Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
8433 vizualizări 23 mar 2015

Iată ce le-a răspuns Elena Udrea procurorilor, întrebată fiind despre situaţia postacilor şi a materialelor promoţionale, plătite de terţe persoane: „Cristi Călugăru – cel identificat drept şef al postacilor fostului lider PMP - ştiu că primea bani de la partid şi separat, în afara contractului. În total, suma pentru el se ridica, probabil, la 3.000 de euro – pentru întreaga echipă la 10.000 de euro (n.n.). Suma din afara contractului era plătită din bani de la partid, de unde se făceau toate plăţile. Erau situaţii în care partidul deţinea fonduri care nu erau înregistrate în contabilitate şi care proveneau, de exemplu, din contribuţiile de la sectoare, din donaţiile membrilor şi au fost şi cazuri în care candidaţii au contribuit cu sume de bani. Au fost situaţii în care aceşti bani nu se înregistrau”.

La rândul său, Cristian Călugăru, controlor al postacilor, spune că plata se învârtea undeva între 30 şi 50 de bani per postare, şi că oamenii erau monitorizaţi şi plătiţi la bucată, ulterior rapoartele despre „munca” lor fiind întocmite şi prezentate Elenei Udrea chiar de către Călugăru în persoană.

Acesta este doar un ultim caz, explicit, despre felul în care se „construieşte”, pe net, imaginea unor personaje în România zilelor noastre. Un fel de epocă a pietrei în lobby-ul politic, în care nişte ciomăgari-„intelectuali” te ating la scufiţă, ori de câte ori le critici, în vreun fel, stăpânul; în care se asmut, reciproc, spre gâtul tuturor adversarilor lor politici. Aceşti inexistenţi, care - potrivit spuselor geambaşilor de postaci - sunt fie studenţi care vor să mai facă un ban, fie tineri „politicieni în formare”, fie lefegii scăpătaţi, fo(ru)mişti fără caracter, câţiva pensionari disperaţi, derutaţi de soartă – unii dintre ei, foste cadre militare, ale căror nume, indiferent de nickname-ul folosit, n-am să le dau aici, pentru a nu le pune familiile în situaţii delicate.

Dar nu doar Udrea şi PMP sunt plătitori de postaci. La fel de implicaţi în fenomen au fost şi mai sunt Ponta, Dragnea, Şova şi PSD, Antonescu, Gorghiu, Blaga şi PNL-PDL, Voiculescu, Constantin şi PC, UNPR, UDMR, Traian Băsescu şi alţii.

Cu toţii au „instruit” şi „format” postaci de nădejde, care să vină în sprijinul partidelor şi liderilor lor, la pont, ca nişte grupuri de intervenţie rapidă.

Majoritatea partidelor au folosit părţi ale organizaţiilor de tineret în acest scop, deformându-şi moral şi intelectual oamenii, înainte ca ei să fi dat piept cu politica mare. Toate partidele au folosit şi „dezvoltat” caractere labile, din partid sau din afara lui, spre a le manipula în cel mai abject sens cu putinţă, năimindu-i pe câţiva bănuţi postarea, ca să înfunde cu dejecţiile lor zilnice reţelele de comunicare, ca să terorizeze, să ameninţe, să înjure birjăreşte, să producă atacuri la persoană, să infesteze online-ul, pe care l-au transformat dintr-un posibil câmp al dezbaterilor şi negocierilor politice, într-un canal al refulărilor pestilenţiale.

Dar că nu e totul pierdut pentru a recupera, în cea mai mare parte, spaţiul virtual, spre folosinţa lui eliberată de abjecţie, a dovedit-o campania românilor cinstiţi din toamna târzie a anului trecut.

Mizeria şi ameninţarea postacilor de partid şi de personalităţi politice nu a speriat atunci, şi nu mai sperie nici azi, pe nimeni.

Aceast război asimetric a devenit inutil.

Citește și: