61 vizualizări 22 nov 2009

Astăzi, în a doua Duminică din Postul Crăciunului, la Sfânta Liturghie se citeşte parabola bogatului nesăbuit (Luca 12, 16-21):

"Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să-mi adun roadele? Şi a zis: Aceasta voi face - strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele. Şi-i voi zice sufletului meu: Suflete al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!... Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în noaptea aceasta îţi vor cere sufletul şi cele ce le-ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte".

Tot aşa se va pomeni şi unul dintre cei pe care astăzi îi vom alege: că i-a rodit ţarina peste noapte, că peste el s-a revărsat dintr-odată belşug de putere. Se va însingura cu avuţia lui şi cu casnicii lui în Palatul Cotrocenilor, zicându-şi: odihneşte-te, ai purtat o campanie grea, mănâncă, bea, veseleşte-te? Sau va ştii să-şi chivernisească puterea, să fie înţelept şi cu frică de Dumnezeu. Sau va putea să priceapă că, peste două săptămâni, îl vom aşeza în fruntea unei ţări îngândurate, a unei ţări minţite, prădate, temătoare de ziua ei de mâine.

Va ştii, oare, Alesul să mulţumească pentru darul cu care îl vor dărui astăzi românii? Ne vom pune nădejdea în el. Va fi el vrednic să ne dăruiască, la rându-i, nădejde?

O vorba din popor zice astfel (şi nu altfel): dar din dar se face rar.

Citește și: