Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
6927 vizualizări 16 mar 2016

Până azi ne-a fost! Am devenit o minoritate profund discriminată, nişte paria (buni de înfipţi în pari).

Legea antifumat nr. 15/2016, după care s-ar putea face un reuşit scenariu de desen animat – un fumetto – ne scoate de peste tot: din taxiuri, din baruri, din restaurante, din propriile birouri, te miri de unde. Nu se mai poate palma nimic, nicăieri. Doar acasă, cu lumina stinsă, riscând să te dibuie vecinul de peste drum şi să cheme pompierii. Vorba gândacilor din reclamă - nu ne omoară, dar ne deranjează.

Cu iniţiatorii legii nu te joci, i-ar fi smuls şi lui Churchill trabucul din gură.

În fond, de ce se tem legislativii? De nişte făpturi fumegânde (noi), posesori a ceea ce dicţionarul descrie ca ”sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept”.

Dacă mă gândesc că până şi mangustele cu dungi subţiri sau posumii Leadbeater sunt ocrotiţi de lege, n-am de ales: trebuie să înfiinţez o Asociaţie pentru Protecţia Fumătorilor. Cu care, după ce o transformăm în partid politic şi obţinem majoritatea în Parlament, iniţiem Legea antinefumat nr.16/2016.

Citește și: