Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
32393 vizualizări 23 ian 2012

Anatol Baconschi a făcut pe vremuri o excepţională antologie de poezie a secolului XX, pe care am răscitit-o până la jerpelire. Literatura bună îmi înmoaie sufletul, aşa că m-am uitat cu toată bunăvoinţa la fiul lui A.E. Baconschi, nu numai pentru că un român, ministru de Externe, vorbea în faţa "cotoşmanilor" superputernici şi deloc îngăduitori ai Trilateralei Washington-Paris-Tokyo.

Am încremenit. Era prima dată când luam contact cu discursul lemnos al acestui domn, de un anticomunism rigid şi anacronic, rostit într-o engleză constipată pentru un şef al diplomaţiei. A fost singurul vorbitor tratat cu o tăcere nepăsătoare, fără aplauze, jenantă pentru mine. Nu şi pentru el.

T. Baconschi a făcut apoi de nenumărate ori proba imposturii sale agresive, ajungând până la ameninţări de gang adresate Franţei şi Germaniei, asezonate cu complimente linguale pentru colega lui intelectuală Elena Udrea şi promisiuni de a găbji voturi prin corespondenţă pentru PDL, aşa cum a făcut la Paris. Am infinit mai mult respect pentru orice protestatar amărât care îşi agită mica lui pancartă meşterită în casă, cu greşeli gramaticale, decât pentru acest pompous ass, cur pictat, arivist de doi bani, demn reprezentant al mahalalei intelectuale.

Cazul lui este însă simptomatic pentru boala Băsescu - Boc. În loc să fie numit la Externe tânărul şi înzestratul diplomat profesionist Bogdan Aurescu, artizanul victoriei României în conflictul cu Ucraina pentru platoul continental al Mării Negre, a fost înscăunat în ultimul moment Baconschi, din ordinul lui Băsescu, fără ca PDL să aibă vreun cuvânt de spus. Puţin i-a păsat lui T. Băsescu că diletantul îngâmfat urma să nenorocească politica externă a României uneori mai rău decât el însuşi - ca împuitor fruntaş de voturi, Baconschi trebuia răsplătit.

Acum, acelaşi Băsescu, în deruta lui cinică şi megalomană şi -a închipuit că va da satisfacţie străzii aruncându-i ciozvârta Baconschi. Prin urmare, i-a ordonat lui Boc să-l dea afară pe loc, prin telefonul mobil, în vreme ce acesta reprezenta România într-o întâlnire cu omologi la Bruxelles. Din nou, T. Băsescu şi-a bătut joc de prestigiul extern al ţării, că aşa a avut el chef. Acest comportament e unul dintre multele motive pentru care l-am numit, şi o repet, pe T. Băsescu scelerat iresponsabil.

Aruncarea pe scări a lui Baconschi nu interesează pe nimeni. Ea nu dovedeşte decât că PDL este în continuare inventarul moale al lui Băsescu. Ceea ce va duce, mai devreme sau mai târziu în acest an, la o înfrângere catastrofală prin vot a PDL, posibil neintrare în Parlament. Or, asta e rău şi periculos nu numai pentru PDL. Colapsul unui partid mare, principal partid de guvernământ, face o gaură de proporţii în peisajul politic prin care pot intra felurite jivine. În 2000, prăbuşirea PNŢCD din vârf în fundul gropii a lăsat loc pentru o ciurdă de peremişti în Parlament şi pentru CV Tudor în turul doi al prezidenţialelor.

Acum, prăbuşirea PDL poate face loc stafiilor violete ale partidului OTV în cap cu şocâtele lor înaripat. Dar cine să se gândească la asemenea consecinţe pentru România, T. Băsescu?

De fapt, în clipa de faţă, nu mai contează miniştrii, guvernul, opoziţia, Boc, Antonescu, Ponta, totul se reduce la o relaţie simplă şi sumbră: Băsescu şi poporul.

Tot aşa cum Ceauşescu a ajuns să se confrunte finalmente cu cei care au scandat Ceauşescu şi poporul! ani în şir, T. Băsescu se află acum faţă în faţă cu poporul cu care şi-a declarat reciproc iubirea de atâtea ori. Şi sumbru mi se pare faptul că nu-l văd pe T. Băsescu cedând.

Citește și: