Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2741 vizualizări 1 mai 2011

Creştini, musulmani, mozaici, budişti, atei declaraţi îi scriu în continuare fostului Suveran Pontif: "Dragă Papă", "Iubite Karol", "Dragă Ioan Paul al II-lea", "Tăticuţule" sau pur şi simplu "Lolek". Oameni din toate colţurile lumii i se confesează, îi cer să se roage pentru ei.

Fapt fără precedent: în aprilie 2005, cele două milioane de suflete prezente la funeraliile Papei, au strigat într-un glas: "Santo, santo subito!". Prin urmare, la câteva zile după ce s-a urcat în Scaunul Apostolic, Benedict al XVI-lea a acordat dispensa pentru începerea procedurilor de beatificare, care altfel n-ar fi putut demara înainte de trecerea a cel puţin cinci ani. Întâi a fost desemnat un Postulator (avocat) al Cauzei, în persoana Monseniorului Slawomir Oder. Congregaţia Pentru Cauzele Sfinţilor l-a confirmat, autorizând - prin celebra formulă "Nulla osta" (Nimic împotrivă) - declanşarea unei sfinte birocraţii: culegerea de mărturii, cercetarea vieţii, sistematizarea operei. Prima etapă a cercetărilor s-a încheiat la sfârşitul lui 2009, când Benedict al XVI-lea l-a ridicat pe predecesorul său la rangul de Venerabil. În cea de-a doua etapă a procesului de beatificare, a trebuit să fie certificat semnul că Ioan Paul al II-lea se află în Paradis şi, de acolo, poate intercesiona pentru noi, pe lângă Tronul Ceresc. În scopul acesta trebuia identificată cel puţin o minune săvârşită în timpul vieţii sale. S-a ales o vindecare miraculoasă, pe care a examinat-o o comisie alcătuită din 7 teologi şi 5 medici. Odată minunea recunoscută oficial de către cardinalii Congregaţiei Pentru Cauzele Sfinţilor, Venerabilul Ioan Paul al II-lea a fost declarat Fericit, în cadrul Liturghiei Solemne oficiate astăzi, 1 mai, în Duminica Milostivirii Divine.

Urmând tipicul după care a fost beatificat, Ioan Paul al II-lea va fi sanctificat, după ce o altă minune săvârşită în timpul vieţii sale va fi probata şi recunoscuta şi se va oficia o altă Liturghie Solemnă.

Ceremonia beatificării lui Ioan Paul al II-lea coincide cu Ziua internaţională a muncii. Nu numai că fostul Papă a dedicat câteva enciclice muncii - Laborem Exercens (Munca omenească), în 1981, Sollicitudo rei socialis (Preocupare cu privire la problemele sociale), în 1987, precum şi Centesimus Annus (Anul 100), în 1991 -, dar le-a vorbit muncitorilor, înflăcărat, de nenumărate ori, amintindu-le că el însuşi a pornit în viaţă ca simplu lucrător într-o carieră de piatră şi subliniind dimensiunea sfântă a muncii: "Nu totdeauna munca este uşoară, plăcută, plină de satisfacţii. Uneori poate fi dură, neapreciată, neplătită cum se cuvine, ba chiar periculoasă. Trebuie, de aceea, să vă amintesc că orice muncă este o colaborare cu Dumnezeu pentru a perfecţiona natura creată de El, şi este un serviciu adus aproapelui. Trebuie, deci, să lucrăm cu dragoste şi din dragoste! Atunci vom fi mereu mulţumiţi şi senini şi, chiar dacă munca oboseşte, luând crucea împreună cu Isus Cristos vom căpăta curajul de a îndura oboseala..."

Citeşte şi

Barka

Karol şi Joseph, în America

"Cu totul al tău"

Lolek, Ioan Paul, Karol…

Cum să ne împrietenim cu Dumnezeu

Citește și: