Florin NEGRUŢIU
Florin NEGRUŢIU
10544 vizualizări 5 mai 2014

De dimineaţă, m-am trezit cu inima strânsă. „Dacă am intrat în război în timp ce dormeam?” Am dat drumul la televizor şi mi-am pus puşca-n cui: „Nu-i război, doar au dat ăştia din nou foc la ţară”.

Suntem atât de obişnuiţi cu aberaţia, cu anormalul, cu demenţa, că nici nu mai sărim să stingem focul. Răul s-a banalizat atât de tare, încât ni se pare firesc ca preşedintele şi premierul să dea foc la ţară. Dacă nici ei, reprezentanţii legitimi ai poporului, n-au privilegiul să aprindă primii chibritul, atunci cine să-l aibă? Eu? Dumneavoastră?

Un preşedinte căruia i se rupe de Constituţie şi un premier căruia i se rupe în general de orice n-are legătură cu propria persoană au ocupat, cu complicitatea televiziunilor, spaţiul public. Sperie şi liniştesc poporul cu războaie şi catastrofe la o depărtare de o frază, cu o iresponsabilitate cu luciri de nebunie. Se ameninţă cu puşcăria şi cu casa de nebuni. Ajungi să te întrebi privindu-i oră de oră la televizor cine e invitatul: moderatorul sau politicianul? Te îngrozeşti gândindu-te ce s-ar întâmpla dacă România ar fi cu adevărat sub ameninţarea unui război. Vocea Rusiei bagă băţul prin gard: N-aţi rezista nici 30 de minute! Ruşii sunt generoşi: 30 de minute e mult – pe noi nici nu trebuie să ne atace nimeni, că ne rezolvăm noi singuri.

Adevărul este că România a fost ocupată de multă vreme de nişte huligani. E ca atunci când în autobuz se suie câţiva golani care se înjură, vorbesc tare şi le dau brânci celor din jur. Lumea jenată îşi întoarce privirea, oamenii de bun simţ coboară la prima sau îndură, protestând în gând. Lentoare, lipsă de spirit civic, laşitate – spuneţi-i cum vreţi stării vegetative care a permis unui grup de derbedei să ocupe scaunele din faţă şi să scuipe seminţe în capul tuturor.

Şi apoi cine să-i sancţioneze? În presă nu vedem decât o mână de ciomăgari şi de lătrăi care zi de zi omoară bunul simţ. În zona civică nu vedem decât activişti politici. În spaţiul cultural nu vedem decât noi şi noi exemple de complicităţi şi partizanate jenante, de „glorii” care se bucură de bacşişul de la partid. Cu siguranţă există şi altfel de oameni în orice domeniu, oriunde vreţi dumneavoastră. Şi cu siguranţă sunt mai mulţi decât derbedeii. Dar aceştia, jenaţi, întorc capul în altă parte: fie pleacă din ţară, fie îşi creează o lume a lor. Cum ţării i se rupe de ei, şi lor li se rupe de tot ce înseamnă viaţă socială, după cum am scris aici.

Unii vor spune că e campanie electorală şi că peste tot e aşa. Nu e aşa. Am mai văzut campanii electorale şi la alţii, cu atacuri dure între adversari. N-am văzut însă o campanie prezidenţială atât de primitivă, care pare să se adreseze exclusiv unui popor de babuini. Şi dacă există totuşi o logică în această nebunie, poate că tocmai aceasta este: babuinii să vină la vot, ceilalţi să coboare la prima.
Mulţi vor fi surprinşi însă când pe 25 mai nu vor găsi pe liste nici numele lui Victor Ponta, nici numele Elenei Udrea, nici măcar numele lui Traian Băsescu.

În ceea ce mă priveşte, voi merge la vot şi voi recurge la protestul surd al unui cetăţean care se încăpăţânează să existe: voi pune ştampila pe spaţiul alb din jurul căsuţelor în care se ascund triburile care au transformat România într-un câmp de război.

 

Citește și: