Sorina Ionaşc
Sorina Ionaşc
16229 vizualizări 27 apr 2015

Puţin grăbit, Victor Ponta a vrut să sărbătorească trei ani de când a ajuns la putere un pic cam devreme. Şi a ajuns să sărbătorească, eveniment anunţat cu fast, de altfel, trei ani de la demiterea Guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Putea să fie festiv pe 7 mai, atunci când a fost învestit în funcţia de premier şi, poate atunci, ar fi fost mai plauzibilă aniversarea. Dar aşa, să se laude că partidul condus de el, alături de PNL şi mulţi racolaţi din Parlament au demis un Guvern, este cel puţin penibil.

Un eveniment care a durat mai puţin de o oră, la care au luat parte şi deputaţi sau senatori care nici măcar nu erau în Parlament în aprilie 2012, dar care a putut scoate la suprafaţă, din nou, aroganţa, egocentrismul şi ipocrizia lui Victor Ponta.

Premierul, nici când vrea să sărbătorească ceva, nu ştie s-o facă cu naturaleţe, fără pocnitori şi tromboane.

1. Atunci când sărbătoreşti ceva, logic şi raţional este să o faci pentru o realizare a ta, să te lauzi că ai făcut multe lucruri bune, că ţi-ai îndeplinit nu ştiu câte obiective. Nu să arăţi, în continuare, cu degetul către alţii, şi să spui, pentru a n-a oară, cât de nociv a fost regimul Traian Băsescu şi cât de mult rău au făcut cetăţenilor. Evenimentul a fost prezentat, într-un videoclip, cu titlul ”Începutul sfârşitului pentru regimul Băsescu-MRU-Predoiu”.

2. E penibil să te lauzi că ai ajuns la putere, mândrindu-te cu ultimul traseist care ţi s-a alăturat fix în ziua moţiunii de cenzură, Cătălin Croitoru în cazul de faţă (fost deputat PDL), care nici măcar nu te mai susţine în prezent (a demisionat din PSD şi s-a alăturat formaţiunii lui Mircea Geoană).

3. Cel puţin la fel de penibil este să te foloseşti, la un asemenea eveniment, de imaginea unui fost deputat PSD, ajuns în scaun cu rotile în urma unui accident, şi care s-a prezentat, forţat de circumstanţe, la votul pentru demiterea Guvernului Ungureanu. Într-un alt clip prezentat, e ilustrat şi Narcis Ioan Chisăliţă, din care echipa lui Victor Ponta a făcut un caz social, cu prezentarea ”moment emoţionant în Parlamentul României”.

4. Şi pentru că a fost seara filmuleţelor, Victor Ponta s-a gândit să-i facă un fel de necrolog video ”răposatului” partener de guvernare, Crin Antonescu. Cu muzică dramatică pe fundal, discursul fostului preşedinte PNL a fost adus la rang de artă, la finalul căruia mă aşteptam să văd, scris alb pe negru, ”In Memoriam”.

5. Este greu de conceput să-l critici pe Traian Băsescu pentru că ”a vrut să pună botniţă presei şi că i-a înjurat pe jurnaliştii incomozi”. Serios? Chiar a putut Victor Ponta să conceapă o asemenea afirmaţie? Tocmai Victor Ponta, acelaşi care le întorcea spatele jurnaliştilor incomozi, aruncându-le, în scârbă, termenii de ”băsişti, evazionişti şi acoperiţi”? Şi care fuge şi strigă la cei care îndrăznesc să-l întrebe şi lucruri care nu-i sunt favorabile?

6. Este cel puţin ciudat, ca să nu spun inuman, să te bucuri de arestarea cuiva şi să te rogi pentru arestarea altcuiva, indiferent dacă aceia sunt cei mai mari adversari politici. În cazul de faţă, Elena Udrea şi Traian Băsescu, despre care Victor Ponta a spus, extrem de mândru, că a promis că vor ajunge la închisoare şi iată că parţial şi-a atins obiectivul. Numai că Victor Ponta a uitat, probabil, să facă şi socoteala în propria ogradă. Câţi dintre cei care au votat pentru demiterea lui MRU în aprilie 2012 (oameni cu care el se mândreşte) sunt cercetaţi, condamnaţi, arestaţi preventiv sau la domiciliu sau sub control judiciar? Era suficient doar să arunce un ochi prin sală şi dădea imediat de Liviu Dragnea (care îşi aşteaptă sentinţa în dosarul ”Referendumul”, după ce procurorii au cerut cinci ani de închisoare) sau Sebastian Ghiţă, aflat sub control judiciar. Ca să nu mai spun de unii, precum Miron Mitrea şi Cătălin Voicu, deja condamnaţi.

Eu nu spun că guvernarea Victor Ponta nu a făcut ceva bun, dar să acorzi acelor realizări cu care te mândreşti doar zece minute din cele 60 de sărbătoare, restul de 50 de minute fiind simple atacuri mizere şi mândrii nefondate, este cel puţin penibil. Mă aşteptam de la Victor Ponta să lase să-i curgă şi o lacrimă, la final, în spiritul „Dragă Stolo”, dar apoi mi-am amintit că unii oameni sunt aproape lipsiţi de sentimente. Şi dacă apărea lacrima, era tot un marketing de prost gust, într-un film extrem de prost regizat.

Citește și: