Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1931 vizualizări 15 iun 2019

Reprezentanţii Uniunii Europene, ai Statelor Unite şi ai Rusiei n-au invitat la masa deciziei, nici măcar n-au consultat tocmai România (care mai deţine şi preşedinţia Consiliului Uniunii Europene), ştiind bine de ce n-o fac: responsabilii de la Bucureşti, încă din 2001, au contribuit substanţial la moşirea personajului care urma să captureze Republica Moldova.

Până în ultimul moment Administraţia Prezidenţială şi Ministerul de Externe, SIE şi SRI au pariat pe mafiotul Plahotniuc, primele două mestecând sacâzul vorbelor goale şi îndemnând la… stabilitate.

Din motive strict electorale, Klaus Iohannis şi-a trimis ieri, la spartul târgului, consilierul, pe Bogdan Aurescu, când, la Chişinău, se derula ultimul act al crizei politice: ambasadorul Statelor Unite, Dereck J. Hogan, avusese la sediul Partidului Democrat din Moldova (PDM) discuţia de un sfert de oră cu Plahotniuc şi apropiaţii politici ai acestuia. Dialogul (monologul?) i-a oferit oligarhului „argumentul” final pentru a-şi retrage partidul în opoziţie şi prilejul de a dispărea din capitala Republicii Moldova, cu unul dintre cele câteva chartere care au decolat rapid.

Delegaţia condusă de Bogdan Aurescu a fost pusă în situaţia de a se umple de ridicol. La câteva ore însă, Administraţia Prezidenţială, printr-un comunicat triumfalist, încerca să acrediteze ideea că prezenţa delegaţiei ar fi rezolvat problemele.

Neobositul yesman Ludovic Orban s-a aripat şi el brusc: „Salutăm intervenţia decisivă a preşedintelui României, Klaus Iohannis, în soluţionarea paşnică a crizei de la Chişinău”.

Aceasta este, foarte pe scurt, istoria nefardată diplomatic a celui mai recent eşec al politicii externe a României. Unul usturător.

Citește și: