115 vizualizări 4 apr 2010

Victor Ponta a deschis sezonul la "modelling" politic. Nu este singurul care s-a identificat, de-a lungul activităţiii sale, cu personalităţi proeminente ale istoriei. Pentru unii există modele, pentru alţii doar personaje demne de admiraţie. Fiecare dintre politicienii noştri, selecţionaţi de soartă şi electorat în liga mare, poartă în el tiparul perfecţiunii: un 90-60-90 al politicianului universal. Parte dintre ei ne-au ajutat să redefinim ADN-ul clasei politice româneşti.

Ponta face şpagatul între Castro şi Tony Blair

Liderul social-democrat, Victor Ponta, a oscilat, sub presiunea populară, între două cupluri de notorietate. În primă instanţă, acesta s-a văzut, cu ochii minţii fostului adolescent rebel, alături de colegul său de bancă, din Opoziţie, Crin Antonescu, întruchipându-i pe Guevara şi Castro. "Eu şi Crin suntem ca Fidel Castro şi Che Guevara, dar dictatorul nu a fugit încă", a spus Ponta într-o seară revoluţionară, la televizor. Nu mică a fost surprinderea audienţei să-l audă vorbind astfel pe şeful social-democraţiei româneşti despre notoriul dictator latino-american. Fapt care l-a determinat pe Ponta să o vireze, rapid, spre modelul premierului de succes, întruchipat de Tony Blair şi Jose Luis Zapatero. "De fapt modelele mele politice sunt Blair şi Zapatero, iar PSD va veni cu astfel de modele în politică" şi-a lămurit Ponta, ulterior, opţiunile.

Geoană a rămas cu gândul la Clinton

Mircea Geoană s-a înscris şi el în fan-clubul Tony Blair. Dar nu şi-a uitat nici modelul de peste Ocean - Bill Clinton. În viziunea fostului lider social-democrat "ei sunt doi dintre cei mai talentaţi politicieni din familia noastră politică". "Am văzut în Clinton un politician de real succes, care a pus bazele noii stângi americane", povesteşte Geoană. Nici Blair nu s-a lăsat mai prejos, stârnind admiraţia fostului lider social-democrat prin impunerea proiectului politic "A treia cale". "A reuşit, astfel, să îmbine elemente cu puternice accente sociale şi elemente economice social-liberale", îşi explică Geoană preferinţele.

Iliescu are "o stimă" pentru Bălcescu şi i-a "plăcut" Mitterand

Mentorul liderilor social-democraţi din Kiseleff, Ion Iliescu, spune că a trecut, de mult, de vârsta la care eşti călăuzit de modele. "Eu nu cred că se gândeşte cineva în mod serios să copieze modelul altcuiva. Fiecare are personalitatea lui", susţine Iliescu. Este însă, pe deplin, de acord că fiecare dintre noi are reperele sale umane şi o anumită admiraţie faţă de personalităţi istorice ori publice.

"Am o stimă deosebită pentru anumite personalităţi din istoria noastră naţională, de exemplu Nicolae Bălcescu. Un om dăruit unei cauze şi poporului său" spune Iliescu. Francois Mitterand a fost, de asemenea, o personalitate politică foarte apropiată sufletului său. "A fost o relaţie specială cu un om special. Am legat cu el o comunicare directă". Iliescu spune că Mitterand a marcat nu numai viaţa sa, ci şi viaţa politică a României. "Ne-a fost de mare ajutor. Iar comunicarea umană cu el a fost una dintre cele mai bune", spune fostul preşedinte al României.

Tandemul Avramescu-Preda are modele de pe trei continente

De partea cealaltă a Bulevardului Aviatorilor, vecinii democrat-liberali din Aleea Modrogan au şi ei modele dintre cele mai diferite. Dacă vechii lideri ai PD-L s-au ferit să vorbească despre acestea, pentru a nu răni orgolii, cei tineri şi-au devoalat preferinţele. Tandemul Preda-Avramescu îşi împarte modelele pe trei continente. Cătălin Avramescu, declarat de "orientare ideologică, republican", spune că are o mare simpatie pentru teoreticienii democraţiei americane, "fondatori ai republicii, Madison, Hamilton şi Jefferson". "Ei se află în centrul ideologiei mele şi, sincer, preferinţele mele nu se îndreaptă către un model autohton", spune Avramescu.

Colegul său de echipă, Cristian Preda, extinde paleta modelelor la doi autori şi trei politicieni. "Cei doi sunt Machiavelli şi Rousseau, iar cei trei Kemal Ataturk, Adenauer şi de Gaulle", spune Preda. Ce l-a atras la ei? "Hotărârea şi determinarea în acţiune şi îndârjirea şi curajul de a merge împotriva curentului mai departe decât părea să dorească societatea la un moment dat".

Băsescu l-a vrăjit pe Prigoană

Un alt tânăr de viitor al democrat-liberalismului de la Şosea este Honorius Prigoană. Modelul său autohton este, simplu, Traian Băsescu. "Pentru că e singurul preşedinte, care a început adevărata reformă a statului şi singurul preşedinte din Europa Centrală şi de Est care a obţinut al doilea mandat consecutiv". Celelalte modele se află înrămate pe pereţii Casei Albe. "Obama, şi Kennedy". Primul pentru că este "cel mai bun produs de marketing de la Iisus Hristos încoace", iar cel de-al doilea pentru că a fost, pur şi simplu, "un preşedinte extraordinar de bun".

Modelele transilvănene ale lui Marko

Liderul aliaţilor PD-L la guvernare, Marko Bela, nu şi-a ales nici el modele din pleiada politicienilor contemporani. Din istorie, însă, poate da două exemple, care l-au impresionat. "Principele Transilvaniei de acum câteva secole, Bethlehem Gabor", o personalitate care a reuşit "să menţină echilibrul într-un moment istoric foarte greu", iar dintre cele două Războaie, "tot din politica transilvană, vă pot spune de Kos Karoly", un politician "foarte înţelept şi de echilibru".

Modelele lui Becali, de la Brâncoveanu la Reagan

De vizavi de sediul PD-L din Modrogan, din palatul său de aur şi cleştar, Gigi Becali, luat cam pe nepregătite, nu are un model la-ndemână. Dar, dacă se gândeşte bine, ar exista două personalităţi care merită tot respectul său. "Ronald Reagan şi Constantin Brâncoveanu". "Păi, Brâncoveanu şi-a dat jertfă pentru religia neamului, nu?! Pentru ortodoxie. El şi toată familia lui. Ce model mai bun vrei?", iar Reagan pentru că s-a luptat şi el cu Satan. "Reagan a spus: comunismul este dracu!! Păi vezi?!...".

Năstase, modelul lui Miki

Reprezentantul Independenţilor, Şerban Mihăilescu, are şi el modelele sale. Primul este Adrian Năstase. "Nu-i nicio glumă. Năstase este extrem de laborios, de inteligent şi a lucrat foarte mult pentru binele ţării", îşi aminteşte Mihăilescu. Cel de-al doilea model - Sarkozy. "Pentru că m-am întâlnit cu el la Bucureşti, în 2003, când era ministru de Interne, şi m-a ajutat foarte mult să rezolv problema copiiilor abandonaţi.

Margaret Thatcher, modelul lui Relu Fenechiu

Unul dintre puţinii domni din politicia românească având o doamnă (de Fier) drept model, este liberalul Relu Fenechiu. "În politica românească, poate doar Corneliu Coposu m-a convins că a fi politician nu înseamnă a fi neapărat şi un individ cu interese", a mărturisit vicepreşedintele PNL.

Citește și: