Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
24339 vizualizări 12 aug 2013

Preşedintele Băsescu reacţioneză diferit la caniculă. Anul trecut, cam pe vremea asta, nici prin gând nu-i trecea să le zică ceva de dulce lui Viktor Orban şi talibanilor separatişti maghiari, care l-au  servit la referendum ca să capete titlul de preşedinte Masăverde.

Acum, tot căldură mare, preşedintele Faţăverso – sau, în varianta populară, Faţăvercea – dă-i şi luptă cu politicienii maghiari. Faţăvercea se autointitulează, nici mai mult, nici mai puţin decât „lider regional al luptei anti Budapesta” şi îi îndeamnă pe românii ardeleni să-l ia cu huo şi fluierături pe premierul Orban.

Aberaţie după aberaţie.

UE încă nu s-a desfiinţat. Problemele regionale interstate, ca, de altfel,  şi probleme interne ale unor state (vezi suspendarea preşedintelui în România) se soluţionează la Bruxelles, nu la Bucureşti sau Budapesta. Şi T. Băsescu ştie asta foarte bine.

Un preşedinte nu îşi îndeamnă concetăţenii în nicio situaţie să huiduie un şef de guvern străin. Dacă e o problemă cu vizitele lui V. Orban în Ardeal, atunci ea trebuie soluţionată pe cale politică şi diplomatică. Dacă nu, nu.

Fluierăturile şi huiduielile sunt în fişa postului de şef de peluză,  nu de şef de stat.

Dar de ce i s-a înverzit brusc românismul dlui Băsescu?

Pentru că Gigi Becali e la răcoare, C.V. Tudor a ajuns pe centura politicii,  iar Crin Antonescu a lăsat-o mai moale cu naţionalismele agresive,  căci tocmai fuse în vizită în USA.

Cu instinctul său de rozător politic, T. Băsescu simte gaura creată şi se înfige în ea, să mai adune nişte voturi de la românaşii urâtori de bozgori. Ce-o face cu ele, în afară de a i le injecta, poate, dlui Tolomac de la Mişcarea Populară, nu ştiu.

Că extremiştii unguri sunt obraznici, vede toată lumea. Întrebarea însă nu este cum să fie reduşi la tăcere, ci cum să fie lăsaţi să vorbească singuri ca televizorul.

Minoritatea maghiară, ca de altfel toate minorităţile, e tratată exemplar în România, mesajele apocaliptice gen Tokes despre discriminare nu mişcă pe nimeni. Şi atunci, care e zona sensibilă unde propaganda autonomistă poate să aibă efect?

Maghiarii sau secuii din România care ţipă după autonomie vor, de fapt, să  nu mai trăiască sub regimul de putere de la Bucureşti.

Dar nu există destui români din România care părăsesc  această ţară şi se duc să trăiască şi să muncească sub guvernele altor state, aruncând şi o înjurătură sau un scuipat în urmă când se urcă în autocar sau în avion?  Astfel, ei îşi proclamă autonomia în chip individual faţă de puterea de la Bucureşti şi nu are nimeni dreptul să-i împiedice s-o facă.

Prin urmare, cred că replica eficientă la discursurile unor Vona Gabor, Laszlo Tokes,  Viktor Orban şi alţii ca ei nu sunt declaraţiile politice „tari”, belicoase, dar civilizarea economică, socială, politică, infrastructurală a României, ridicarea nivelului de viaţă şi muncă din ţară spre cote europene. Or, asta e mult mai greu decât „leadershipul punerii la punct a Budapestei”.

Când va scădea numărul românilor dornici să se „autonomizeze” prin străinătăţi, atunci va seca şi apa de la moara grofilor radicalismului unguresc.

Citește și: