17 vizualizări 10 feb 2009

Guvernul Boc are o filozofie anticriză unică în lume, bazată pe subvenţionarea cu optimism şi voie bună a oricărei situaţii dificile. Adriean Videanu, ministrul Economiei, a explicat clar: „Există şi o altă dimensiune a crizei, dimensiunea psihologică, manifestată prin atitudinea defetistă pe care o manifestăm tot timpul.“ Corect. Ce poţi să faci repede cu cei 4,4 milioane de români îngrijoraţi, care au rate la bănci, dintre care 1,5 milioane au rate la două bănci? Le măreşti pensiile, salariile, reduci CAS-ul ca să le „conservi“ locurile de muncă? Deja s-a stabilit că nu se poate. Le vorbeşti urât, ca să-i deprimi cu avertismente? Nu, îi distrezi, îi trimiţi în vacanţă. Astfel, azi, pe masa Executivului, va ajunge un proiect al Elenei Udrea care prevede acordarea de tichete de vacanţă angajaţilor. Deocamdată nu se ştie ce fel de turism vor face angajaţii. Variante sunt multe, de la turismul ecumenic, în cadrul căruia te rogi să ia foc arhiva băncii, la turismul balnear din Bucureşti. Ce se ştie e faptul că actul normativ, dacă va fi aprobat, va înghiţi 0,35 la sută din PIB, adică mult mai mult decât cercetătorii ăia care tulbură liniştea publică în Piaţa Victoriei. Dar problema nu sunt banii în sine. Problema e că vacanţele anticriză ale doamnei Udrea sunt unul din puţinele lucruri concrete făcute de Guvern. De exemplu, ieri, Emil Boc s-a dus la Mioveni, uzina Dacia fiind principala „fabrică“ de valută a ţării datorită exporturilor.

Acolo, oamenii l-au întrebat lucruri concrete, de genul cât va fi taxa auto. Premierul Minune a răspuns la fel de precis ca Adi, Copilul Problemă al manelelor.

Studiem, vedem, ca să protejăm şi industria noastră auto, dar şi să respectăm normele UE. Atunci, dacă nu ştii nimic precis, de ce mai consumi benzina pe criza asta până la Mioveni? Culmea e că şi în alte domenii sensibile e la fel. De exemplu, în campania electorală s-a prezentat cu indignare faptul că, între 2006 şi 2008, în administraţia publică şi apărare s-au angajat nu mai puţin de 44.000 de persoane. Acum, în loc să se stabilească unde sunt prea mulţi, unde sunt prea puţini, Guvernul s-a blocat în discuţii despre sporuri şi ore suplimentare cu sindicatele. Preşedinţia are un buget cu 50 la sută mai mare, poate că e necesar, dar nu se spune nimic de siguranţa naţională, de serviciile secrete, de disponibilizarea unor spioni dintre ăia care caută armele furate. Cu bugetul lor e mai greu, mai ales că serviciile au încă dreptul să desfăşoare activităţi economice proprii. În aceste condiţii, de tratat criza cu tichetele lui Udrea, ajungi la o concluzie simplă. Rareş Niculescu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, care s-a bătut la Cluj pe ritm de „Şapte lanţuri şi-o cătuşă/ M-a ţinut legat de uşă/ Şi de uşă şi de pat/ C-aşa mi-a fost mie dat“, era în misiune de serviciu.

Citește și: