Anca SIMINA
Alina Matis
7479 vizualizări 15 nov 2012

Preşedintele Traian Băsescu a decis: nu îl va delega pe Victor Ponta să meargă săptămâna viitoare în locul său la Bruxelles, la Consiliul European în care se discută bugetul UE pe şapte ani. Mutarea lui Băsescu vine după două întâlniri cu Ponta pe această temă la Palatul Cotroceni în care cei doi au părut dispuşi să coabiteze şi să evite conflictele frontale, în ciuda campaniei electorale.

De altfel, tonul pacifist a fost păstrat şi după întâlnirea de la Cotroceni, în care s-a decis ca Băsescu să meargă la Bruxelles.

"Domnia sa m-a anunţat că, ţinând cont de situaţia europeană, doreşte şi preferă să participe personal la Consiliul European pentru a susţine poziţia României. Am luat act de decizia preşedintelui şi domnia sa va participa la Consiliul European (...) Nu trebuia să îmi dea explicaţii, ştiţi părerea mea despre cine cred că ar trebui să participe, dar decizia Curţii Constituţionale a spus foarte clar şi nu cred că România are nevoie, în momente de asemenea crize la nivel european, de o criză pe plan naţional, motiv pentru care atitudinea mea va fi şi în continuare constructivă", a declarat premierul Victor Ponta după discuţia cu Băsescu. Mai mult, el a spus că preşedintele i-a propus să meargă împreună la Consiliu, însă ideea a fost abandonată pentru că un astfel de gest ar fi putut crea confuzii.

Miza ocupării scaunului de la Bruxelles pe 22 şi 23 noiembrie are efecte în campania internă: defilarea înainte de parlamentare cu miliardele europene pe care România ar urma să le obţină, pe hârtie, din 2014 până în 2020 . Surse politice au declarat pentru gândul că, în ciuda coordonării defectuoase la nivel înalt din ultimele luni în privinţa negocierilor pe bugetul UE, sumele pe care România le-ar putea obţine nu vor coborî sub pragul actual de 35,5 miliarde de euro. Este şi motivul pentru care Băsescu nu a dat niciun pas înapoi, în ciuda argumentului lui Ponta că cel care gestionează problema bugetului este Guvernul.

Calculele interne riscă însă să fie date peste cap la Bruxelles. Ultima propunere de buget a preşedintelui Consiliului, Herman van Rompuy, prevede tăieri de 30 de miliarde din cele 399 destinate coeziunii, ceea ce va afecta, inevitabil şi România. Scăderi şi mai drastice cer şi ţări ca Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Austria sau Suedia, dinspre care vin semnale tot mai clare că bugetul UE nu se va tranşa la acest summit, ci mai degrabă la începutul anului viitor. Victor Ponta a insistat, în intervenţia sa de la Guvern, asupra faptului că nu poate fi acceptată propunerea recent prezentată de preşedintele Consiliului Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, şi care implică scăderi de fonduri atât pentru politica agricolă comună, cât şi pentru politica de coeziune şi introducerea unor criterii noi, defavorabile României, de stabilire a alocaţiilor. El a arătat că, dacă va fi cazul, pentru această propunere defavorabilă România îşi va exercita dreptul de veto.

Ţările cu greutate vor să taie din fonduri

Aflate în faza finală, negocierile pe buget se vor duce la sânge. Angela Merkel insistă pentru o discuţie rapidă, pentru ca discuţiile să poată avansa cât mai curând spre teme ca uniunea bancară, noua Zonă Euro sau problema greacă.

Propunerea făcută de Comisia Europeană în luna iunie pentru următorul cadru financiar multianual prevede 1.033 de miliarde de euro în credite de angajament şi 987 miliarde euro in credite de plată pentru perioada 2014-2020. Prin comparaţie, bugetul UE pe anul 2011 a fost de 140 de miliarde de euro, în timp ce suma bugetelor statelor membre pentru acelaşi an a fost de 6.300 de miliarde de euro, potrivit datelor Comisiei Europene.

De cealaltă parte, preşedinţia cipriotă a Consiliului UE a venit, în contraproiectul său de buget, cu varianta unei reduceri de cel puţin 50 de miliarde de euro. Totodată, preşedintele Consiliului, Herman Van Rompuy, a propus o tăiere de 75 de miliarde. Nici una dintre aceste soluţii nu este însă agreată în grupul "Prietenilor Coeziunii", format din ţări, ca şi România, net beneficiare de fondurile structurale şi de coeziune.

Parlamentul European, care susţine propunerea Comisiei, spune că vrea un acord asupra bugetului 2014-2020 cât mai curând posibil şi aruncă în avans vina pentru orice întârzieri asupra Consiliului. În cazul în care scenariile pesimiste se adeversesc şi nu se obţine un buget multianual până la sfârşitul acestui an, se păstrează plafonul bugetului din anul precedent.

La nivel statelor membre, Marea Britanie cere o scădere drastică a contribuţiilor ţărilor mari şi, implicit, o tăiere de minimum 150-200 de miliarde de euro faţă de propunerea Comisiei, ameninţând cu folosirea dreptului de veto. Cu un veto, pentru diverse alte motive, ameninţă însă şi Franţa, Olanda, Austria, Danemarca şi Suedia.

Situaţia la nivel european este atât de tensionată, încât, potrivit informaţiilor obţinute de gândul, există un mare risc ca negocierile să fi ajuns într-un punct mort şi să facă imposibilă adoptarea unui buget până la finele anului. Mai mult, cutuma arată că e nevoie de cel puţin două summituri pentru a ajunge la consens pe tema bugetului. Dacă nu se poate lua o hotărâre pentru cadrul bugetar pe şapte ani, banii vor fi negociaţi de la un an la altul, variantă defavorabilă pentru statele mici. Un precedent există: situaţia din anii '70-'80.

"După părerea multora, nu se va ajunge la un consens (săptămâna viitoare, n.red.), pentru că probabil că Marea Britanie va zice 'nu'. Mai este o încercare la Consiliul European din decembrie, consiliul obişnuit", a declarat pentru gândul Marian-Jean Marinescu, vicepreşedinte al grupului PPE, calitate din care prezidează un grup de lucru intern, ce are în subordine comisiile de buget, control bugetar, politică regională, politică agricolă comună şi politică de pescuit din Parlamentul European.

Referitor la conflictul dintre principalii beneficiari şi principalii contributori din UE, europarlamentarul PDL Marian Jean-Marinescu a subliniat că există o cale de a ieşi din impas: "Cea mai bună soluţie ar fi să avem o politică de coeziune în care să cheltuim foarte bine şi atunci se vor uni cele două păreri", a declarat eurodeputatul. Acelaşi lucru l-a afirmat, pentru gândul, şi comisarul european pentru politică regională, Johannes Hahn, prezent recent la Bucureşti cu ocazia Congresului PPE.

Ce cere România şi cum negociază

Pentru România, obiectivul numărul unu este să obţină pentru cei şapte ani, măcar pe hârtie, un profit mai mare de 26,5 miliarde de euro faţă de cât dă Uniunii prin contribuţii. Momentan, din cauza absorbţiei extrem de reduse, la care se adaugă corecţiile aplicate de Comisie ca sancţiuni, iese în pierdere.

Teoretic, alocările pentru 2007-2013 au ajuns la 35,5 miliarde de euro, în timp ce contribuţia este de aproape 9 miliarde pe an. Rata de absorbţie extrem de redusă, sub 10%, face ca în realitate, România să dea UE mai mult decât primeşte. Sumele alocate fiecărei ţări se vor stabili însă abia după tranşarea bugetului la nivelul întregii Uniuni.

Cu cât a contribuit România la bugetul UE în 2011. Sursă: Parlamentul European

Ca să obţină cât mai mult, România s-a raliat propunerii Comisiei Europene: un buget UE de 1.033 de miliarde de euro din care aşa-numitele fonduri structurale pentru ţările nou-intrate reprezintă cam o treime. Scenariul acesta are însă opozanţi importanţi, primul fiind Marea Britanie.

Două sunt politicile considerate prioritare la Bucureşti: Politica de Coeziune şi Politica Agricolă Comună. Pentru Coeziune, convenabilă ar fi menţinerea aşa-numitului capping, procentul de alocare a fondurilor. Potrivit ministrului Afacerilor Europene, Leonard Orban, "capping-ul de 2,5% reprezintă un minim acceptabil pentru România". În privinţa Politicii Agricole Comune, ţinta ar fi alocările mai mari pentru dezvoltare rurală. Riscul este însă încercarea unor state de a impune regula ca fiecare ţară să primească bani în funcţie de cât a reuşit să absoarbă în exerciţiul bugetar anterior, o legătură etichetată de Orban drept "absolut inacceptabilă".

De altfel, după întâlnirea de la Cotroceni, Victor Ponta a spus că i-a prezentat preşedintelui discuţiile avute până în prezent de Guvern privind bugetul comunitar 2014-2020, insistând asupra faptului că nu poate fi acceptată propunerea recent prezentată de preşedintele Consiliului Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, şi care implică scăderi de fonduri atât pentru politica agricolă comună, cât şi pentru politica de coeziune şi introducerea unor criterii noi, defavorabile României, de stabilire a alocaţiilor. El a arătat că, dacă va fi cazul, pentru această propunere defavorabilă România îşi va exercita dreptul de veto.

Scenariul vehiculat în acest moment la Bruxelles include regula ca ţările care nu au absorbit peste 60% în anii trecuţi să nu obţină creşteri peste pragul de 15% faţă de sumele actuale.

Unul din argumentele cu care România încearcă să pareze sunt corecţiile financiare pe care le are de plătit oricum, ca sancţiune. Al doilea este acela că rata de absorbţie finală se va cunoaşte abia la sfârşitul anului 2015, mult după aprobarea bugetului multianual.

 

Cât a cheltuit UE în România în 2011. Sursă: Parlamentul European

 

Ponta cu grupul de lucru, Băsescu cu mandatul

Punerea de acord a lui Băsescu cu Ponta pe subiectul negocierilor pe viitorul cadru financiar multianual a venit însă în ultimul ceas, mult după ce alte state membre îşi tranşaseră poziţiile. La Consiliul informal din octombrie, preşedintele a plecat la Bruxelles fără ca guvernul să-i fi înaintat oficial vreun document în care să actualizeze strategia de negociere.

Primul memorandum în acest sens a fost aprobat de executiv abia pe 6 noiembrie, după discuţiile tehnice cu oficialii europeni la care, pe scaunul României au stat fie ministrul Leonard Orban, fie secretarul de stat al MAE la acel moment, Luminiţa Odobescu.

Un semnal negativ dinspre Bruxelles a venit în septembrie, când Angela Martinez-Sarasola, şefa Unităţii pentru România a Directoratului General pentru Politică Regională al Comisiei Europene (DG REGIO) a reclamat premierului, într-o scrisoare, că lipsesc viziunea şi abordarea strategică a guvernului în legătură cu poziţia de negociere a României.

Efectul a fost o nouă comisie. În octombrie, Ponta şi-a făcut la guvern un consiliu de miniştri care să stabilească poziţia finală a României. Ultimul cuvânt îi aparţine însă lui Băsescu, desemnat printr-o decizie a Curţii Constituţionale, unic reprezentant al României în politica externăm, care, potrivit judecătorilor CCR, îşi poate delega mandatul doar ca un act de voinţă proprie.

Citește și: