Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
11163 vizualizări 25 iul 2015

Ei bine da, acesta este răspunsul: Ponta va guverna ţara, în calitate de premier inculpat şi urmărit penal, până când procurorii DNA îşi vor da măsura neutralităţii lor politice. Restul discuţiilor privitoare la turismul medical pe care Victor Ponta îl practică pe ruta Bucureşti – Istanbul, fără vreo explicaţie serioasă – poveastea ocupării a două secţii/etaje de spital rămânând doar o divagaţie penibilă -, în spatele căruia s-ar ţese pânza subţire a unor înţelegeri politice transfrontaliere, ideea că a cedat conducerea partidului în schimbul păstrării fotoliului guvernamental, tirul belicos la adresa lui Iohannis pentru a demonstra că personajul funcţionează, încă, la parametri optimi, sunt doar câteva efecte speciale aduse în discuţie pentru a crea, vorba lui Năstase, perdelele necesare de fum.

Nu-mi imaginez cum poate funcţiona, dincolo de penibilul absolut, premierul unei ţări europene în postura în care, asupra lui s-ar aplica măsura controlului judiciar. Care ar mai putea fi, o dată în plus, demnitatea şi credibilitatea unui şef de guvern în situaţia în care, de două-trei ori pe săptămână va merge să semneze ceva hârtii în faţa unui inspector de poliţie care îşi savurează, citind ştirile zilei, cafeaua de dimineaţă.

„Bună dimineaţa, domnule inspector!”, ar spune Ponta. „A, bună dom’ premier. Ce faceţi?! Aţi venit să semnaţi? Vasile, dă-i pixul, dragă lu’ domnu’ Victor să semneze. Aşa vezi?! Doriţi o cafea, o apă?”. „Nu, mulţumesc, mă grăbesc la serviciu. Azi am şedinţă de guvern şi n-aş vrea să ajung târziu...”. „Da! Sigur că da. Atunci mergeţi sănătos! Şi vă aşteptăm poimâine, la semnătură! Apropo, cu salariile noastre, la oamenii muncii, ce se mai aude? E vreo şansă?!”. Mă rog, ceva pe aici...

Sigur că firescul într-o ţară europeană, ca a noastră – din păcate numai pe harta geopolitică, nu şi în cultura administrativă –, ar fi fost ca Victor Ponta să-şi semneze demisia, aşa cum a şi promis, în clipă următoare aceleia în care a fost inculpat.

Nu poţi să târăşti în ridicol o ţară întreagă, după capul tău, pe ideea că ai şi tu un orgoliul, o prestanţă, o aroganţă: “Nu sunt dispus să o facă doar pentru că se isterizează co-preşedintele PNL, Alina Gorghiu” a spus Ponta, dând asigurări, însă, că va pleca într-o secundă, dacă interesele coaliţiei de guvernare o cer.

Şi totuşi, indiferent de „cerinţele” alor tăi, nu poţi fi un premier clasat pe ultimul loc, în sondajele de opinie, la încrederea populaţiei, şi, totuşi, să pui condiţii preşedintelui, pentru a-ţi prezenta demisia.

De altfel, s-a văzut preţul unor astfel de condiţii, chiar în fieful tău din Kiseleff. Execuţia, fără drept de apel a condiţiei „plec, dar rămâne Rovana, că e omul meu” a dovedit câtă susţinere mai are Ponta inclusiv printre oamenii săi.

Iliescu l-a ales pe Dragnea; Zgonea şi Oprişan l-au vândut; Năstase l-a pulverizat pur şi simplu: ”Succesiunea de compromisuri, coabitări, uniuni personale, deplasarea spre centru (sub imperiul guvernării), fără corecţii ideologice, pierderea sentimentului de solidaritate, pierderea alegerilor prezidenţiale, numirile guvernamentale fără o consultare în partid, transformarea congresului anunţat în Consiliu Naţional şi apoi încercarea de amânare a Congresului până în 2017”, sunt greşelile pe care i le-a pus în cârcă fostului lider PSD, chiar inventatorul său politic.

Nu ştiu dacă Ponta chiar a înţeles că partidul l-a sacrificat şi că sfârşitul inevitabil se apropie. Nu-l mai susţine nimeni; şi totuşi niciun pesedist nu vrea să-şi păteze mâinile cu sângele lui.

Toată lumea aşteaptă DNA-ul.     

Citește și: