Liviu Mihaiu
Liviu Mihaiu
11944 vizualizări 15 mar 2019

Mă rog, cu partea a doua a „statului lui Traian Băsescu”, acum şi cu Klaus în frunte.

„Cosa mogulae" a avut loc la mijlocul lui ianuarie, anul curent, şi a avut trei moguli tineri drept protagonişti, foşti „luptători” în tabăra serviciilor secrete şi care au sprijinit la ordin, şi ordin de plată, proiectul experiment americano-român atât de popular în sânul celor care vor o ţară ca afară:

„Anti-Corupţia ca afacere a siguranţei naţionale şi euroatlantice”

Sebastian Ghiţă, Dan Andronic, Cozmin Guşă. Marele absent a fost Cristian Burci, patronul ziarului Adevărul, prezent la întâlnirile anterioare. Şi el, ca şi toţi ceilalţi moguli din Ro, cu un dosar penal, despre care nimeni nu mai ştie nimic, în afară de SIE. Cel mai probabil şi motivul absenţei „din poză”.

Hai să vedem cine sunt ei şi cine-s inamicii lor. Şi de ce se întâlnesc, sanchi, „în secret”, dar totuşi, în exclusivitate, la RTV, trustul controlat de cel care a „condus şedinţa” de la Belgrad.

Întâlnirea a fost semnalul unei alianţe vindicative asupra celor pe care ei îi numesc „oamenii lui Soros”, şi a lui Kovesi, cea care a fost colaboratoarea cea mai apropiată a ambasadei SUA şi a lui Sebi Ghiţă, cu care a întocmit strategii şi tactici de distrugere a celorlalţi în afară de el. Prin acest concept de gaşcă a „societăţii deschise”, soroşiste, se înţelege chiar acei care au sprijinit şi sprijină tot ce-a făcut DNA-ul şi serviciile secrete, numitul Binom, desfiinţat de CCR şi de către actualul preşedinte Iohannis în perfectă înţelegere cu actualul director al SRI: Instrumentările împotriva politicienilor sau a lor personal. Şi, da, prin nenumărate metode abuzive, martori cu multiple identităţi, stenograme falsificate şi dosare direcţionate, ordine ale SRI-ului şi ale şefilor lor supremi. Toate astea programate dintr-un centru de comandă din care, atenţie, absolut toţi cei de mai sus au făcut parte activă.

Alianţa de la Belgrad l-a identificat pe Soros ca pe un „remote but real enemy”, deşi cei care au făcut exclusiv jocurile pe aceste meleaguri politice au fost cei din Departamentul de Stat American şi CIA. Hai şi Bruxelles-ul, francezii, nemţii şi austriecii… în nici un caz Soros prin finanţarea ONG-urilor „care vor deţine puterea in România”. Traian Băsescu a spus într-o declaraţie replică la şeful Comisiei de supraveghere a SIE de-atunci: „asta cu Soros este o prostie”. Acest lucru este susţinut şi de către fosta şefă a fundaţiei Soros, fostă consilieră de drept a preşedintelui Băsescu, europarlamentara Renate Weber. Una dintre cele mai reputate adversare ale amestecului serviciilor secrete în Justiţie.

De ce a devenit Soros inamicul public nr. 1 în toate discursurile foştilor colaboratori ai vechii şi Noii Securităţi!?

Pentru un simplu şi banal motiv: nimeni nu-şi permite, în ţara în care filoamericanismul atinsese cote de 80% favorabilitate, să facă din SUA un duşman în discursul public. Aşa cum mărturisea unul dintre israelienii care l-au transformat pe „inamicul Soros” în punctul forte al campaniei electorale a lui Victor Orban, Arthur Finkelstein (mort în 2017), şi cel care a trecut şi pe la PNL în campania din 2008: Soros este o plăsmuire care merge. Este duşmanul perfect în imaginarul colectiv.

Bunăoară, la întrebarea oricărui conspiraţionist nou venit: „Cine-i duşmanul?” şi „Cine ne face pe noi, patrioţii?”, răspunsul cel mai potrivit era duşmanul lui Trump şi în general al conservatorilor din toată lumea: Soros. George Soros.

Băieţii au nevoie de „o cauză” când îi scoate cineva de la ţeavă. Când duduia conducea la ANRP, cu cocoşi, cu olteni, coldeeni şi alţi băsescieni, dar şi cu americanii la conducerea Fondului Proprietatea (fostul ambasador Gitenstein a fost şeful F.P. numit în 2013) nu se auzea în media mogulescă nici o ştire despre George Soros. George a devenit „persona non grata”, fix ca în anii '90, după principiul: Nici o sursă de finanţare a „străinătăţii” nu este curată. „S-a găsit dolari la Peneţeu” revine sub o formă mai credibilă şi mai mondialistă: Soros – Imigraţie – LGBTQ – Musulmani versus Noi înşine – securiştii patrioţi – Familie tradiţională – Resursele noastre numai ale noastre. Altfel spus: Noi, cei care nu ne vindem ţara în timp ce-o furăm.

Azi, tot ce mişcă, Cioloş, Timmermans, USR , Coldea, Prună, ONG-uri, este „plătit de Soros”.

Mogulii cei noi (cei vechi sunt la închisoare, anihilaţi total prin dosare de şefii celor noi, sau băgaţi în pământ, dacă ne gândim la Dinu Patriciu şi la celebra cimilitură prezidenţială înlăcrimată: „Să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu!”) s-au simţit folosiţi şi aruncaţi în închisorile româneşti, sub coordonarea mai mult sau mai puţin discretă a ambasadei SUA, în războiul pe care eu îl numesc de ani de zile „Partid versus Securitate”, şi pe care Traian Băsescu l-a coordonat timp de două mandate, ca un om care a lucrat şi pentru Partid şi pentru Securitate. Atât pentru cele noi, cât şi pentru cele vechi (vezi document, poziţia 19).

Sebi Ghiţă este fugit în Serbia printr-o evidentă conivenţă a serviciilor secrete

dintre cele două ţări, „foste prietene” (doar amatorii în ale informaţiei şi analfabeţii jurnalistici pot crede că „azilul politic” al lui Ghiţă poate fi altceva decât un „escape room” preparat într-un schimb amical între cele două „state paralele”) .

Ghiţă „Ploieşteanul” a fost, nici mai mult, nici mai puţin, pupilul şi partenerul de afaceri al fostului adjunct al SRI, pe linie logistică şi financiară, Gioni Popescu şi-al generalului Dumitru Zamfir, dar şi copilul de suflet al fostului preşedinte pesedist al CJ Prahova, Mircea Cozma, din familia cea mai căutată de către procurorii DNA.

Este „cel mai la vedere” dintre oamenii din imperiul afacerilor necontrolate de nimeni ale SRI, şi cel care susţinea despre Traian Băsescu că are înregistrări cu Kovesi şi Coldea de la Cotroceni, sau, despre care Traian Băsescu, la rându-i, spunea public că este cel mai mare şantajist din România. Ce-i drept, în domeniul IT, şi nu numai, nu-i stătea nimeni în faţă la vreo licitaţie pe bani publici (contracte de sute de milioane de euro). Sunt foarte multe mărturii despre ameninţările sau preluările în forţă ale consorţiilor lui Sebastian Ghiţă.

Iată ce spunea, „în numele ordinii constituţionale”, mogulul protejat de SRI, luni 11 martie, ora 10:38 seara, la RTV (televiziunea întemeiată după raptul de proprietate de la Realitatea TV petrecut într-o noapte, cu poliţie, mascaţi, badigarzi în faţa Casei Presei Libere, pe vremea când Sebi era intangibil, în numele Secţiei de Operaţiuni Clandestine, iar patronul Realităţii TV (acum pentru a patra oară încarcerat) era arestat de către DNA, pe baza unei casete audio de către viitorul patron al RTV, „wired on purpose”:

„Soros a furat România, Soros nenoroceşte România.”

„Olanda a furat şi a nenorocit România.”
„Europa este la remorca lui Soros.”
„Alegerile europene sunt între Timmermans, omul lui Soros, şi Webber, omul lui Soros.”
„Pentru aurul ala de la Roşia Montană, pe care Soros îl vrea de 30 ani, ne-a distrus vieţile.”
„Domnul Soros nu mai este domnul Soros, este un păienjeniş de ONG-uri inimaginabil.”
„Poate nu o să scăpăm de Soros toată viaţa, dar să ne luptăm trebuie.”
„USR este o organizaţie făcută să fure, să blocheze, să distrugă România. Se cheamă Uniunea Scufundaţi România.”

Iată o altă parte din predicatele sale, rostite în aceeaşi seară, la televiziunea la care, după spusele celei mai apropiate colaboratoare a fostului preşedinte, uneori îşi plătea salariile angajaţilor cu banii ceruţi de generalul Florian Coldea lui Cocoş, fostul soţ al Elenei Udrea, băiat pe care, azi, după peste un deceniu de colaborare portocalie cu Sistemul şi câţiva anişori de pârnaie, îl puteţi găsi la hotelul său din Dubai, dacă nu la o partidă de table în Monaco.

„Dacă le mai prindem pe străzi pe bandele #rezist cum i-am văzut astăzi la Ministerul Justiţiei s-ar putea să se întâlnească cu nişte cetăţeni de la Partidul Romania Unită care să le dea nişte şuturi în fund şi să îi trimitem acasă.

Că dacă poliţia nu-i trimite acasă o să-i trimitem noi. (...)
Dacă avem o lege şi o instituţie, o respectăm.
Nu se trezesc unii dintre noi să spargă geamurile, sau să îl bată pe ministru sau pe judecători.
Asta în curând se va termina.
Dacă poliţia nu-i ia de pe străzi, o să ne luăm la bătaie cu ei. (...)

Cum îi vom prinde pe străzi bătând vreun ministru, sărind pe gardurile parlamentului, distrugând instituţii, o să le dăm o mamă de bătaie să plece acasă să ne lase in pace.”

Dan Andronic, patronul EVZ/Capital, este cel care a fost consultantul politic al lui Tăriceanu şi al lui Traian Băsescu

Intermediar al mai multor puteri în stat şi cel care azi este justiţiabil pe rol, a întors armele împotriva „experimentului” după ce l-au arestat, se pare abuziv, în războiul dintre serviciile secrete, şi în timpul misiunii sale de consultant într-un dosar de retrocedări, drept pentru care, până aşteaptă sentinţa, a intrat în hora pe care, azi, milionarul Ghiţă o vrea sindicalizată.

Al treilea jucător, Cozmin Guşă, este pupilul generalului de Securitate, Iulian Vlad

Şi omul cu care, într-o zi, PSD-ul s-a trezit pricopsit ca secretar general al partidului, fără să-l cunoască nimeni personal. După ce acesta activase în trustul Intact la generalului Voiculescu, unde şi-a făcut bani frumoşi şi un duşman celebru, pe Marius Tucă, care-i declara război chiar în interiorul trustului. Este, ceea ce, în termeni de specialitate, se numeşte un individ din „divizia de fantome”.

El are în proprietate o televiziune falimentară, cu peste 60 de milioane de euro datorii la stat şi la privat, ţinută în insolvenţă prin acţiuni discrete ale unui stat pe care americanii îl numesc „deep state”. Şi, în care, ANAF-ul era condus de un fost ofiţer de Securitate ce coordona 250 de oameni detaşaţi de la SRI, sub guvernul Ponta, cel mai apropiat tovarăş al lui Sebastian Ghiţă, cel căruia guvernul nu-i refuza nimic, dar absolut nimic.

Televiziunea lui Maricel Păcuraru (condamnat la închisoare) şi Cozmin Guşă a fost preluată după următorul desfăşurător de forţe, dacă e să ne luăm după mărturiile lui Elan Schwartzenberg, fugit în Israel, a cărui cetăţenie este fără posibilitate de extrădare, şi cel căruia SOV i-a încredinţat televiziunea printr-un „contract de trustee”:

„După un an de investiţii, m-am trezit că lichidatorul m-a invitat la dumnealui şi mi-a spus «am nişte presiuni colosale din partea SRI, în mod special. Dacă nu le vei rezolva de urgenţă, voi fi nevoit să fac nişte lucruri regretabile». Nu am înţeles ce a vrut să spună la acea vreme, foarte curând au făcut o şedinţă a asociaţiei creditorilor. Şi de unde aveam creanţă majoritară şi controlam masa credală, m-am trezit că s-a dus în favoarea lui Guşă şi Păcuraru. Piperea mi-a spus că ce face doamna Moncea cu acest caz, judecătorul sindic numit la cazul Realitatea, nu există în manualul de avocatură. Guşă şi Păcuraru mi-au falsificat semnătura pe un act pentru a rezolva această preluare ostilă”, a acuzat Elan Schwartzenberg.

Iată ce spunea SOV despre actualul proprietar al televiziunii Realitatea:

„Guşă este un fel de peştişor, nu ştiu dacă ştiţi ce-nseamnă parazitul. În ocean se strecoară prin colţii rechinului un fel de peştişori mici care ciugulesc din colţii rechinului resturile. Ăsta este Guşă. Cu Voiculescu la început, cu Adrian Năstase, cu Băsescu, cu mine, acum îl ciuguleşte pe Vizer. Nici domnul Elan, nici domnul Guşă nu au fost proprietarii acestui trust, au fost bidoane folosite de mine ca să-mi protejez trustul de atacul furibund al Securităţii române.”

Numai că atacul Securităţii se desfăşura din două părţi.

La cererea foarte veche (din anii 2000), a americanilor, de a se ocupa de „creierul FNI”.

Operaţiunea „avionul lui Ghiţă-Kovesi pentru extrădarea lui Popa, capul FNI, din Indonezia”, a fost condusă personal de fostul Preşedinte care s-a implicat marinăreşte în coordonare şi discuţii telefonice cu preşedintele Indoneziei.

Pe scurt, războiul politic şi media este o „afacere militară”, în costume civile, război pe care puţini oameni pretinşi informaţi îl înţeleg în dimensiunea sa, de sub şi de deasupra apei.

Nimic de mirare într-o ţară cu cei mai mulţi agenţi plătiţi pe cap de locuitor din UE şi în ţara în care cuantumul pensiilor speciale sunt mai mari decât totalitatea pensiilor civile sau, în care, bugetul serviciilor secrete a crescut în ultimii 15 ani exponenţial depăşindu-l pe cel al Germaniei sau Franţei. 

Numai că „Il Capo del cartello di Belgrado”, Sebastian Ghiţă, cel care, in ianuarie 2016, infiinţa Gărzile lui Vlad Ţepeş conduse de luptătorul k1 Daniel Ghiţă, şi-a vomat frustrarea de a nu mai face jocurile în ţara in care s-a imbogăţit, într-o ameninţare directă cu bătăi de stradă şi într-o teorie conspirativă, repetată în buclă, preluată din ideologia războiului americano-american, Trump-Soros, sau cel european, maghiaro-maghiar, Orban-Soros, ce reprezintă partea vizibilă şi ideologică a violenţei mondiale, regurgitat şi la noi în ţară, de cel mai bogat fugitiv din sânul „comunităţii de informaţii”.

Vorba unui greu jurnalist francez specializat în Europa de Est: „Dragă, când e vorba de România este nevoie de analişti militari, nu de analişti politici...”

Citește și: