Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2512 vizualizări 7 sep 2016

Deranjant în povestea de mai sus este că gaşca asta, disperată de bani şi putere, ia naţia de oligofrenă. Lipsa de măsură cu care personajul Ponta-Ghiţă susţine că tot ceea ce i se-ntâmplă e posibil doar fiindcă România ar fi o ţară cu structură politico-statală de lumea a treia e incredibilă.

Cu alte cuvinte, obişnuiţi să taie şi să spânzure, ani de zile, fiecare în feuda lui, iar statul „democrat” captiv să stea cu capul în nisip, ei se cutremură, astăzi, de indignare, că DNA le cere socoteală, simţindu-se terorizaţi de dictatură, considerându-se victimele politice ale unor structuri de putere discreţionare.

Noua lor revoltă pleacă de la faptul că procurorii au făcut  - fără dovezi, spun ei – o legătură între banii lui Ghiţă, onorariul lui Blair, beneficiul de imagine al lui Ponta şi locul eligibil obţinut de Sebastian Ghiţă, cu ajutorul liderului de partid, pe listele electorale din 2012.

Cu toţii au respins aceste acuzaţii, ca şi pe toate celelalte. Cu toţii au făcut, şi azi, zid în jurul lui Ponta.

Inclusiv Dragnea, jucând, politically correct, partitura prietenului care, la nevoie, se cunoaşte, a susţinut că Victor Ponta nu l-ar fi putut impune pe Ghiţă, pe liste, de unul singur, întrucât, se ştie, potrivit discipline politice de fier, instaurate în interiorul partidelor autohtone, toţi liderii USL de la acel moment şi-au dat cu părerea şi cu semnătura, fiind sau nu de acord cu propunerile venite de la filialele judeţene.

Cu alte cuvinte, baronul Mircea Cosma, de la Prahova, fieful lui Ghiţă, ar fi putut fi vreodată împotriva candidaturii acestuia din urmă, finanţator important al PSD, şi coleg de „afaceri”, potrivit procurorilor, cu cumnatul viitorului premier şi cu juniorul şefului de filială, Vlad Cosma.

Ca să nu mai vorbim că „amicul Sebi” căpătase, cu mult înainte, girul lui Ponta, la nivelul filialei prahovene, condusă de Cosma „Voievod”.

Ca să nu mai adăugăm că toţi cei propuşi de teritoriu, sunt, cu luni bune înainte, vorbiţi şi stabiliţi, după posibilităţi, după susţinere, după manageri, după înălţime, greutate şi valoarea colesterolului bun (osânzei, cum ar veni), împreună cu centrul.

Aşa că povestea asta cu nu putea, n-avea cum, nu ştia, mă rog, e o prostie.

Sunt de acord, în schimb, că întreaga poveste cu includerea lui Ghiţă pe liste, contra plăţii onorariului lui Blair, trebuie probată cu mai mult decât vreo delaţiune – în oraş se vorbeşte despre o depoziţie a lui Cosma -, ca să stea în picioare, indiferent cât de străvezie e legătura dintre toate aceste episoade.

Ceea ce mi se pare, însă, mult mai important, este altceva. Anume, faptul că plecând de la acest episod, oarecum „domestic”, de obişnuită găinărie dâmboviţeană, lărgind cadrul, în poveste au intrat, brusc, kazahii lui Nursultan Nazarbaev, consiliatul lui Blair, şeful suprem al companiei de stat KazMunayGas, „prietena” premierului României - companie căreia i-a anulat, dintr-un condei, 400 de milioane de dolari, datorie către statul român.

Iar eu cred că, la figura asta, cu Ghiţă, care l-a plătit pe englez, pentru Ponta, băieţii de la DNA au intrat doar aşa, ca să aprindă lampa. Cu gaz.

Citește și: