Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
29 vizualizări 20 ian 2011

Sunt atât de mulţi, că ar putea umple până la refuz o ţară de mărimea Lituaniei. Peste 5.012.400 răspândiţi în întreaga lume, din care 3.253.000 în Europa, potrivit datelor publicate de Organizaţia Românilor de Pretutindeni. De la ultima numărătoare însă, numărul emigranţilor români a crescut, sub presiunea sărăciei de acasă. Numai anul trecut, numărul celor plecaţi cu contract de muncă s-a triplat, comparativ cu 2009, iar câţi lucrează la negru nimeni nu ştie, Ministerul Muncii aproximând că ar fi trei sute de mii pe continentul european.

Dintre milioanele de români cu drepturi cetăţeneşti din diaspora (vorbitorii de română fără drepturi sunt contabilizaţi separat), la alegerile prezidenţiale din 2009 au participat doar 138.000, un record faţă de scrutinele anterioare, peste 70 la sută dintre aceştia votându-l pe Traian Băsescu. Supărarea pesediştilor pe conaţionalii din străinătate (care, de asemenea, preferaseră PDL la parlamentare şi europarlamentare) nu s-a stins nici după un an, Victor Ponta răbufnind, la înfiinţarea organizaţiei PSD Diaspora: "Noi nu l-am votat pe Traian Băsescu. L-au votat cei din diaspora şi a ieşit preşedinte. Votul lor a fost mai important decât al celor 11 milioane de români din ţară...". Dacă o sută de mii de oameni au decis cine va fi preşedintele României, cât şi unde se vor cântări opţiunile mai multora la alegerile viitoare? PDL speră că, şi de data aceasta, vor înclina de partea sa.

Ministrul de Externe, Theodor Baconschi, a repus în dezbatere publică proiectul Legii votului prin corespondenţă, vechi din 2007. Menirea acestuia este aceea de a le uşura cetăţenilor români din străinătate participarea la procesul electoral, oferindu-le posibilitatea să-şi trimită preferinţele în plic, după ce s-au înscris pe listele de alegători de la ambasade şi consulate. Se estimează că, astfel, numărul lor va creşte semnificativ, nemaifiind nevoiţi să bată drum lung până în oraşele unde sunt organizate secţiile de votare. Este o lege ce ar fi trebuit să funcţioneze deja, dacă partidele nu s-ar fi concentrat exclusiv pe poporul electoral din ţară.

Abia când stocul intern li se epuizează însă, îşi aduc aminte de marea rezervă din afară. PDL, favorit al diasporei în 2008, cu 46 la sută din sufragii, va încerca să-şi mărească scorul peste un an, mizând pe faptul că resentimentele acesteia faţă de guvernarea Băsescu-Boc s-au estompat ori nu există şi, chiar dacă sunt prea puţine colegii uninominale în străinătate, mai multe voturi venite de aici vor atârna mai greu în balanţa finală. Partidul de guvernământ îşi restructurează, de aceea, organizaţia pentru românii din afară, peste care a fost suveran până acum deputatul William Brânză.

Necesitatea de a controla mai bine teritoriul a determinat-o pe Anca Boagiu să propună spargerea organizaţiei în patru, ceea ce l-a făcut pe deputatul Brânză să o acuze de "ideologii cu interese meschine". PSD, care recunoaşte că încă mai are "o problemă" cu diaspora, a înfiinţat şi el o filială pentru aceasta, care va avea mult de lucru mai ales la alegerile prezidenţiale.

Dacă votul prin corespondenţă se va dovedi un succes la testul parlamentar din 2012, atunci îi vom vedea mai des pe candidaţii la preşedinţie făcându-şi campanie în comunităţile româneşti din Italia, Spania, Germania, Franţa, Canada ori SUA, care ar putea desemna învingătorul.

Cu siguranţă, niciun candidat nu-şi va mai putea permite să strige "Am câştigat!" până nu se vor număra cândva ignoratele voturi ale poporului din afară.

Citește și: