Adrian Onciu
Adrian Onciu
23151 vizualizări 26 oct 2018

Sala de conferinţe a Spitalului Jours Heureux din Bruxelles era pe jumătate goală, discursul lui Klaus despre viitorul UE fusese anunţat din timp, însă evenimentul stârnise un interes la fel de mare ca meciul de fotbal dintre Concordia Chiajna şi Dunărea Călăraşi. Europacienţii preferaseră să poştească în toaletă cele 90 de grame de canabis de contrabandă ascunse în chiloţi de trei delegaţi din Canada (trimişi de premierul Justin să facă lobby la Bruxelles pentru prostituţia intelectuală). Două blonde siliconate de la Serviciul de Protecţie şi Pază Psihiatrică încercaseră fără succes să-i mobilizeze pe demnitarii care ori nu auziseră de Klaus, ori îşi găsiseră alte treburi, ce nu sufereau amânare.

Mai cătrănit decât un neamţ obligat să urmărească zi de zi filmul Lista lui Schindler, liderul Statului Paralel fusese invitat în biroul preşedintelui Jean-Claude, unde doctorul luxemburghez se strădui să fie o gazdă perfectă. Scoase o sticlă de whisky DoubleWood de 17 ani (dintr-o firidă camuflată în spatele tabloului cu idolul său, K. Marx) şi îşi turnă cinci degete în cana de ceai. Avea mai puţin de un sfert de oră la dispoziţie pentru a-i ridica moralul lui Klaus, înainte de cuvântarea în plen.

Îl bătu pe umăr, amical, apoi îi trase o palmă după ceafă.

- Ce mai fac pacienţii noştri din Micul Pentagon? Toată admiraţia pentru ei, mi-au plăcut cum au boicotat, dă-i dracu' de nebuni, că am avut emoţii mari aici, la Bruxelles. Ia zi, te-ai pregătit, cum vezi tu viitorul UE?

Îi mai plesni o palmă după ceafă (gluma lui preferată!), apoi bău din cană până la fund. Stingher, ruşinat ca o măicuţă teleportată din greşeală direct la duşuri, în vestiarul Naţionalei de rugby, Klaus trase pe nas cele două doze de Viagra pe care purtătorul de cuvânt i le pusese în buzunarul de la pijamale. Medicamentul îşi făcu efectul imediat. Se ridică brusc, îl trânti la podea pe Jean-Claude şi îl strânse de gât cu ambele mâini.

- Cine eşti tu, băi papagalule, să ne judeci pe noi?!

Înspăimântat, doctorul nu avu putere să se opună. Se zbătu neputincios, până la ultima suflare.

Liderul Statului Paralel tresări şi deschise larg ochii. Spre ruşinea lui, aţipise în fotoliul foarte moale (din spumă poliuretanică şi spumă cu memorie). Preşedintele Jean-Claude îl lăsase intenţionat să moţăie, iar acum stătea la birou şi se uita la un film pentru adulţi, cu două europaciente din Ungaria blocate în lift. Le ştia bine pe cele două femei, erau din gaşca premierului Viktor, le montase camere video de supraveghere inclusiv în apartamentul unde locuiau împreună. Intenţiona să-l şantajeze pe Viktor cu dovezi clare despre evoluţia implacabilă de la tradiţionalismul maghiar retrograd, la lesbianismul progresist.

Până atunci, însă, trebuia să se asigure că trimisul Micului Pentagon la Bruxelles avea să-şi recite poezia fără sincope.

- Deci, cum mai stăm cu statul de drept, prietene?

Scos brutal din starea de reverie, Klaus tuşi în pumn şi îşi ridică gulerul de la pijamale.

- Stăm bine, îi răspunse. Statul de drept funcţionează, lupta anticorupţie merge înainte, în ciuda celor aflaţi, vremelnic, la cârma spitalului.

- Totuşi, încrederea pacienţilor în UE a scăzut dramatic. Ce se întâmplă acolo la voi, nu mai sunt eficiente tratamentele? Nu-şi mai fac efectul pastilele furnizate de ONG-uri şi multinaţionale?

La rândul său, Jean-Claude trase pe nas o linie de substanţe psihotrope presărate pe coperta romanului Hippie, de Paulo Coelho. Celebrul autor brazilian i-l trimisese cu autograf, alături de două joint-uri şi o fotografie alb-negru cu Secţia Electroşocuri a Spitalului Dias Felizes din Rio de Janeiro (unde romancierul fusese internat, în tinereţe, chiar de taică-su).

- Este decât vina preşedintelui Liviu şi a toantei de Viorica, îi spuse Klaus. Fără ăştia doi, pacienţii noştri ar iubi UE la fel de tare precum te iubesc eu, dragă Jean-Claude.

Şi ca să-i demonstreze că nu erau doar vorbe la fel de goale ca cele din discursurile oficiale, Klaus îl sărută pe preşedinte, lăsându-i pe buze un parfum greu, de crap la grătar cu mujdei de usturoi. Doctorul Jean rămase o clipă interzis. Nu ştia ce să mai creadă, dacă bărbatul juca teatru cu un scop ascuns sau pur şi simplu, îşi bătea joc de el. Ar fi vrut să-i răspundă printr-un gest la fel de intim, însă fu întrerupt de prim-vicele Frans, care intrase fără să bată la uşă.

Îl îmbrăţişă pe Klaus protocolar şi-i şopti, la ureche, s-o şteargă rapid din încăpere. Avea de discutat chestiuni importante cu Jean-Claude, interveniseră o serie de evenimente pe plan extern şi urmările se anunţau a fi explozive.

Când Klaus închise uşa pe dinafară, Frans îşi puse un pahar de whisky şi îl dădu peste cap fără să clipească.

- E groasă, fratele meu!

Jean îl privi îngrijorat.

- Da' ce s-a întâmplat?!

- În urmă cu fix... 13 minute, în Ambasada României la Bruxelles a intrat procurorul general Augustin.

- Aha... Şi?

- Am senzaţia ca va ieşi de-acolo pe bucăţi, tranşat, după modelul jurnalistului saudit Jamal.

Doctorul Jean înghiţi în sec, mărul lui Adam îi culisă iute, ca o mărgică din mătăniile prinţului Mohammed. Luă sticla de pe birou şi trase un gât.

- Crezi că românii au medic legist la ambasadă sau îl tranşează vreun amator cu drujba? De pildă, doctorul Tudorel...

Prim-vicele Frans îşi verifică ceasul.

- Lasă asta. Hai să mergem în sala mare, vorbeşte Klaus. Apropo, ştie ce să spună?

Doctorul Jean izbucni în râs şi îi trase un ghiont colegului său, înainte de-a ieşi din birou.

În faţa unei asistenţe plictisite, preocupate îndeosebi de mesajele postate pe reţeaua Madbook, liderul Statului Paralel din România avu un discurs foarte scurt.

- Dragi europacienţi, viziunea spitalului nostru asupra viitorului UE coincide în proporţie de sută la sută cu viziunea preşedintelui Jean-Claude. Ce va fi bine pentru el, va fi bine şi pentru noi. Vă mulţumesc şi de pe 1 ianuarie 2019, vă aştept în Bucureşti, cu ajutorul lui Dumnezeu - ahh!, scuze pentru minorităţile musulmane, atee şi transsexuale. Vom prelua preşedinţia spitalului din Bruxelles, deci cu siguranţă, va fi loc de multă panaramă. Te iubesc, UE!

(va urma)

 

Citește și: