Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2732 vizualizări 15 feb 2018

Dată fiind aparenţa în temă a unui joc de-a şoarecele şi pisica, de câteva luni bune, de când Toader duce pe toată lumea cu zăhărelul, pe sistem, „Sunt gata, am luat o decizie, şi o să v-o comunic eu, eventual pe 31 decembrie, dacă nu pe-ntâi, la ciorba de potroace…”, mi se pare un demers neserios.

De exemplu, astăzi, ne-a vorbit despre vizita sa în Japonia şi ne-a mai spus că va prezenta raportul despre Parchete. Totodată a bătut, subţire, obrazul politicului, precum că-l cam împinge de la spate.

Dacă tot o fi ajuns omul la o concluzie, bună, rea, „Tudorele, fă ceva!”, cum ar spune liderul opiniilor pesediste, Codrin Ştefănescu, ca să ştim şi noi cum devine situaţia. Cine se face vinovat. De ce se face vinovat. Cum se face vinovat. Ca să ne liniştim, Dumnezeului, odată, să mergem mai departe cu guvernarea, cu programul, cu măsurile, că uite-acum se face martie, şi se face Congresul extraordinar PSD, se votează alt program, şi mai mare şi mai frumos, şi o susţinere direct proporţională, pentru liderul Dragnea, şi habar n-avem ce ni se-ntâmplă şi ce ne-a lovit… 

Din festival/carnaval am înţeles că, fiecare are „dreptatea” lui: unii se luptă, cu toate armele lor – destule scăpate din mâna legii - împotriva corupţiei; alţii se luptă şi ei cu soarta crudă, colaborând cu procurorii, turnându-şi vechii tovarăşi din postura de martor protejat, ca, după asta, să se dea singuri în gât, dintr-un soi de disperare, complicând şi mai mult lucrurile.

Doar n-o să ne facem că nu pricepem: la DNA Prahova, mânăria s-a făcut mână-n mână – politician corupt, cu procuror lipsit de profesionalism şi decenţă.

Iar Prahova, aproape sigur, nu constituie o excepţie din acest punct de vedere.

Pe cale de consecinţă, aplicarea unui atare sistem de lucru, inculpat-procuror, naşte, de bună seamă, controverse. E cuşer o astfel de relaţie? E legală?

O colaborare inculpat-procuror se-ntâmplă peste tot, în lume. Dar o plantare de probe este perfect ilegală. O turnătorie se acceptă, dar o şantajare a inculpatului, sau invers, se pedepseşte. Şi tot aşa, până când, negociate, interesele „taberelor” se întrepătrund, atât de mult, încât se transformă într-un melanj toxic pentru o întreagă Justiţie.

Întrebarea care se pune, de aici mai departe, este dacă, la vârful DNA, „procedurile” erau cunoscute şi acceptate – şi nu vorbim aici doar de abjecţia „miticului” Portocală, ci de un mod de lucru la limita legii, cu urme de-a stânga şi de-a dreapta sa; dacă, şi mai departe, vorbim de neglijenţă sau de abuz în serviciu, de neimplicare şi de „orbul găinii”.

Ei bine, bănuind că raportul lui Tudorel Toader vorbeşte, argumentat şi edificat despre toate acestea, aş îndrăzni să-ntreb: de ce nu este discutat, analizat, dat publicităţii?

De ce, în virtutea acestuia, guvernul, în solidar cu ministrul de resort, nu-şi asumă răspunderea de a cere, sau nu, revocarea şefei DNA?!

De ce nu se rupe pisica, într-un fel sau altul?

Există ceva, dincolo de toate, despre care n-avem voie să aflăm, să ştim, să cunoaştem?

OK! Dar asumaţi şi treceţi mai departe!

P.S. Până una-alta, Tudorel a făcut ceva: a tras o linie între el şi PSD.

Citește și: