Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2278 vizualizări 18 iun 2019

Dacă am fi avut de ales între Opoziţie, reprezentată de Prună (USR), cititoarea textului moţiunii de cenzură în plenul Parlamentului, şi Dăncilă, reprezentanta PSD/şefa propriului guvern, cu siguranţă, balanţa ar fi înclinat la Stânga.

Şi nu glumesc!

Spre deosebire de Cristina Prună, care a fost lăsată să calce apa, dinspre malul opoziţiei, în cel mai penibil mod cu putinţă – dându-mi senzaţia că roagă asistenţa, pe tonuri acute, lacrimogene, oarecum disperate, să-i îmbrăţişeze opţiunea, altfel, una absolut corectă din punct de vedere politic -, premierul şi-a citit textul calm, cu intonaţie, cu tonus, şi, mai ales, fără greşeală (respect pentru copywriter-ul care i-a scris textul).

Dăncilă şi-a surclasat nu numai preopinentul direct – ca să spunem aşa -, dar şi pe toţi gângavii din propriul partid (între care, primul a fost „Penibil-Bâlbâitul-Florin-Iordache-altă-Fandoseală”).

Cu toţii înţelegem, exact, ce s-a întâmplat/mesajul electoratului, la ultimele alegeri (europarlamentare).

Evident că PSD, prin Liviu Dragnea, Vâlcov, Ştefănescu, şi alţi eşuaţi de drept, de la vârful partidului, au îndrăznit deturnarea guvernării PSD, partidului, României, de la drumul său european.

Indiferent de luptele politice intestine de „mai la stânga” sau „mai la dreapta” – noi, ceştilalţi fiind convinşi că partidele noastre politice habar n-au de doctrine, curente politice, filozofii sociale aplicate -, România, românii în priză directă, naţia, au fost, sunt şi vor fi o naţiune europeană şi proamericană, orice i-ai face.

Eu însumi am ştiut, înainte de să învăţ textul „Pui de lei”, obligatoriu de cântat la toate vocile corurilor şcolare din anii 60-70, că, de fapt, dincolo de asta, adevărul e că „Vin americanii!”.

Pentru noi, copiii maidanelor vechilor Bucureşti, faptul că „vin americanii” (cine or fi fiind aceştia), era mai sigur decât faptul că, la Apocalipsă, se va pogorî asupra-ne, Duhul Sfânt din ceruri.

Ăsta a fost spiritul în care noi, „bagabonţii mahalalelor” am crescut. Şi, când au venit, în anii 60, la Bucureşti, am fost convinşi că ăla e drumul, fără să ne frece, careva ridichea, pe felie.

Pentru asta, atunci când s-a-mpuţit treaba cu Europa, în ultimul an – implicit cu America, vezi bine –, au ieşit la vot toţi delăsătorii, jem’enfişiştii, sictiriştii români, pe care i-a durut la dos, ani de zile, de drumul României.

Pentru că, dacă România nu contează, Europa/America sunt mamele noastre, ale na’iei, for ever.

De aici votul - pentru unii surprinzător –, masiv, în favoarea Europei.

Ceea ce nu înseamnă că, de mâine, la intern se aplică obligatoriu, votul dat pentru extern. Întrucât, ce să vezi, asta e democraţia: un vot se dă pentru ce se cere.

Altfel, dacă n-ar fi exact aşa, şi dacă la „parlamentarele din 2020” ar câştiga (prin absurd) PSD, ar trebui, oare, ca România să-şi retragă de la Bruxelles toţi europarlamentarii Opoziţiei?!

Evident că nu, dacă vom păstra măsura politicii reale.

Chiar din prima zi de după europarlamentare, am opinat că PSD trebuie lăsat să-şi ducă mandatul până la capăt: dacă a greşit, să îndrepte ce a greşit; dacă a făcut şi bine, măcar să-şi ducă „şi binele” până la capăt!

Până la urmă, nu războiul politic, în sine, este decisiv pentru marea masă a populaţiei, ci, evident, rezultatul politicii aplicate.

Dacă PSD dovedeşte că poate, în timpul mandatului obţinut în alegerile din 2016, să favcă bine, atunci, bine! Dacă nu, evident va fi sancţionat/alungat, prin vot, în 2020, de la Victoria.

Important este că, până atunci, România a revenit, în forţă, în Europa, prin votul corect al majorităţii românilor!

Citește și: