Andrei Luca POPESCU
Andrei Luca POPESCU
11982 vizualizări 9 ian 2012

Că televiziunile româneşti au pierdut demult simţul conceptului de "breaking news" şi ne prezintă zi de zi şocuri clocite în redacţie, de tipul băsescianului "afară plouă", scrise cu majuscule pe fond galben, ne-am lămurit. E starea presei de azi, iar noi, "scribii", avem, la rându-ne, bubele noastre.

Premiera în cazul Mircea Lucescu este alta. Pentru prima oară, corifeii de serviciu din platouri şi reporterii marca "ce aţi simţit în acele momente" au avut şansa de a preaslăvi şi de a transmite non-ştiri îngrijorate despre un personaj care încă trăieşte. De obicei, în România asistăm la astfel de spectacole greţoase doar când o personalitate moare.

Am aflat astfel că reputatul antrenor de fotbal, ale cărui calităţi de tehnician sunt incontestabile, a fost până acum subevaluat: el nu este doar "un monument al fotbalului românesc", ci o comoară a culturii şi societăţii româneşti, un model pentru oricine are pretenţia că e român, ba chiar om.

Nu ştim cum am trăit până acum fără să tindem, ca rasă umană, către gena Lucescu, însă am aflat în acest weekend că, la un pas fiind de a-l pierde într-un stupid accident de circulaţie, era să ne ratăm ca naţie.

Un întreg mecanism de PR şi de strâns capital de imagine s-a declanşat penibil în jurul unui om care, într-adevăr, nu poate fi acuzat de nimic, decât că este un şofer nepriceput şi poate un pic cam tupeist. "Un filozof al volanului", cum l-a numit fostul său patron, George Copos.

Prin lumina reflectoarelor de televiziune de la poarta Spitalului Universitar au început să curgă personajele din fotbal, venite să se intereseze, la marginea patului de spital, dacă "Il Luce" se simte bine. Uman, frumos, şi totuşi atât de ipocrit. Oare un om cu patru coaste rupte simte nevoia de aşa ceva?

Medicii care l-au tratat nu s-au lăsat mai prejos şi au intrat în joc. Ai fi zis că asistăm cel puţin la o separaţie de siameze, dacă nu la descoperirea leacului pentru cancer. Când colo, o întreagă comisie "interdisciplinară" de 11 doctori şi chirurgi s-a adunat de la mai multe spitale, pentru a performa o banală operaţie.

Chiar ei au spus că viaţa lui Lucescu nu a fost nicio secundă în pericol, dar au făcut acest lucru în conferinţe programate la câteva ore una de alta, precum şi în rapoarte date presei la poarta spitalului, din care aflai că nu s-a întâmplat nimic. Totul a fost cum nu se poate mai banal, doctoriceşte vorbind.

Totuşi, nu poţi condamna o breaslă mânjită de confraţii care iau şpagă de la muribunzi sau de pacienţii care fug de spitalele româneşti la Budapesta şi la Viena, că se agaţă de o astfel de geamandură de PR. Pentru a arăta că sistemul sanitar românesc nu este chiar aşa de praf cum s-a creat percepţia în ultimii ani, medicii de la Universitar s-au folosit de un "înger" puţin julit precum Mircea Lucescu, ca să dea o poleială sistemului medical.

Ce a păţit de fapt Mircea Lucescu? Obişnuit poate cu şoferul pus la dispoziţie de miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov, Lucescu a întors scurt la stânga pe linia de tramvai, fără măcar să arunce o privire în spate, şi a fost luat pe sus de un tramvai. Apoi a fost proiectat în maşina unei şoferiţe, pe contrasens, care se oprise tocmai ca să-l lase pe Lucescu să treacă. Nimeni nu a păţit nimic, în afară de şoferul vinovat: Mircea Lucescu.

Nu i s-a spus niciodată aşa maestrului "Il Luce" - şofer vinovat, pentru că nu rimează. Nu dă bine. Dacă vreun alt şofer cu SUV argintiu ar fi comis-o, s-ar fi şters cu el pe jos în piaţa publică.

Întors de sărbători la Bucureşti, Mircea Lucescu pare să se fi molipsit de tupeul aiuritor al şoferului-bizon, specie care infestează şoselele pline de surprize ale României. De pe patul de spital, îmbărbătat poate de osanalele care i se ridică de trei zile la televizor, "Il Luce" uită cine e de vină în toată povestea şi trage în vatman: "Parcă a vrut să dea peste mine", a declarat el pentru un ziar de sport.

Acest şmecher cu tramvai ar trebui să fie dat afară din RATB şi să înfunde puşcăria. Unde vă grăbeaţi, domnule vatman? Nu puteaţi să aruncaţi o ancoră, să viraţi stânga sau dreapta de pe şine, orice, numai să aibă timp "Il Luce" s-o cotească scurt peste linii?

Citește și: