Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
13 vizualizări 21 oct 2010

Este un supravieţuitor. Şi când a fost predestinat să cadă şi s-a prăvălit cu zgomot de oase, a zvâcnit din şezut, redobândindu-şi poziţia verticală, şi a mers mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. I-a luat, fără ezitare, locul lui Stolojan şi i-a scos din joc pe Iohannis, Croitoru şi Negoiţă, toţi mult mai bine cotaţi decât el. A guvernat orbeşte, într-o bezmetică goană după bani şi, când concetăţenii furioşi i-au strigat să plece, el s-a proptit mai tare în postura de bărbat al "măsurilor aspre, dar corecte". Şi, acum, când, laolaltă, se năpustesc asupra lui strada şi Parlamentul, el se va strecura afară din încercuire printre picioarele duşmanilor şi, cu figura încă şifonată, va ţine un discurs vitejesc, la televizor. Al câtelea Guvern Boc este acesta? Al cincilea sau al şaselea? Numărul lor arată de câte ori a fentat premierul Emil Boc decesul politic, ceea ce, pentru cineva care conduce Executivul de numai doi ani, este o performanţă. Singura, de altfel.

Pentru săptămâna viitoare, deznodământul deja se cunoaşte: moţiunea de cenzură nu va trece. Nici măcar Teo Trandafir, care a încălcat, surâzând, disciplina de partid la Legea pensiilor, nu crede că, de data asta, va mai vota cu Opoziţia. În ceea ce o priveşte, aceasta din urmă nu-şi face iluzii. Are nevoie de încă 30 de voturi şi nu ştie de unde să le scoată. Într-un ultim şi inutil efort, l-a lăsat pe hârşitul Adrian Năstase să negocieze cu parlamentarii minorităţilor, altele decât cea maghiară, fiindcă UDMR a obţinut de la guvern ce şi-a dorit, prin Legea Educaţiei, româna urmând să fie predată ca limbă străină în şcolile din Secuime. Toate Cabinetele de avarie pe care le fac şi le desfac PSD şi PNL, zilele acestea, sunt simple exerciţii de imaginaţie cu tema "Ce ar fi dacă...?". Faptul că se feresc să rostească numele unui premier comun este un semn că nu vor să cadă în ridicol. Majoritatea parlamentară, aşa subţire cum este, a prins vigoare şi, chiar de-ar demonstra zeci de mii de oameni în faţa Parlamentului, cum îşi doreşte Victor Ponta, e puţin probabil să se sperie şi să dea dovezi de slăbiciune la vot.

Solidaritatea taberei guvernamentale, până de curând ameninţată de nemulţumiri interne, trădări şi şantaje politice, s-a întărit nu doar fiindcă fiecare a primit ce a vrut (parlamentarii PDL, bani pentru colegii, UDMR, fonduri pentru şcoli şi drepturi culturale), ci şi pentru că acolo a reapărut lumina. O spune Marko Bela, comentând zvonurile că unii parlamentari ai Puterii ar trece de partea cealaltă: "Ar fi lipsit de logică pentru ei. Am trecut împreună prin partea cea mai grea, acum urmează partea de relansare economică". Aşadar, pentru guvernanţi greul a trecut. Acum, îşi permit să facă "din eroare" cadouri populaţiei (reducerea TVA la alimentele de bază şi neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei) şi, în deplină cunoştinţă de cauză, lor înşişi (eliminarea impozitului suplimentar pentru deţinerea mai multor locuinţe).

Optimismul le este insuflat şi întreţinut de guvern, care negociază cu FMI reducerea impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale pentru angajatori. Îndulcirea fiscală anunţată nu se împacă însă deloc cu aplicarea unor măsuri crunte, precum înjumătăţirea ajutoarelor pentru handicapaţi, ori meschine, ca impozitarea cupoanelor de reduceri, dar niciun ales al Puterii nu stă să le pună în balanţă. Pedeliştii sunt convinşi că ţara merge pe calea cea bună, vin zilele frumoase, chiar dacă, pentru populaţie, ele vor fi tot negre. În acest orizont distorsionat, Emil Boc se transformă din supravieţuitor în erou salvator şi, peste doi ani, va veni cu partidul să ceară, de la noi, recompensa.

Citește și: