Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
23789 vizualizări 20 mai 2015

Un marinar cu sânge rece care joacă poker la cacealma cu ţara – asta am gândit despre Traian Băsescu în anumite momente ale campaniei electorale. Am reacţionat prompt şi apăsat la toate derapajele lui iraţionale, la ieşirile necontrolate pe care apoi le dregea, sau nu, spunând spăsit: „A fost o eroare”. L-am considerat inconştient, iresponsabil, un pistolar al hazardului politic – dar nu l-am crezut corupt. Aveam ceva informaţii despre niscai afaceri duboioase ale domniei sale, dar ele păleau în faţa gigantismului corupţiei pesediste şi a hotărârii cu care Băsescu anunţa că va lupta cu ea pe viaţă şi pe moarte. Mi-e greu să uit calmul agresiv cu care a spus la televizor „O să-l lipesc pe Năstase de toţi pereţii, dacă vrea să ne batem în dosare”. Am viu în minte umorul ucigător cu care a numit Rafo-Jafo. Iar ca să fii în stare să le dai pesediştilor întâlnire „La ţepe, în Piaţa Victoriei!” trebuie să ai, credeam, cugetul curat ca argintul strecurat.   

Am citit de câteva ori tot ce s-a scris în legătură cu manevrele imobiliare ale lui Băsescu, nevenindu-mi să cred. Însă punând lucrurile cap la cap şi corelându-le logic, pentru mine rezultă cu claritate cel puţin trei lucruri:

1. Traian Băsescu a cumpărat locuinţa naţionalizată din str. Mihăileanu nr. 2 pe 4 februarie 2003. Termenul limită legal pentru depunerea cererilor de retrocedare a imobilelor naţionalizate către cei păgubiţi era 31 martie 2003. Prin urmare, Băsescu a cumpărat casa din Mihăileanu 2 când în toată capitala nu se putea vinde nicio locuinţă naţionalizată: 4 februarie înseamnă aproape 2 luni înainte de 31 martie, data după care se puteau declanşa cumpărările. Achiziţia ilegală a casei a fost realizată de Băsescu cu ajutorul Administraţiei Fondului Imobiliar de la Primăria Capitalei, unde şef era nimeni altul decât dl Băsescu.

2. Primarul general Băsescu nu a locuit cu contract de închiriere în casa din Mihăileanu 2 decât 3 luni. Potrivit Legii 112,  ar fi trebuit să locuiască cel puţin 1 an pentru a avea dreptul s-o cumpere. Şi totuşi, după numai 3 luni, a cumpărat-o.

3. Pe 12 noiembrie 2002, Traian Băsescu şi-a donat casa proprietate personală, în valoare de câteva sute de mii de euro, din zona Otopeni-Băneasa, fiicei sale. Deci, această casă a fost iniţial în proprietatea lui, după care a dat-o. Acest lucru interzice categoric cumpărarea de la stat a locuinţei din Mihăileanu 2 câteva luni mai târziu – normal: ai avut casă şi ai înstrăinat-o, statul nu-ţi vinde alta.

Numai un înapoiat mintal, un fan până la halucinaţie al lui Băsescu sau un şmenar imobiliar poate să nu ia în seamă aceste ilegalităţi flagrante. Traian Băsescu a încălcat legea repetat şi cu bună ştiinţă – ar fi culmea să presupunem că însuşi primarul capitalei nu ştia exact ce face. Şi, hai să zicem că a făcut-o presat de împrejurări, la un moment dat, dar de atunci au trecut doi ani şi dl Băsescu nici gând să-şi scoată mortul din casă, ba a intrat cu el în campania electorală.

Indiferent de rezultatul redeschiderii acum a dosarului Băsescu-Mihăileanu 2, va rămâne o pată pentru Justiţia română închiderea acestui dosar vreme de 10 ani.
 

Citește și: