Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1780 vizualizări 19 nov 2017

“ (…) Avem talanţi, suntem plini de talanţi în ochii lui Dumnezeu. De aceea, nimeni nu se poate considera inutil, nimeni nu se poate considera atât de sărac încât să nu poată dărui ceva celorlalţi. Suntem aleşi şi binecuvântaţi de Dumnezeu, care doreşte să ne umple cu darurile Sale, mai mult decât doresc un tată şi o mamă să le dea copiilor lor. Şi Dumnezeu, în ochii căruia niciun fiu nu poate fi rebutat, încredinţează fiecăruia o misiune (…).

A nu face rău nu e suficient. Fiindcă Dumnezeu nu e un controlor în căutare de bilete necompostate, e un Tată care caută fii, cărora să le încredinţeze averea Sa şi proiectele Sale. E trist  când Tatăl Iubirii nu primeşte un răspuns generos de iubire de la fii, care se limitează să respecte regulile, să împlinească poruncile, ca nişte salariaţi în casa Părintelui lor  (…).

Cum putem să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu? Când vrem să-I fim plăcuţi unei persoane dragi, de exemplu oferindu-i un cadou, mai întâi trebuie să-i cunoaştem gusturile, pentru a evita ca darul să fie mai pe placul celui car îl face decât al celui care îl primeşte. Când vrem să-i oferim ceva Domnului, găsim gusturile Sale în Evanghelie (…). El spune: “Tot ceea ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Fraţii aceştia mai mici, atât de iubiţi de El, sunt cel înfometat şi cel bolnav, cel străin şi cel închis, cel sărac şi cel abandonat, cel suferind, cel fără ajutor şi nevoiaş rebutat. Pe chipurile lor ne putem imagina  chipul Lui imprimat. Pe buiar dacă sunt pecetluite de durere - cuvintele Sale (…).
 
Acolo, în săraci, se manifestă prezenţa lui Isus, care, bogat fiind, s-a făcut sărac. Din motivul acesta, în ei, în slăbiciunea lor, există o putere  mântuitoare. Şi, dacă în ochii lumii au puţină valoare, ei sunt cei care ne deschid calea spre cer, ei sunt paşaportul nostru pentru paradis. Datoria noastră evanghelică e  să ne îngrijim de ei, căci ei sunt adevărata noastră bogăţie, şi să facem asta nu numai dându-le pâine, ci frângând cu ei şi pâinea Cuvântului, al cărui cei mai firesc destinatari sunt ei. A-l iubi pe  sărac înseamnă a lupta împotriva tuturor nevoinţelor, spirituale şi materiale.

Iar aceasta ne va face bine. A ne apropia de cel mai sărac decât noi ne va atinge viaţa. Ne va aduce aminte ce contează cu adevărat: a-L iubi pe Dumnezeu şi a-l iubi pe aproapele. Numai asta durează pentru totdeauna, restul trece - ce investim în iubire rămâne, restul dispare. Astăzi, ne putem întreba: ce contează pentru mine în viaţă, în ce să investesc? În bogăţia care trece, de care lumea nu se satură niciodată, sau în bogăţia lui Dumnezeu, care dă viaţa veşnică? Alegerea e în faţa noastră: a trăi pentru a agonisi pe pământ sau a da pentru a câştiga cerul”.

Citește și: