, dom’le, e bărbat bine, înalt”

În stradă, câţiva oameni urmăresc plecarea candidatului PSD în compania doamnei Năstase şi a copiilor. „Ce mai, dom’le, e bărbat bine, înalt. E cu femeia lui, nu?”, întreabă admirativ-interesat o mizileancă între şaizeci şi şaptezeci de ani cu o sclipire între două vârste, în ochi. „Ce faci, tuşă, îţi cauţi flăcău?”, râde un mizilic-mic. „Zic şi io, maică. Ce mai văd io, fără ochelari?!”, zice femeia şi o ia agale, către casă, în lungul şirului de maşini. Dincolo, un bărbat în puterea cuvântului se plânge că Mizilul e la pământ. „Cea mai gravă problemă este lipsa locurilor de muncă, domnule. Eu, şi alţii, am votat cu PSD. E posibil să facă ei ceva, că altfel...”.
Familia Năstase se urcă în maşină şi pleacă cu discreţie dintre alegători. În capătul străzii, o biserică înaltă, din lemn, într-un parc bine întreţinut. Înăuntru, lume, să nu arunci un ac. Preotul ţine slujbă de Sfântul Andrei. Are o voce caldă, amplă. Oamenii cântă odată cu el. Cu toţii par să trăiască într-o altă lume: fără politică, fără PSD, PD-L, PNL, fără violenţă.

„A plecat, fă, Năstase?”, întreabă în pridvor o femeie, pregătită să aprindă o lumânare. „Da’ Dumnezeu îl ştie, mamaie, că io nu mă duc la vot nici de-a dracu, Doamne, iartă-mă!!”, îi răspunde o tânără şi intră grăbită în biserică.

Calitatea „proastă, da’ proastă rău, bre, omule”, a alcoolurilor în ziua de azi, precum şi capacitatea neîndestulătoare a spaţiilor destinate destinderii „în oraşul nostru, Mizil”.  -  Ce reclamă un alegător

Citeşte în ediţia de azi şi:

PSD câştigă, PD-L urmează la câteva procente, PNL primeşte 20%, iar PRM şi PNG nu pupă în Parlament

Dăbuleni: pepenari iuţi la mânie şi Geoană de sub icoană

Emil Boc, insuflând curaj: „Creştem necontrolat, creştem…”

Ciofliceni: mici afaceri locale, Tăriceanu şi teroristul Bobiţă

Citește și: