14 vizualizări 4 dec 2009

Preşedintele României nu trebuie să fie laureat al premiului Nobel pentru economie. Nu este obligat să fie nici pe lista scurtă a juriului, nici pe cea lungă. Nu trebuie nici măcar să fi dat mâna cu cineva care a luat premiul sau cu vreo rudă a unui vecin care a văzut poza acestuia într-un ziar.

Preşedintele României nu poate mări pensii, nu poate scădea taxe şi impozite, nu poate construi locuinţe în mediul rural şi nici nu poate fiscaliza agricultura. Preşedintele nu poate scădea dobânda la bancă, nici măcar dacă îi roagă frumos pe bancheri, şi nici nu poate ieftini mâncarea. Asta este treaba Guvernului, oricare ar fi el, cu susţinerea Parlamentului.

Preşedintele poate prezenta o viziune. Punerea ei în practică însă nu mai depinde de el. El poate desemna un premier, dar dacă acel guvern cade sau devine minoritar, viziunea devine în mod oficial poveste la gura urnei de votare.

Atât Geoană, cât şi Băsescu au ţinut însă morţiş să prezinte electoratului fanteziile lor economice, deşi nici unul dintre ei nu are cum să fie credibil pe această temă.

Candidatul Geoană a vorbit, cu o lejeritate alarmantă, despre micşorarea taxelor şi a impozitelor, fără a explica, pe înţelesul tuturor, cum poate un stat care se împrumută pentru a nu intra în incapacitate de plată să renunţe la o parte dintre veniturile sale, care sunt oricum prea mici, şi ca bani, şi ca pondere în economie (circa 31% din PIB, în condiţiile în care media UE e de 44%).

Candidatul Băsescu a lăudat neimpozitarea profitului reinvestit, măsură propusă şi promisă din ianuarie şi aprobată abia acum. Practic, a lăudat o măsură al cărei efect va fi aproape de zero. Dacă ar fi intrat în vigoare în ianuarie, patronii nu ar fi plătit impozit pentru profiturile bunicele din 2008. Cum măsura va fi aplicată anul viitor, ea va lua în calcul rezultatele financiare dezastruoase de anul acesta.

Lista de gafe a fost completată de Băsescu arătând cu degetul la Geoană pentru că acesta nu ştie cât e dobânda la bănci, adică 8-10% cum spune actualul preşedinte, când ea este de fapt de 15-20%, pe principiul "râde ciob de oală spartă".

Geoană nu s-a lăsat nici el mai prejos şi a promis poporului locuri de muncă (de trei ori), de parcă "locuri de muncă" ar fi denumirea dintr-o altă limbă a unei plante pe care o cultivi, o uzi, o dai cu insecticid şi apoi o smulgi pentru a o arăta vecinilor. Preşedintele nu poate crea locuri de muncă. Economia, da. Dar numai dacă o lasă statul sau, mai bine, dacă o şi ajută, prin investiţii. Cum Geoană spune că nu va da afară bugetari, fie le va scădea salariile, fie nu va avea bani pentru investiţiile care ar putea crea locuri de muncă.

Dacă partea vorbită a discursurilor a creat amuzament, partea mută, adică acele lucruri pe care nici unul dintre cei doi nu le-a spus, este în măsură să ne şteargă orice urmă de zâmbet de pe feţe. Este vorba despre datoria publică, falimentul statului, scumpirea vieţii, lipsa infrastructurii de bază sau pierderea investiţiilor.

Veniţi cu temele nefăcute şi cu discursuri eliptice, dar convinşi că pot fi credibili, cei doi candidaţi au părăsit scena confruntării în aceeaşi calitate pe care o aveau înainte de acest duel: de înfrânţi. În egală măsură.

Citește și: